sâmbătă, 29 august 2009

Google aniverseaza ziua lui MJ. Gresit!

Google aniverseaza ziua de nastere a lui Michael Jackson printr-un nou logo; deasemenea cateva zile este anuntata si inmormantarea acestuia. Insa desenatorii Google gresesc desenul. Nici lor nu le vine sa creada ca MJ ar fi stat literalmente in varful degetelor, si cand au facut desenul l-au facut sa stea pe varfuri asa cum stateam noi cand cautam sa ajungem la dulceata din camara.

Google is celebrating MJ's B-day. Wrong!

Google is celebrating the anniversary of Michael Jackson’s birthday through a new logo, and in a couple of days it is announced his funeral. But the designers from Google are doing it wrong. Even them cannot believe that MJ used to literally stay “on the toe tip” during his dancing routine and when they have drawn the Google logo, they have made MJ to stay on the toe tip as we were standing when looking after the grandma’s confiture on the kitchen cabinet.

vineri, 28 august 2009

Madonna: ”La naiba!” [VIDEO]


Madonna despre tigani/gipsies/roma ... in clipul de mai sus, dupa speech-ul referitor la discriminarea tiganilor, se aude la minutul 1:20 Madonna in fundal spunand: ”God dammit!”, adica ”La naiba!”... ”La naiba” cu cine? Cu cei care au huiduit-o? La naiba cu subiectul? Se pare ca huiduielile adresate Madonnei e un lucru nou pentru ea si pentru presa internationala, atata timp cat acest lucru a aparut ieri peste tot in lume.

Sursa: tmz.com, www.youtube.com

P.S.
Si eu cred ca romul este persecutat in Romania. Noroc de mojito care il mai ajuta sa nu fie atata de discriminat.

luni, 24 august 2009

Casa bunicii

Am fost doua zile la casa bunicii. Ii spun "casa bunicii" pentru ca bunica nu mai este de trei ani, iar bunicul nu mai este din razboi. Destul de departe de Iasi, la jumatatea drumului dintre Brasov si Buzau, este satul Valea Muscelului, asezat intre dealurile subcarpatice.

Mai intai si intai de toate, am gresit drumul din comuna inspre sat, din cauza ca drumul pe care am pornit semana cu cel pe care il stiam, adica la fel de frumos, si chiar recunosteam locuri pe care de fapt nu ar fi trebuit sa le recunosc.



Am apucat sa fac poze cu telefonul (mi-am uitat camera foto acasa, desi mi-am propus sa o iau cu mine), tocmai crezand ca e drumul inspre casa bunicii. Dupa aceea m-am bucurat ca drumul adevarat nu e chiar atat de impanat cu podete daramate... au fost, dar au mai disparut intre timp.

Asta era deja pe drumul bun, trei sferturi de ora mai incolo. Pe drumul gresit, am incercat sa urc un deal plin de pietris si doi oameni s-au oferit sa ma ajute. Mai mult cu sfaturi, dar ajutorul lor real a fost ca m-au intrebat unde vreau sa ajung. "Valea Muscelului? Dar nu e pe acolea. Acolea e inspre Stroesti.". Cale intoarsa.

Am ajuns si la casa bunicii. Pana la ea se urca un deal cu o poteca, aflate tot in curte. Remarcati antena de satelit:) Cablul nu ajunge acolo - va spun asta inainte sa ne judecati:)

Pe alee - Rolli. Un caniche cu schizofrenie (nu eu am spus asta, au spus specialistii). Daca te uiti urat la el, daca vorbesti pe un alt ton decat duios cu matusa mea si daca nu te misti incet ca in Matrix, cainele verisorilor mei te capseaza. Nu m-a muscat, dar mai demult m-a facut sa stau intr-un picior in coltul camerei, in timp ce se razbuna pe papucul meu de casa - e bine sa ai pantofi cu degetele acoperite cand calci prin preajma lui.

Florile din curtea bunicii - cam de unde statea Rolli mai devreme. Peste valea garlei se vede dealul acesta care dimineata si jumatate de zi este luminat de soare. De curand au pus o cruce care lumineaza noaptea. Tot peste garla, in prima noapte cand am stat acolo, tocmai trecuse o ursoaica. A doua noapte, jos se auzeau impuscaturi - probabil ca sa alunge ursul. In sat sunt vreo doua gospodarii care din vechime aveau la cocina de porci gard cu tepuse din fier, ca ramasesera fara porc de cateva ori.

Flori si mure din curtea bunicii:






Am facut o vizita la Manastirea Carnu - o manastire de maici asezata pe un varf de deal, la o distanta de vreo 20 de km de comuna, pe un drum destul de dificil dar frumos:





Biserica manastirii este una foarte veche:

"Manastirea Carnu este situata intr-o pajiste intinsa, usor valurita, la marginea padurii, pe culmea Dealului Blidisel. O cununa de dealuri impadurite delimiteaza un adevarat amfiteatru natural, in mijlocul caruia se afla manastirea. Un loc linistit si singuratic, invaluit de natura care domneste netulburata. In apropiarea manastirii, un izvor cu apa foarte buna asigura sursa de apa, care se sfinteste la sarbatoarea "Izvorul Tamaduirii".

Manastirea Carnu este ctitoria domnitorului Mircea Ciobanu si a sotiei sale, Doamna Chiajna, pe locul celor mai vechi sihastrii din Muntii Buzaului si Codrii Cislaului. Sihastria Carnu, de pe valea paraului Tega, intemeiata de calugari iubitori de liniste, s-a format in jurul unei biserici de lemn, cu hramul Sf. Arh. Mihail si Gavril. In anul 1546, in a doua sa domnie, Mircea Ciobanu a ridicat biserica Manastirii Carnu, mentinand hramul vechii biserici.

Se povesteste ca, in timpul unei invazii otomane, Doamna Chiajna, avand asupra sa documente secrete ale tarii, a stat ascunsa in turla bisericii. Fiind nevoita sa stea ghemuita in spatiul foarte ingust dintre peretii turlei, cu nasul lipit de perete, Doamnei Chiajna i s-ar fi turtit nasul, devenind carn. De la aceasta intamplare, ramasa in memoria locului, in amintirea patriotismului Doamnei Chiajna, i s-ar fi atribuit si sfantului lacas numele de "Carnu". "

Dupa Alexandru Ioan Cuza, biserica a fost parasita, pana dupa revolutie, ceea ce au facut din ea adapost de ploaie pentru ciobanii cu animale si chiar fanar:







Altarul este cel din 1500. Pe pereti unii isi faceau reclama: "Cutare, comercianti de palme de nuc. 1889"

P.S.
Pentru ca newsiasi.ro a considerat aceasta postare interesanta si a promovat-o in sectiunea dedicata blogurilor (ii multumesc pentru aceasta, ca de fiecare data), mai postez cateva imagini din casa bunicii:

Camera unde am dormit - mica dar confortabila. Nici chiar rustic chic, dar peste asteptari (nu am mai fost demult). Peretii asa au fost facuti de un zidar local... daca nu erau facuti asa (ce stil este acesta? sper ca nu e cel cu turturi) ar fi parut mai strambi decat ar fi fost in realitate. Pe perna, sub veioza, Magazin Istoric si Q Magazine - lecturi cel putin placute pentru o vacanta la tara; nu prea am avut timp sa citesc prea mult.


O veioza veche dar frumoasa. Si datorita pozitionarii ei pe perete, efectul ei era mult mai mare decat orice bec din tavan.

Partea din vie din fata casei unde luam masa pozata dintr-o parte a casei. Este frumos cand ne intalnim mai multe rude si cunostinte din diverse parti ale tarii... imi aduce aminte de copilarie, cand ma intalneam cu verisorii de la Nehoiu si cei de la Timisoara... dealtfel, nu am fost niciodata iarna aici, dar stiu ca este foarte frig si la fel de frumos.

vineri, 14 august 2009

Masuri anti-deficit sau masuri anti-criza?

E familie trece atat prin momente bune, cat si prin momente grele, este un lucru stiut. Este atat de stiut, incat acest lucru a fost folosit inclusiv in campania electorala, va aduceti aminte.

Sa presupunem in continuare ca poporul roman este ca o familie aflata in criza financiara. Inca se iubesc (?), insa nu le ajung banii, au datorii la banci, rate, copiii cer de mancare si vor rechizite si nici dezbracati la scoala nu pot merge. Facturile se aduna pe masuta de la intrare si pe romani ii trec caldurile cand dau ochii de ele nedesfacute inca. Criza financiara a familiei "Poporul Roman" se datoreaza in primul rand sistemului bancar - poate cel american a declansat toata povestea asta, asa se zice - care a intins guma atat de mult incat s-a rupt. S-a rupt si - din cauza ca bucatile ramase se intind si mai greu decat inainte - dobanzile sunt foarte mari.

Sedinta in bucatarie. Poporul Roman impreuna cu Popoara lui la masa. El se joaca cu o scobitoare, in sare, in timp ce ea impatureste si despatureste colturile la un servetel de hartie:

- Ce masuri anti-criza putem lua?
- Nu mai cheltuim pe prostii, cum ar fi mancare pentru caini. Le dam ce ramane dupa ce mancam noi.
- Mai femeie, asta e masura anti-deficit. Trebuie sa gasim masuri anti-criza adevarate, trebuie sa bagam mai multi bani in sistem.
- Aaaaa, am inteles. Nu mai dam alocatia lunara la copii pentru zece zile.
- Nu or sa fie de acord.
- Nu au ce face.
- Dar nu o sa mai vrea sa faca treaba prin casa alea zece zile.
- Tot nu or sa aiba ce face, ca daca nu fac treaba nu le dam nici mancare... asa ca vor si munci si nici nu vor primi banii.
- Tu sa ii anunti ca nu vor primi o parte din alocatie.
- Le spun eu, o sa inteleaga, crede-ma. Numai cand o sa imi vada figura o sa isi dea seama ca e groasa treaba.
- Dar stii, masura de mai sus e tot cam anti-deficit. Si tot nu ne ajung banii in casa. Ce masura adevarata anti-criza mai putem lua?
- Pentru mai multi bani, am sa imi iau inca un servici, iar dupa lucru am sa mai fac una-alta pe calculator.
- Bravo barbate, incepi sa imi dai sperante ca vom trece cu bine... ca vedeam lumanarea de la capatul tunelului... asa, parca vad o luminita. Eu am sa incep programul "House of Choice", sa ne viziteze lumea si sa vina fiecare cu mancare de acasa, si din ce o sa ne ramana incropim de-o masa a doua zi.
- Bai femeie, vezi-ti de lungul nasului! Iti iei si tu al doilea servici, lasa porcariile de-o parte, ca altfel... iti arat eu "House of Choice" de nu te vezi. Si mai baga si niste masuri anti-deficit cu prietenele si cu fardurile alea de ochi, ca nu ai nevoie de ele o perioada.
- Sa lasi si tu tigarile, tot anti-deficit, na.
- Bine, dar berea nu am s-o las, te previn. Mai ales ca nu pot sa te bat treaz.
- Tutz....

P.S.
Sa nu credeti ca daca functionarii sunt trimisi in concediu fara plata pentru 10 zile, nu o sa li se sugereze ca zilele alea trebuie petrecute la servici...

Umbrella - The Baseballs [VIDEO]

Ploua infernal... si noi numaram bani prin mansarde...

miercuri, 12 august 2009

Bere, whisky si FMI...

Daca la ei e asa, va dati seama cum e rezolvata la noi criza: bere, whisky si FMI, DJ Bobo, tot ce vrei... Cheful cel mai tare, hai cu noi sa te distrezi...

Chiar asa, FMI de unde isi ia banii? Nu cumva tot de la tiparnita?

miercuri, 5 august 2009

Cele mai scumpe melodii din lume

22.500 dolari americani bucata. Atata trebuie sa plateasca un tanar din America pentru faptul ca a share-uit 30 de melodii pe care le descarcase tot de pe net. Total? 675.000 $... ceea ce ne face pe toti milionari in dolari (sau de-a dreptul miliardari:), daca ar fi sa calculam dupa cate melodii are fiecare, right? Eat this, Donald Trump!:)

Ceea ce este tragi-comic este ca la 0.99 de dolari bucata, le putea cumpara pe toate de pe Internet cu doar 30 de dolari:)

Puteti vedea lista primelor 5 melodii aici, pe site-ul respectivului tanar pe nume Joel.

Restul de 25 de melodii, aici.

Vorba cuiva de pe site-ul lui, ar trebui ca respectivii bani sa fie considerati amenda pentru gusturile lui in muzica:)

marți, 4 august 2009

O reclama care i-ar place lui Radu


O reclama care i-ar place lui Radu Mazare, in mod sigur: ii plac masinile, sunt convins ca se uita la TopGear - daca are timp - si ii mai plac si germanii. Nu stiu daca a avut vreodata o masina germana, dar uniforma si-a luat deja. Aceasta reclama - care este cam stupida in iresponsabilitatea ei - ma face sa ma intreb: oare razboiul s-a terminat prea de mult timp? A trecut atat de mult timp? La om, memoria colectiva dureaza doar 50 de ani? Ce ne mai asteapta? O reclama la sapun filmata la Auschwitz? Iresponsabili sunt peste tot, trebuie doar sa se gaseasca cativa cu simt "artistic" printre ei.

P.S.
Si mie imi place TopGear. Dar reclama de mai sus nu ar fi trecut de usa incaperii unde s-ar facut un brainstorming pentru o reclama la VW Scirocco.

Sursa: dailymail.co.uk

duminică, 2 august 2009

Gandul lui Bojor: Fericirea

Fericirea este sa obtii ceea ce iti doresti, atunci cand trebuie... cand iti doresti sau chiar mai repede decat iti doresti, pentru o fericire si mai mare. De aceea eu cred ca fericirea nu poate dura foarte mult... cateva minute poate... cateva zile? Este posibil. Dar nu pentru totdeauna. Ceea ce poate dura pentru totdeauna este multumirea de sine, echivalenta cu impacarea. Multumirea fata de ceea ce esti, ceea ce ai, ceea ce iti doresti si nu poti avea. Asta ar trebui sa fie scopul tuturor: capatarea multumirii de sine si atingerea impacarii cu tine insuti.