Mărăşeşti. Cobor din tren şi întreb mecanicii dacă se schimbă locomotiva acolo. Auzisem în compartiment că nu se mai schimbă locomotiva la Mărăşeşti. "-Se adaugă patru vagoane de la Bacău." "-Deci mai stă aici, am timp să merg la chioşc." "Da, aveţi." "-Şi mai apoi trage la linia...?" "-Trage la linia 5, aveţi grijă să nu luaţi alt tren, hă hă hă.."
Li se mai întamplase unora, am fost martor la aşa ceva. Trenul trăsese la linia 2, a mers înapoi la primul macaz şi în timpul asta a început să plece un alt tren local, de la linia 3. Toţi însetaţii şi înfometaţii de la chioşcul gării începuseră să fugă înspre el. Ceferiştii ridicau mainile în aer, apărând liniile de tren de invazia de croissante şi biscuiţi, strigând: "-Nu e trenul vostru! Nu e trenul vostru!"
"-Doamna, e cam frig în Mărăşeşti, aşa e tot timpul?" "-Acum s-a făcut, azi au fost 8 grade." Silueta Mausoleului decupează cu negru linia apusului. Doamna de la chioşc îmi dă restul şi merg înspre linia 5. "-Domne, dar frig e... dacă ştiam îmi luam haina.", schimb doua vorbe cu un domn pe care l-am recunoscut din tren şi se îndrepta tot înspre linia 5, în aşteptarea vagoanelor noastre.
Stateam în compartiment cu încă patru bărbaţi, din care doi încă de la Iaşi: un domn care căuta de 17 ani să işi recupereze pământul lăsat de tatăl său în Bucium şi era după un drum de 36 de ore şi domnul Ion, un bătrân din Bălţi care mergea la băieţii săi în Bucureşti. Domnul Ion mergea prima oară gratuit pe CFR ca veteran de război şi primise locul 101... numerele în compartiment începeau e la 102. I-a spus şefului de tren încă inainte să plece trenul din Iaşi că locul e scris greşit pe bilet şi acesta i-a spus că se rezolvă, dar trebuie să sune la biroul de rezervări din Bucureşti. "-Daţi-mi biletul", spuse controlorul CFR, în uniforma şi toate cele. "-Pai dacă vi-l dau, eu ce fac?" zise bătrânul. "-Doar nu plec cu biletul matale, sunt şeful de tren, ai şi matale încredere şi o să se rezolve."
Mai apoi, după ce am remarcat că în tăgârţa de acte are paşaport albastru, ne-a spus că pleacă la copii la Bucureşti, la care mai fusese de Anul Nou pe stil vechi. Le ducea dulciuri din Moldova şi urma să îl aştepte băiatul cel mic la gară. Tot discutând, am ajuns la concluzia că trebuie să îl sune pe băiat să îi confirme că o să îl aştepte la gară. "-Pot apela de pe telefonul dumneavoastră? Nu am minute româneşti" "-Sigur, vă rog, spuneţi-mi numărul şi cand începe să sune vă dau telefonul." "-07..." "-În regulă, sună..." "-Alo, Anatol, eu sunt. Deci mă aştepţi la gară, ajung la 9.20 şi vii la vagonul 9. Pai cum nu poţi...iei autobuzul şi vii. Te aştept să ne vedem."
Aştept vagoanele noastere şi ele se apropie încet, iar mecanicii le cuplează la vagoanele de la Bacău. Urc repede în tren la prima uşă, îngheţasem în cele 5 minute cat am stat afară. Ajung în compartiment şi sunt întâmpinat de un cor de voci: "-Dom'le, ne făcusem griji că rămâneţi pe aici şi bagajele în tren când am văzut că o ia trenul din loc." "-Îmi pare nespus de rău, dar am coborât tocmai pentru că m-am interesat că trenul stă mai mult." "-Deja ne făcusem un plan: Anatol avea numărul dumneavoastră, urma să îl sunăm pe el să vă sune înapoi unde o să lăsăm bagajele în Bucureşti.Dar tot ne gândeam cum o să rezistaţi pe frigul ăsta fără haină în Mărăşeşti."
