23.XI.1942 Cotul Donului

Cotul Donului.

În ziua de 22 noiembrie 1942 în jurul orei 17.00, generalii Nicolae Mazarini şi Mihail Lascăr au fost capturaţi împreună cu 8000 de ofițeri și soldați (”Grupul Lascăr”) la cucerirea localității Golovski de la Cotul Donului.

Însă generalul Traian Stănescu - comandant adjunct al Diviziei 6 Infanterie - s-a predat la peste 30 de ore după, la mulți kilometri distanță de Golovski - pe 23 noiembrie 1942 ora 23.45 împreună cu 20.000 de ofițeri și soldați.

Grupul Lascăr s-a predat cu 8.000 de oameni, cu mai bine de o zi înainte, pentru ca ceilalți 20.000 de ostași ai Armatei Regale a României să încerce ajungă la liniile fortificate din preajma localității Raspopinskaia, dar nu au reușit.

Din documente sovietice - un lucru care poate întregi istoria tragicului moment de la Cotul Donului - se pare că până la sfârșitul zilei, pe 22 noiembrie se formează trei încercuiri:

- În zona Golovsky: unități ale Diviziilor de infanterie 5, 15 și 6 ( conduse de comandantul Diviziei 6 Infanterie - gen. Lascăr și comandantul Diviziei 5 Infanterie - gen. Mazarini);

- În zona Raspopinskaia: unitățile Diviziilor 5, 13 și 6 Infanterie (conduse de comandantul adjunct al Div. 5 Inf. - general Traian Stănescu);

Tranșee românești încă vizibile în zona Raspopinskaia, Cotul Donului

- În zona Verhne-Țarițîinski, Jirki, Osinovskii: unități ale Div. 1 Blindate, Div. 15 și 5 Infanterie (la comanda comandantului Diviziei 15 Inf. - gen. Sion).

Un raport despre momentul predării gen. Traian Stănescu. Sursa: Arhivele Federației Ruse

”La momentul 22.11.42, inamicul a efectuat patru contra-atacuri cu o forță de până la 2-4 câmpuri fiecare, încercând sa întârzie înaintarea unităților noastre. Contra-atacurile de artilerie și de mortiere au fost respinse. Inamicul, care a suferit mari pierderi, s-a retras în poziția sa inițiala și, până la sfârșitul zilei, sub presiunea soldaților unităților noastre, s-a retras la linia: Est 500-600 m de drumul Izbușinski-Raspopinskaia, localitatea Raspopinskaia.

În timpul nopții, între 22 și 23 noiembrie și în ziua 23.11.42, unitățile noastre, care au condus operațiunile ofensive până la ora 19.00 23.11.42, taie drumul Izbușinski - Raspopinskaia și au înconjurat inamicul în zona Izbușinski - Raspopinskaia.

La ora 15.30 23.11.42 comanda diviziei a prezentat un ultimatum comandantului resturilor trupelor grupării Raspopinskaia pentru predare. Ultimatumul a fost respins și, ca urmare, la ora 16:30 pâna la 80% din artileria diviziei a fost expusă focului direct și timp de 1 ora și 30 de minute a atacat Raspopinskaia.

La ora 19.30, comandantul grupării Raspopinskaia, generalul STĂNESCU, a trimis parlamentari cu încuviințarea predarii.

La 23.45, gruparea Raspopinskaia a capitulat și toate trupele din zona Raspopinskaia-Izbușinski conduse de generalul STĂNESCU au început să se predea.

Astfel, la 24.00 23.11.42 ostilitațile au fost oprite.”

Ziua și numărul de soldați cu care s-a predat generalul Stănescu pot - poate - explica de ce a fost judecat și condamnat de un tribunal sovietic la 25 de ani închisoare - pentru că nu s-a predat atunci când comandantul lui direct s-a predat.

Dar sunt convins că generalul Lascăr i-a ordonat să nu se predea și să încerce scăparea celor 20.000 de ofițeri și soldați.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_St%C4%83nescu_(general)