miercuri, 22 noiembrie 2017

22.XI.1942. Cotul Donului.

22 noiembrie 1942. Bătălia de la Cotul Donului începe să îşi atingă apogeul şi în confruntările dintre armata română şi armata sovietică încep să apară solicitări sovietice de predare a trupelor româneşti din "grupul Lascăr" întreprinse prin parlamentari sovietici şi mai apoi să culmineze cu capturarea generalilor Mihail Lascăr şi Nicolae Mazarini şi a soldaţilor şi ofiţerilor din subordine.


Iată ce spun câteva documente din Arhivele Centrale ale Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse, pe care le-am consultat împreună cu multe altele:

- primul este un raport al Diviziei 96 Puşcaşi a Armatei Roşii (care ajunsese din zona localităţii Kleţkaia în preajma localităţii Golovski unde era punctul de comandă al diviziilor de sub comanda fortuită exercitată de generalul Lascăr) care descrie unul dintre schimburile de mesaje ce a avut loc în dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1942.

================================================
Disclaimer: Acest document este publicat aici pentru prima oară şi nu a mai fost publicat 
sau menţionat în nici o altă formă sau publicaţie (a se utiliza doar cu acordul şi indicarea sursei).
================================================


Raportul începe prin a spune că "Inamicul a opus o rezistență puternică" (Противник оказал сильное сопротивление) şi arată şi răspunsurile generalilor  Mihail Lascăr (comandantul Diviziei 6 Infanterie) şi Nicolae Mazarini (comandantul Diviziei 5 Infanterie) la scrisoarea trimisă prin parlamentarii sovietici. Răspunsurile au fost primite la ora 2.30 şi respectiv 4.55, în dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1942:


 ================================================
 ================================================


/П е р е в о д ы /                                                                          22.11.42
                                                                                                           4.55

                    "  Господин командир,
Офицеры и солдаты румынские будут битву продолжать и дальше.

Командир группы \одной/ румынских солдат -
Генерал ЛАСКЕР."      

                                                                                                    22.11.42
                                                                                                       2.30

                    "  Господин командир,
Офицеры и солдаты румынские будут битву продолжать и дальше.

Командир одной группы румынских солдат -
Генерал МАЗАРИНИ.         





respectiv, în limba română:




/T r a d u c e r i/                                                                         22.11.42
                                                                                                         4.55


                 "  Domnule comandant,
Ofițerii și soldații români vor duce lupta în continuare.

                                                                     
                                                                         Comandantul unui grup de soldați români -
                                                                                                   Generalul LASCĂR."
 
                                                                                                    22.11.42

                                                                                                       2.30
                 "  Domnule comandant,
Ofițerii și soldații români vor
duce lupta în continuare.

                                                                         Comandantul unui grup de soldați români -
                                                                                                Generalul MAZARINI.




================================================
Disclaimer: Acest document este publicat aici pentru prima oară şi nu a mai fost publicat 
sau menţionat în nici o altă formă sau publicaţie (a se utiliza doar cu acordul şi indicarea sursei).
================================================


Exprimarea "comandantul unui grup de soldaţi români" a fost aleasă pentru a nu da indicaţii despre efectivele din subordine, care să fie corelate cu cele obţinute de armata sovietică anterior atacului.

Singurele surse referitoare la parlamentările de capitulare între armata sovietică şi comandanţii armatei române au fost sursele germane (rapoarte sau memorii ale comandanţilor germani, cel mai probabil), cărora li s-a transmis - cât timp a fost posibil acest lucru - atât cererile cât şi răspunsul dat parlamentarilor sovietici, după cum de exemplu apare în pagina wikipedia despre generalul Nicolae Mazarini (fără citarea vreunei surse) despre una dintre cele două parlamentări, poate chiar cea prezentată mai sus:











"După luptele grele duse de armatele române la 21 noiembrie 1942 la Cotul Donului, trupele sovietice își concentrează eforturile pentru a lărgi breșa realizată în ziua precedentă între văile Țuțkan și Țarița (atacând puternic și diviziile blindate 1 română și 22 germană) pentru a încercui definitiv Gruparea "general Lascăr". În seara zilei, un căpitan sovietic, cu "o ținută destul de îngrijită și un aspect milităresc", se prezintă la comandamentul Diviziei 6 infanterie, la Golovski, și prezintă o scrisoare "scrisă prost la mașină", cu următorul conținut: "Sunteți încercuiți, nu mai aveți nici o scăpare. Nemții fug și vă lasă. Vă dăm termen de predare. Spuneți condițiile predării, altfel vă vom distruge". Analizând situația, generalii Lascăr și Sion au decis "să se reziste" [...] . Totuși răspunsul semnat de generalii Mazarini și Lascăr a fost: "Către Comandamentul Grupului de Forțe sovietice: Comandamentul Grupului de forțe român, ofițerii și soldații comunică: Vom duce lupta mai departe, fără nici un gând de predare". Răspunsul dat comandamentului sovietic a fost comunicat și maiorului german Hohenhausen, șeful Detașamentului german de legătură cu Divizia 6 infanterie. În numele Führer-ului, acesta, "emoționat și mulțumit de hotărârea luată" a mulțumit pentru "loialitatea și camaraderie de arme arătate de armata română".

În același timp se primește următoarea radiogramă de la Grupul german de armate B: "Rezistați! Intervenim pentru a vă despresura!". Între timp luptele continuă, până la orele 11, Divizia 5 Infanterie fiind "sfărâmată". Comandamentului Armatei 3, transmite că rezistența trebuie dusă mai departe, armata urmând a face tot posibilul pentru a veni în ajutor.
 [...]
La 22 noiembrie 1942 generalul de divizie Nicolae Mazarini cade prizonier la Cotul Donului."

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Mazarini


Tot din Divizia 5 Infanterie condusă de generalul Nicolae Mazarini făcea parte şi bunicul meu în cadrul Regimentului 28 Artilerie Rm. Sărat - sergent Ion Popescu, dispărut în lupte la data de 22.11.1942.



Generalul Nicolae Mazarini şi Mihail Lascăr au fost capturaţi în ziua de 22 noiembrie 1942 în jurul orei 17.00 de către Regimentul 1118 din cadrul Diviziei de puşcaşi 333 din Armata a 5-a de Tancuri sovietică, la cucerirea localităţii Golovskii - ultimul punct de comandă al "grupului Lascăr" - după cum reiese dintr-un raport al diviziei respective: (Sursa: Arhivele Ministerului Apărării din Federaţia Rusă): 


================================================
Disclaimer: Acest document este publicat aici pentru prima oară în limba română şi nu a mai fost publicat 
sau menţionat în nici o  publicaţie scrisă (a se utiliza doar cu acordul şi indicarea sursei).
================================================


            

======================================================


1 - Secret*
Ex. Nr.
COMANDANTULUI 5 TA (Armatei 5 Tancuri
 
RAPORT
PRIVIND ACȚIUNILE DE LUPTĂ ALE DIVIZIEI 333 INFANTERIE DIN 19.11.1942 PÂNĂ LA 25.12.1942

Divizia 333 infanterie terminând la 1.10.42 re-formarea şi debarcând la st. Lipchi s-a aflat mai întâi în rezerva frontului Don după care a fost transmisă în dispoziţia FSV (Frontului de Sud-Vest) şi inclusă în componenţa A 21 (Armatei 21).
La 10 noiembrie 1942 divizia aflându-se în rezerva armatei s-a dizlocat în padurile şi localităţile de pe pe malul stâng al Donului între Raspopinskaia şi Kleţkaia.Unităţile au început acţiunile de luptă cu ofensiva asupra grupării româno-germane la сotul Donului. Descrierea acestei operaţii şi a celor ulterioare se face în prezentul raport.
----------------------------
-----------------
---------
---

Inamicul, întărindu-se între Raspopinskaia şi Kleţkaia, cu toate că nu dispunea de malul drept al r. Don, totuşi, în multe locuri ocupa poziţii avantajoase având puncte de observaţie de la înălţime asupra cursului râului şi partea mai joasă la nord de malul stâng.
Apărarea era ţinută de diviziile române de infanterie 7, 15, 6, 13 susţinute de unităţile germane de front şi unităţi considerabile ale aviaţiei.
Pe fâşia de ofensivă a diviziei linia de defensivă a inamicului trecea pe panta de nord altitudinea 131.5, livadă 1 km, sud-vest altitudinea 163.3 sud-vest ramificarea vâlcelei -7250, 7052, 6852- panta de nord altitudinea 196.7 - 154.7- vezi harta scara 100.000 – anul 41-.
Apărarea inamicului era compusă din fortificaţii simple de front consolidate cu un număr considerabil de fortificaţii din pământ şi lemn. Spaţii între sectoarele de apărare nu erau, iar adâncimea liniei de apărare oscila între 2 şi 4 km. Sistemul de foc era organizat destul de corect deoarece inamicul dispunea de un număr suficient de mijloace de foc. Este necesar să menţionăm utilizarea largă a artileriei antiaeriene şi a mitralierelor de calibru mare destinate tragerii în ţinte terestre.
19 noiembrie, în ziua efectuării spargerii (frontului - n.n.) şi a distrugerii ulterioare a unei părţi considerabile a armatei române, divizia a început ofensiva deplasându-se în cel de-al 2-lea eşalon de luptă după divizia a 293-a puşcaşi.
Obiectivul consta în următoarele: divizia 293 de puşcaşi spărgând apărarea inamicului şi atingând hotarul Ivanuşenskii- Evstratovskii întorcea înspre direcţia Kalaci, iar divizia 333 urma să taie căile de retragere a inamicului spre sud, concomitent cu o parte din forţe care să închidă încercuirea inamicului în raionul Raspopinskaia, Izbuşenskii, Golovskii.
În dreapta acţiona divizia a 63 de puşcaşi /ulterior Divizia 52-a de Gardă de infanterie, care avea sarcina ocupând Raspopinskaia să înainteze în direcţia sud-vest până la hotarul r. Kurtlak, în continuare în direcţia generală Kalaci.
Unităţile diviziei a 333-a de puşcaşi au fost completate integral cu persoane şi armament conform statelor 4/300-14.
La 19.11.42 au fost transmise altor unităţi ale amatei până la 15% din personal cu armament şi divizia a intrat în luptă având acest debit în completare. 
- 2-
La această oră în raioanele Raspopinskaia, Izbuşenskii, cota 193.7, Golovskii, Verhne-Cerenskii rămânea încercuită o grupare considerabilă de oşti româneşti formată din unităţile nr. 6, 13, 15 ale DI (diviziei de infanterie), care încerca să răzbată spre Sud.
Comandantul diviziei a decis:
Să blocheze cu un regiment căile de retragere a inamicului spre Sud, iar cu alt regiment să nimicească inamicul în raionul înălţimii 193.7 şi cu al treilea regiment, săvîrşind marşul de ocolire prin Evstratievskii, Râbkin, Ivanuşenskii, Verhne-Cernenskii, cu o lovitură din Sud să nimicească inamicul în raionul Golovskii.
20.10.42 unităţile diviziei aveau următoarea situaţie:
Regimentul de infanterie nr. 1120 cu Regimentul de artilerie nr.1/897 şi 1/ DSVA (divizionul separat de vânătoare antitanc) au intrat în luptă cu inamicul la cota 193.7 întâmpinând o rezistenţă dârză.
Regimentul de infanterie nr. 1118 cu Regimentul de artilerie nr. 2/897 şi Regimentul de Gardă de tancuri nr. 1 se afla în mişcare spre Sud şi se apropia de Evstratievski.
Regimentul de infanterie nr. 1116 cu Regimentul de artilerie nr. 3/897 iniţial acoperea flancul drept al Regimentului de infanteri nr. 1120 însă către 15.00 a fost ridicat de pe sectorul său şi a executat marşul în direcţia Râbkin.
Vremea pentru acţiunile aviaţiei era nefavorabilă şi unităţile se deplasau în coloane de marş avînd în faţă avangardă cu capacitatea de până la un batalion şi pichete laterale în cadrul plutoanelor de infanterie întărite.
Rezerva comandantului diviziei o constituiau Regimentul de infanterie nr. 1/116, DSVA (divizionul separat de vânătoare antitanc), campania separată de cercetaşi şi batalionul separat de geniu.
Campania separată de cercetaşi, aflându-se în rezerva comandantului diviziei, realiza cercetarea activă a inamicului prin diferite metode.
Cele mai bune rezultate au fost obţinute cu aplicarea luptelor de cercetare şi organizarea căutărilor de noapte.
21.11.42 Regimentul de infanterie nr. 1120 continua să lupte în raionul înălţimii 193.7 cucerind-o, continua încet să înainteze. De regiment se apărau unităţile diviziei de infanterie nr. 6 (române – n.n.).
Regimentul nr. 1118 la 15.00 21.11.42 a ieşit la marginea de Est Verhne-Cerenskii, acolo s-a ciocnit cu rămăşiţele diviziei de infanterie nr. 15 care a trecut în apărare. Inamicul avea ca scop să asigure retragerea unităţilor sale care se retrăgeau spre Sud.
Comandantul Diviziei de infanterie nr. 1118 a întors regimentul din mers şi fiind susţinut de artilerie care trăgea ţintind direct din front, după o luptă de două ore a ocupat Verhne-Cerenskii.
Au fost capturate multiple trofee – 13 tancuri, peste 500 de cai, până la 300 de trăsuri, cu diverse bunuri. Capturaţi 200 de prizonieri.
Regimentul de infanterie nr. 1116 la 23.00 21.11.42 a ieşit la hotarul Râbkin-Varlamovskii şi a ocupat poziţia de apărare cu frontul spre Nord.
22.11.42 Regimentul de infanterie nr. 1120 rupând definitiv rezistenţa inamicului cu cel de-al doilea batalion a ieşit la panta de Vest a înălţimii 197.4, iar cu alte două batalioane a început ofensiva în direcţia Izbuşenskii, Rapopinskaia.
Tot acolo la 15.00 a sosit Regimentul de infanterie nr. 1/1116. În jurul Rapopinskaia a început să se formeze al doilea inel de încercuire.
Regimentul de infanterie nr. 1118 în dimineaţa zilei de 22.11.42 în început ofensiva Golovskii. Susţinut de tancuri, regimentul la 17.00 a ocupat Golovskii.
Regimentul de infanterie nr. 1116 cu două batalioane menţinea hotarul precedent de apărare.

- 3 - 
 
Astfel inamicul s-a pomenit fărâmiţat, pierzând comunicarea şi coordonarea, în plus fiind foarte demoralizat. Inamicul a început să se predea în prizonierat cu subdiviziuni întregi.
Datele de mai jos arată pierderile inamicului, numărul de prizonieri şi trofeele capturate de unităţile diviziei.






                          Prizonieri şi          Omorâţi şi bunuri
                          trofee                 materiale distruse
                                                 ale inamicului     

1. Generali                     2                          -
2. Ofiţeri stat major          11                          -
3. Ofiţeri superiori          140                         53
4. Subofiţeri                 654                        223
5. Soldaţi                   7393                       1960
          -------------------------------------------------------
                             8201                       2226



Notă: Generalii români capturaţi ca prizonieri au fost:
  1. Comandantul Diviziei de infanterie nr.5 gen. Lasker.
  1. Comandantul Diviziei de infanterie nr.6 gen. Mazarini. 
    (subl. n. - de fapt gen. Lascăr era comandantul diviziei 6 infanterie şi gen. Mazarini cel al diviziei 5 infanterie - n.n.)
6. Cai capturaţi:
a/ de cavalerie     55
b/ de artilerie     67
c/ de transport    911

7. Bunuri materiale
a/ puşti                     7451                      1500
b/ mitraliere uşoare          971                        45
c/ mitraliere pe stativ       155                         -
d/ mitraliere antiaeriene      10                         -
h/ tunuri de calibru diferit  188                         9
i/ tancuri şi tanchete         26                         -
k/maşini blindate               1                         -
l/maşini uşoare                24                         1
m/camioane                    177                        15
n/maşini speciale şi tract.    42                         -
o/motociclete                  10                         -
p/avioane                       1                         5


Pierderile untăţilor diviziei la 30.11.42 în persoane nu a depăşit 20%, de menţionat că din numărul total de pierderi - omorâţi au fost nu mai mult de 25%.
Acţiunile artileriei. În cadrul luptelor de ofensivă artileria, în special cea atribuită regimentelor, acţiona nemijlocit în formaţiunile de luptă ale infanteriei şi distrugea poziţiile de foc şi personalul inamicului prin ţintire directă de pe poziţii deschise.
La cucerirea Verhne-Cerenskii Regimentul de artilerie nr. 2/897 desconcentrându-se imediat după formaţiunile de luptă ale infanteriei şi trăgând la staţionări de scurtă durată, în mare măsură a contribuit încheierii cu succes a luptei.
În luptele pentru înălţimea 193.7, unde inamicul a dat dovadă de rezistenţă dură (subl. n.), a fost necesară aplicarea tirului masiv de artilerie şi de concentrarea ei.
Din 19.11. şi până la 25.12.42 artileria diviziei a înăbuşit şi a nimicit până la 16 batalioane de infanterie a inamicului, 46 de tancuri şi maşini blindate, 92 de autocamioane, până la 45 de baterii de artilerie şi aruncătoare de mine, 5 avioane, 108 de mitraliere pe stativ, 98 de diverse puncte de foc şi o baterie de artilerie antiaeriană.

- 4 –
25.11.42 divizia a primit sarcina – să iasă în raionul Osinovskii /20 km nord.vest Bolşe – Nabatov/ şi a purces la executarea ei.
26. 11.42 divizia a fost transmisă Atmatei a 5-a de tancuri şi sarcina ei a fost schimbată. Conform ordinului divizia se concentra în raionul Nijne-Osinovskii, Bol. Osinovca, Jircov în scopul ocupării Surovichino şi a înălţimilor de pe malul drept al r. Cir.
Efectuând un marş de 80 de km, divizia în zorii zilei de 28.11.42 e ieşit la obiectivul indicat.
Din partea dreaptă s-a apropiat Divizia de infanterie /în prezent Divizia 54-a de Gardă de infanterie/ şi fâşia de ofensivă a fost îngustată. Surovichino a fost exclusă din aceasta.
         Ducând lupte crâncene şi îndurând pierderi considerabile (subl.n.) divizia a ocupat Sviridovski, cătun fără indicarea denumirii, /8244 ab/, cătun fără indicarea denumirii/ 8046 b/, Golovskii, Ostrovskii/ cătun fără indicarea denumirii /8442 c/ şi a ieşit mai la sud de aceste localităţi la circa 6-7 km. Ocuparea raionului indicat are o mare importanţă deoarece permite menţinerea cu forţe mici raioanele vâlceaua Ostrov, vâlceaua Golaia, înălţimea 129.0, vâlceaua Calinovscaia.
         Atacurile multiple şi crâncene ale inamicului (subl.n.) care încerca să obţină raionul Golovskii – Ostrovski erau compromise de acţiunile active ale unităţilor diviziei care continuau să ocupe poziţii tot mai avantajoase.
/Poziţia unităţilor diviziei la 25.12.42 vezi pe harta anexată/.

Din 1.12.42 pînă în 25.12.42 unităţile diviziei au capturat:

a/. tunuri de diferite calibre          13
b/. puşti                              142
c/. mitraliere                          20
d/. automate                             8
e/. motociclete                          9
f/. căruţe                               5
h/. bucătării de campanie                1
i/. automobile                           5

         În afară de aceasta, au fost nimiciţi până la 1000 de soldaţi şi ofiţeri ai inamicului, doborîte şi distruse 2 avioane, distruse şi arse 15 tancuri ale inamicului, distruse 4 camioane, 6 mitraliere şi un tun /pierderile indicate au fost cauzate inamicului nemijlocit de infanterie şi de mijloacele de foc ale acesteia/.
         Capturaţi ca prizonieri 39 de soldaţi şi ofiţeri ai inamicului.
--------------------------------------------------

         În perioada luptei cu românii, organizarea dirijării şi comunicarea, a fost destul de dificilă în unele cazuri. Deplasarea rapidă a unităţilor, schimbarea bruscă făceau aproape imposibilă organizarea comunicării prin fir.
         În pofida tentativelor instente de a organiza comunicarea prin fir cu unităţile, aceste acţiuni nu s-au soldat cu rezultate scontate: liniile se rupeau permanent, tancurile şi maşinile deplasându-se în diferite direcţii descopereau uneori kilometri întregi de cablu. Distanţele mari nu permiteau repararea promptă a întreruperilor.
Comunicarea prin cablu, în aceste condiţii, nu s-a justificat.
Un gen mai important de comunicare, ce asigura gestionarea neîntreruptă a fost radioul. Utilizarea radioului, în deosebi a microfonului în efectuarea comunicării operative /conform cerinţelor DSO (dirijare secretă a oştilor)/ se impunea ca principalul mijloc în exercitarea dirijării şi interacţiunii.
Însă, ca urmare a unor dificultăţi tehnice şi, în unele cazuri, pregătirea insuficientă a personalului, comunicarea radio crea unele dificultăţi în lucru.
- 5 -
         Acest neajuns era înlăturat datorită utilizării pe scară largă a mijloacelor de comunicaţii mobile. În afară de aceasta conducerea cu operaţiunile militare era asigurată prin deplasarea comandanţilor statului major în unităţi.
         Cazuri de rupere totală a unităţilor de statul major şi de pierdere a dirijării nu au fost, însă totuşi, au fost momente când legătura şi informaţia au fost atât de insuficiente încât au generat un şir de dificultăţi ce împiedicau executarea sarcinilor de luptă.
         Ca exemplu în acest sens poate servi următorul caz: Regimentul de infanterie nr.1118 20.11.42 efectua marşul în direcţia Evstratovskii. Legătura radio cu regimentul, funcţiona normal la începutul marşului, însă peste 3 ore a dispărut. Încercarea de a resptabili legătura nu s-au soldat succes. Mai mult de 5 ore regimentul a fost lipsit de legătură cu statul major al diviziei. Pentru stabilirea legăturii s-a deplasat comandantul statului major, care a constatat că acumulatoarele staţiei radio la 12 ER (Emiţătoare radio) s-au epuizat, iar pentru înlocuire unele încărcate nu erau disponibile. Astfel, legătura radio s-a întrerupt.
   Acest raport serveşte ca temei pentru a trage concluzia privind necesitatea dispunerii pentru fiecare staţie radio a câte 2-3 seturi de baterii.
_____________________________________________
   Dificultăţi considerabile au fost depăşite în organizarea sectorului de logistică. Distanţa mare de dislocare a depozitelor armatei şi a locurilor de dotare, calitatea proastă a drumurilor, relieful specific al zonei, bogat în culmi şi văi au necesitat mobilizarea tuturor mijloacelor pentru livrare şi evacuare.
Cu toate că au fost unele carenţe la livrare şi evacuare, totuşi serviciile de logistică şi-au onorat obligaţiunile satisfăcător.
______________________________________________

Concluzii:
  1. La organizarea spargerii (frontului - nn.) eşaloanele de luptă din rândul doi urmează să fie destul de mobile şi să dispună de transport pentru transportarea infanteriei şi artileriei. Aici urmează să fie utilizate tancuri uşoare, unităţi de motociclete şi alte forţe mobile.
  1. La realizarea operaţiilor similare cu cea din raionul Raspopinskaia, Golovskii, Verhne-Cerenskii coordonarea urmează să fie efectuată exclusiv prin radio şi mijloace mobile de comunicare.

COMANDANTUL DIVIZIEI A 333-A DE INFANTERIE
COLONEL /MATVEEV/

ŞEFUL STATULUI MAJOR DIVIZIEI A 333-A DE INFANTERIE
LOCOTENENT-COLONEL /SUŞCO/



Anexă: hărţi cu situaţia – 2 exemplare
No. – 1 maior
STAROSELSCHI



================================================
Disclaimer: Acest document este publicat aici pentru prima oară în limba română şi nu a mai fost publicat 
sau menţionat în nici o  publicaţie scrisă (a se utiliza doar cu acordul şi indicarea sursei).
================================================