vineri, 29 ianuarie 2010

Spiritul malefic al incalzirii centralizate

Un cetatean din Piatra Neamt si-a instalat ieri o centrala termica de apartament, nevoit fiind probabil de gerurile de saptamana asta.

Bucuros ca a reusit sa se debranseze de la CET si vrand sa scape de plata incalzirii spatiilor comune, conform regulamentului aprobat de Consiliul Local (similar probabil cu cel de la Iasi, dar putin mai concis) si pregatit sa scape si de tevile de incalzire centralizata care ii trec prin casa, si-a luat flex-ul, l-a bagat in priza si a inceput sa se uite in jur.

A tzintit o teava in coltul bucatariei, s-a dus hotarat inspre ea si a inceput sa taie, injurand si zambind in acelasi timp. Scanteile sareau pe peretele nefinisat si ii luminau ochelarii de protectie de plastic si privirea concentrata. Mergea mai repede decat si-a inchipuit, cand parca a simtit miros de gaz. Nu a apucat sa opreasca flexul, ca l-a lovit un autobuz in cosul pieptului, trantind-ul de peretele opus si mai apoi de podea. Printr-o decuplare a simturilor, nu-l durea nimic; privea tavanul printre gene intr-o senzatie de imponderabilitate care l-a dus si l-a adus inapoi cu sunetul sirenelor ambulantei. Scapase de aceasta data.

Regulamentul CET s-a razbunat cu raniti pentru ca nu este ascultat, nu a fost urmat, de parca CET-ul ar fi un spirit rau al orasului, care vrea sa stai in frig impreuna cu el si nu te lasa sa pleci la mai bine.

Cu un sistem cu vene si artere de apa rece si calda, cu un suflet de abur, cu discipoli si inamici, cu reguli care trebuiesc urmate, incalzirea centralizata isi cere victimele, ca orice cult care trebuie mentinut pentru ca asa este traditia din mosi-stramosi si este pastrat de frica razbunarii spiritului lui... Amin!

marți, 26 ianuarie 2010

26 ianuarie - Sinteza Zilei la TV


20.00 - Telejurnal (C)
Telejurnalul era cu mult mai lung in 26 ianuarie... nu se mai termina. Cred ca avea vreo 45 de minute din cele doua ore de emisie si era spectaculos de plictisitor.


20.45 - Realizari Marete
Zbang! Mai tranteau o jumatate de ora de realizari si melodii patriotice.



21.15 - La Multi Ani, Iubit Conducator (PC).
Emisiune dedicata mult-iubitului fiu al poporului, Secretarul General al Partidului Comunist Roman, Presedintele Republicii Socialiste Romania, tovarasul Nicolae Ceausescu.


22.00 - Inchiderea programului
La ora 10, dupa inca o tura de telejurnal, programul se inchidea. "Va multumim pentru atentie, emisiunea noastra s-a incheiat. Noapte buna!"... pentru ca erau numai doua ore de program TV (in ultimii ani trei ore), de atunci, Hora Unirii este una dintre cele mai sfasietoare melodii pe care o stiu:). Imi plangea sufletul ascultand-o:)

Legenda: (C) - Color; (PC) - Partial Color

Nu se inventase inca telecomanda, iti era indeajuns programul TV... desi in ultima saptamana din 1989 l-au dat complet peste cap:). Mai tineti minte ca se inventase televizorul cu 4 canale? 6 canale erau prea multe oricum, cu tot cu rusi si cu moldoveni.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Cabinetul de la Elefant

"Mihaita, vino degraba la Iesi, sa vezi ce noutati mai sint la Cabinetul de la Elefant!" – asa ii scriau duducutele lui Mihail Kogalniceanu, pe vremea studentiei sale la Paris.

Era pe la o mie opt sute patruzeci si ceva. Elefantul indian din epistole trecuse de putin timp la Krishna pe atunci. Avea abia vreo zece ani de cind dadea numele salii de la etaj a Muzeului de Istorie Naturala din Iasi, infiintat in prima duminica a lunii februarie 1834 - anul mortii pachidermului - de boierii moldoveni. Solemnitatea inaugurarii Muzeului a avut loc la casa Bals, de pe ulita Podu Verde, azi bulevardul Copou. În aceasta casa Muzeul a functionat pâna în anul 1838, când s-a mutat în Sala mare de la Academia Mihaileana.

În anul 1840 s-a cumparat pentru Muzeu casa vornicului Costachi Sturdza, de pe ulita Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16, cladire în care Muzeul împreuna cu Societatea îsi desfasoara activitatea si în prezent. În articolul 5 din Proiectul de cumparare al casei se mentioneaza: "Cumpararea acestei case este destinata special pentru Cabinetul de Istorie Naturala sau Muzeu, fiind facuta într-un scop al binelui public".

Elefantul Gaba

In vara anului 1834, in targul Iesilor a poposit circul italian Luzzatto si toata protipendada s-a ingramadit sa vada ce numai in carti citisera ca exista: un elefant pe nume Gaba. Nimeni nu si-ar fi inchipuit ca elefantul va si ramine la Iasi. Nu pentru ca i-ar fi placut ci, nefericire sau fortuna, elefantul a murit in timpul unei reprezentatii. Duducile au lesinat, gazetele au vuit! Vornicul Costache Sturdza a cumparat elefantul cu 135 galbeni, adica 4.400 lei romanesti de la acea vreme. Pina sa cada boierul la invoiala cu circarii, un roman din Tatarasi a furat pielea elefantului si a ascuns-o pe acoperisul colibei in care locuia (a ascuns-o sau a pus-o la uscat?). Scheletul lui Gaba, preparat de medicul-sef al armatei, Iacob Czihac, a fost montat in sala de linga Cabinetul lui Sturdza, in palatul sau din Ulita Hagioaiei. Cladirea mai adapostea atunci Societatea Medicilor si Naturalistilor, infiintata de Czihac si de Mihai Zotta "pentru curiozitati din alte tari, bogatii pamintene si subpamintene ale Moldovei", dupa cum spun cronicile, (ca un soi de muzeu al lui P.T. Barnum, tot din aceeasi perioada, ma gandesc). Saptesprezece ani mai tirziu, pielea elefantului s-a intors din Tatarasi la purtator. Vornicul Sturdza l-a adus pe medicul Martin Kieser tocmai din Germania ca sa inmoaie pielea intr-o cada (ca sa poata sa o intinda) si sa prepare licorile care s-o mentina tinara timp de sute de ani. Mulajul lui Gaba, in marime naturala, a fost construit pe un suport de lemn, modelat cu ghips pe dedesubt si asezat linga scheletul lui, spre lauda vornicului, care si-a vazut investitia intreaga si spre fericirea lui Gaba, care s-a vazut pe sine intreg, insa cu fizionomia probabil putin schimbata, daca l-ati vazut - pare intepat de albine:).

"Ei, cucoane, n-o mai crapat elefantul cela?"

1859. Grele incercari au urmat pentru boierii Moldovei. Simburele democratiei, ce le incoltea in vene incepind de la Revolutia pasoptista, s-a deschis la ceas de seara in Cabinetul de la Elefant. Capete luminate, alde Kogalniceanu, boierii Sturdza, Gheorghe Asachi si poetul Vasile Alecsandri, s-au adunat ca sa hotarasca soarta Moldovei. Doua urne de lemn - care mai erau la Muzeu cand am fost ultima oara pe acolo - au trecut de trei ori printre boieri. Pe una scria PRO si era desenata cu alb o bila plina, iar pe cealalta CONTRA - bila de sub inscriptie avea miezul negru. Multi gura-casca au stat de veghe pe scari in noaptea aceea. Din cind in cind, iesea cite-un boier sa-si mai limpezeasca mintile si sa-si mai linisteasca sufletul. Afara, insa, Mos Ion Roata ii intimpina cu privirea innegurata, intrebind: "Ei, cucoane, n-o mai crapat elefantul cela?".

Tirziu, in noaptea de 2 spre 3 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a fost ales drept candidat al partidei unioniste la domnia Moldovei. Marturii istorice ale momentului au ramas urnele, soba de caramida cu gura de metal inflorata pe margini, mesele din lemn de stejar, scaunele capitonate cu piele si Gaba, care i-a urmarit prin usile deschise, din salonul lui de alaturi.

Parfumuri de muzeu

Mirosul de lemn vechi tamiiaza lacasul Elefantului. Jiltul pe care statea Cuza in capul mesei este legat cu firul tricolor, asemeni unui tron patriarhal. Pe peretele de deasupra, tabloul mare al domnitorului si fotografia dupa care a fost pictat privesc in ochii doamnei Elena Cuza (fostul director al Muzeului, Vissarion C. Murgu, a descoperit tabloul doamnei in timpul unei vinatori de lilieci in podul Universitatii "Al.I.Cuza"!). Programul Partidei Unioniste din Moldova, de la 5 ianuarie 1859, este expus intr-o strana de sticla, spre a fi cunoscut si studiat de poporul de atunci si de acum, iar numele ctitorilor Muzeului sint pomenite in manuscrise de culoarea pergamentului.

• • •

Iesenii "respecta" linistea muzeului mai ceva decit muzeografii. In 2002, numai 3.000 de vizitatori au vizitat muzeul. Probabil ca ceva mai multi i-au trecut pragul in anii cand a poposit acolo expozitia de reptile vii.

Dar in fiecare Ianuarie 24 ar trebui sa ne gandim si la Muzeul de Istorie Naturala... daca tot ne dorim ca aceasta zi sa fie Sarbatoare Nationala. Atunci Iasul a cedat statutul de capitala in favoarea Bucurestiului, cu promisiunea ca orice dorinte ar avea ca oras ii vor fi satisfacute - Elefantul Gaba sta marturie ca asa a fost - dar de care uneori Bucurestiul nu vrea sa isi aduca aminte.

Surse:
Daniela Sargu, evenimentul.ro, 25-02-2003
http://www.bio.uaic.ro/Muzeu/prezentare.html
http://www.bucatarianoastra.com/artacultura-f26/muzeul-de-istorie-naturala-iasi-t3170.htm


Multe ar putea elefantul Gaba povesti

In Cabinetul de la Elefant au tinut Iacob Czihac si Gheorghe Asachi primele lectii ale Academiei Mihailene despre cunoasterea naturii. Insemnate apoi intr-un volum, acestea au constituit primul manual de Stiinte ale naturii scris in limba romana. Tineretul iesean se aduna aici ca sa afle noutati din stiinta, asa cum oamenii de litere se intruneau la Junimea. Elefantul era la fel de cunoscut ca Maiorescu. Domnisoarele de la pensionul Oltea Doamna au fost aduse aici de profesoara Lucia Manta, ca intr-un laborator de biologie, pentru a discuta "problemele grave ale dentitiei la elefant": dupa ce trece de 55 ani, maselele i se tocesc, fara sa-i mai creasca altele si elefantul moare de foame...

Pentru a face fata nevoilor crescânde ale Muzeului "Departamentul din launtru", prin porunca 11 599 din 16 april 1844, aproba ca locul viran de la est de Muzeu sa fie amenajat într-o piata publica pentru desfacerea produselor agricole: fân, faina, miere, vin, lemne de foc, cherestea, etc... Producatorii plateau o taxa de care beneficiau Societatea si Muzeul. Piata publica a fost desfiintata în anul 1872, când, din initiativa lui Grigore Cobalcescu si Anastasie Fatu, locul se îngradeste si se organizeaza o mica Gradina Botanica în care Dimitrie Brândza, conservatorul Muzeului din acea vreme, planteaza diferiti arbori, printre care cei doi stejari seculari declarati în 1973 Monumente ale Naturii.

Muzeul pastreaza în colectiile sale piese donate la inceputul secolului XIX de catre mitropolitul Veniamin Costachi (o colectie de oase de mamut si rinocer paros, gasite agatate drept contra greutate la cumpana unei fântâni din Râsca, tinutul Falticenilor), domnitorul Mihail Sturza (elefantul indian Gaba), aga Alecu Bals, Gheorghe Asachi si altii. Colectiile de minerale, roci, pasari si animale impaiate, pe care ei le-au donat, alcatuiau pe atunci o avere comparabila cu cea a Vistieriei Moldovei, care functiona la parter.

Socotelile cronicarilor

Cheltuielile de intretinere ale Muzeului de Istorie Naturala erau, in 1834, de 6.000 lei pe an (cu jumatate mai mult decat costase elefantul decedat). Cladirea in care se gaseste acesta a fost cumparata de administratia muzeului de la vornicul Costache Sturdza la jumatate din costul intretinerii, adica mai ieftin decat leshul. Mediul din fata muzeului nu era tocmai academic. Pe Ulita Hagioaiei, era o larma si un du-te-vino continuu: carutele taranilor, pline cu griu, porumb, orz si ovaz erau cautate mai ceva ca mierea in stupi. Trasurile boierilor care veneau la elefant se opreau sub bolta palatului, slugile lasau scarile jos, deschideau usa si boierii coborau. Caii boierilor erau dusi sa se adape in havuzul din piata, alaturi de cei ai pietarilor. Diferentele mergeau mai departe de canafi si de seile cusute cu fire pretioase. In 1864, prin porunca domneasca, pietarii erau obligati sa plateasca o taxa pentru a-si adapa caii in havuz, iar banii adunati erau folositi pentru intretinerea muzeului. Patruzeci de ani mai tirziu, profesorul Dimitrie Brindza a adus pe locul pietei o mica gradina botanica, a doua din tara, dupa cea a lui Anastasie Fatu, din 1856. "Copiii" lui Brindza traiesc si astazi in parcul din fata intrarii in muzeu: sint doi stejari, acum avind venerabila virsta de 130 ani.

La insistentele lui Gheorghe Asachi, odata cu vinzarea cladirii, Sturdza a donat muzeului si elefantul. Razboiul a lasat urme adinci asupra colectiilor donate de boieri la infiintare. Un bombardament aerian a distrus 90 la suta dintre acestea si o mumie egipteana pe deasupra. Gaba, piesa de rezistenta la propriu si la figurat, nu a fost atins de bolidul ucigas.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Me cat



Me cat spending her Saturday afternoon having a quality time on the heater - cu dedicatie pentru Marius Parciu, reputatul fotograf pisicolog.

"Gata?"

vineri, 15 ianuarie 2010

Primul film documentar despre Eminescu - 1914 [VIDEO]




Are titlul “Eminescu, Veronica, Creanga” si este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar in 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu si semnalat de Miron Manega

<„Eminescu, Veronica, Creangă” se numeşte filmul, are 21 de minute şi a fost realizat, în 1914, de Octav Minar, un cercetător controversat al vieţii lui Mihai Eminescu. Pelicula, considerată una dintre cele mai valoroase piese de tezaur, a fost descoperită, în urmă cu câţiva ani, la Arhiva Naţională de Filme, de pasionaţii bibliofili Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Documentarul, recuperat şi recondiţionat integral, este creaţia Casei de Filme “Pathé”, iar imagine poartă semnătura lui Victor de Bon. Acesta realizează aici o creaţie extrem de interesantă, în sensul că documentarul e presărat cu scene lirice, interpretate de artişti profesionişti (primele încercări de docudrama!), iar poemele eminesciene sunt ecranizate artistic, cu filmări făcute în Italia şi Egipt. Reamintesc că filmul a fost realizat în 1914! ReconstituirileNe reţin atenţia imagini autentice, filmate la începutul veacului trecut, ce pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile natale ale Poetului, diferite fotografii inedite (inclusiv o controversată poză a Poetului, împreună cu tatăl său), Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu), imagini ale Iaşului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc), rudele acestuia ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), Mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.Dacă acest film ar fi fost studiat cu atenţie (sau doar studiat), reconstituirea casei memoriale a lui Eminescu de la Ipoteşti ar fi fost cât se poate de aproape de realitate! În al doilea rând, filmul acesta, avându-l ca autor pe mult hulitul şi blamatul Octav Minar, este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra, cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte creaţia eminesciană.>
Am recompus din mai multe cadre ale acestui film imaginea rascrucii de drumuri la care se gasea Hanul Trei Sarmale din Iasi - drumuri desfundate, probabil considerate foarte departe de oras, dar avand aceeasi configuratie ca acum... se pot recunoaste actualele drumuri:). Sunt aproape 100 de ani de la filmare, facuta la 25 de ani de la moartea poetului ... si mai sunt 160 de la nasterea lui Eminescu... oare sa fi uitat iesenii sa ii cante "La multi ani"?:)

Sursa: Internet, youtube.com

P.S.
Iata cum se vede acelasi loc (Soseaua Bucium, in fata Hanului Trei Sarmale) astazi, pe Google Earth:

joi, 14 ianuarie 2010

Victor the pictor







Prietenul meu Victor este cel mai fain pictor pe care il stiu. L-am cunoscut pe Sabin Balasa cand eram mai mic - picta in Sala Pasilor pierduti - dar el a murit intre timp:) Asa ca printre cunostintele mele, singurul pictor a ramas doar Victor.

Mai sus sunt lucrari mai vechi de-ale lui Victor. Pentru ca am vazut mai mult lucrari facute la cerere (in principal lucrari mari), inca mai caut sa ii descopar stilul.

Cel mai mult mi-a placut ultima acuarela. Uitandu-ma la poze, imi dau seama ca ar putea desena ABSOLUT orice.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Conferinta de presa la Ministerul de Finante


Astazi a avut loc la Ministerul de Finante o conferinta a consilierului ministrului, domnul Dan Bittman, cu subiectul "Banii vorbesc" - fara intrebari la final. Va prezentam inregistrarea.

vineri, 8 ianuarie 2010

Cand totul merge ca pe roate...


Priviti ce hotarati sunt... totul merge ca pe roate. Este destul de clar ca scopul pentru care acest cuplu merge cu cosul de cumparaturi inspre casa este de fapt cosul... sa nu fi avut bani de sacose? Au avut sa umple cosul... Sa nu aibe masina? Un taxi costa la fel si daca ai sacose si daca nu ai...

Un cos de supermarket este util, mai ales daca stai la casa... este bun sa faci gratarul in el, sa pui rufele ude sau cele murdare, sa depozitezi lucruri in curte... sunt foarte hotarati sa infrunte cateva minute de dezaprobare dar sa isi completeze gospodaria cu un obiect util. Te poti lauda chiar la prieteni cu el.

Este un semn de lipsa de civilizatie, dar macar ceilalti se uitau pe strada dupa ei mirati. Macar atat... Imi vine sa zambesc cand ma gandesc cum o sa arate cosul asta plin cu rufe murdare in baie, si cu moneda de 5.000 de lei ramasa infipta in locasul din maner:).

Culmea e ca barbatul s-a salutat cu seful pazei de la supermarket.:) Poate chiar atunci i-a venit ideea sa o puna pe femeie sa impinga la cosul cu mancare:)

Ce oameni, dom'le, ce oameni!:)

joi, 7 ianuarie 2010

Logan tunat?

Nu, este noul model Etios de la Toyota, gandit a fi concurentul pentru Logan in Asia. Deci japonezii incep sa copieze Dacia...

miercuri, 6 ianuarie 2010

Adevarul va va elibera...

... de stresul de a nu sti sa completati o integrama.

Intr-o seara in decembrie am luat Adevarul de seara de undeva de prin centru, nu mai tin minte de unde. Cand am ajuns la ultima pagina, era sa cad jos: integrama de pe ultima pagina era deja completata... am ras vreun sfert de ora:). Dupa care au aparut intrebarile: Cine a completat integrama? Daca a completat-o, de ce a pus ziarul inapoi? Ca sa citeasca ziarul si altcineva? Trebuia sa dea macar cu pasta alba peste literele din integrama, daca tot a inventat conceptul de ziar gratuit la mana a doua:) Ciudati oameni mai avem drept conationali:)

marți, 5 ianuarie 2010

Domnul Honorius

Nu am de gand sa intru in detalii legate de candidatura domnului Honorius, pentru ca se discuta mult prea mult la televizor. Pe de alta parte, se stie ca orice controversa aduce publicitate, care duce la notorietate etc. etc. Ma feresc cat pot sa contribui la aceasta publicitate, dar nu am ce face si observ prezenta domnului Honorius pe net. Fiind o candidatura stabilita de Plici-Man din scurt, exista arii ale imaginii publice a domnului H. care nu au fost aranjate, iar una dintre ele este contul de pe Facebook.com al domnului Honorius.

Nu este nimic extraordinar - in principal apare el cu fata lui - , dar ca un pasionat de istorie ce sunt (sau mai degraba de momentele importante ale ei), va prezint imaginile care insotesc contul (public) al domnului Honorius, pentru ca banuiesc ca in scurt timp ele vor disparea:


Sunt poze frumoase, nu? Si totusi, de ce cred ca ele vor disparea? Din cauza unui comentariu al partenerei domnului Honorius care insoteste aceasta ultima poza, in care este in uniforma de absolvent stelist. Prietena lui (de obicei atenta cu imaginea candidatului american si care apropo, are contul pe FB intitulat foarte nimerit "Princess.Corina") spune intregului popor vorbitor de limba engleza:

Congratulations my lil shhmuckums ♥ You're pulling off this cap and gown look quite awesomely! wuvv you”,

ceea ce pentru noi - pe langa faptul ca ne arata involuntar aspecte din viata privata a unui candidat la parlamentul viitor unicameral - inseamna (in doua variante, pentru ca pe FB nu se foloseste virgula):

ori ”Felicitari, micul meu shmuckums (asta nu putem traduce nici chiar noi). Daca scoti clopul, roba arata chiar fain. Te ubesc (traducere aproximativa din limba Na'avi)”

ori ”Daca ii scoti clopul si roba, Honorius arata bestial

sau "Tu faci din look-ul asta de capa si spada ceva meserias. Te ubeeec!".

Fiind vorba de o alegere, cred ca e treaba electoratului.

P.S.
Bulina lui Honorius nu va seamana cu logo-ul (soarele) lui Obama?

P.P.S
E amuzant ca fotografiile cuplului sunt facute de Adrian Nastase. E un domn fotograf de prin Chicago, nu va speriati:)

duminică, 3 ianuarie 2010

Privighetoare...

Privighetoarea este o pasare care are o simbolistica atat literara cat si poetica. Privighetoarea canta despre iubire, dar este si un simbol al legaturii dintre iubire si moarte. In "Romeo si Julieta", cantecul privighetorii semnifica faptul ca iubitii vor ramane impreuna, dar ca amandoi sunt in pericol de moarte. Privighetoarea in literatura si poezie poate reprezenta melancolia si bucuria, iubirea si pierderea, viata si moartea.

Pentru ca ea canta toata noaptea, privighetoarea era odata considerata a trai in afara nevoii de somn. O legenda despre originea acestei pasari ne spune despre o pastoare nehotarata care tot amana data nuntii ei. Logodnicul ei, dus inspre zapacire si privat de somn din cauza inconsistentei ei, se transforma in mod magic intr-o privighetoare si o blesteama cu aceeasi insomnie cauzata lui de amanarile ei.

De altfel, este evident ca numele din romana a acestei pasari vine de la "a priveghea" - cea care privegheaza... privighetoarea...:)

Je suis déshéritée
Sunt disperata

Je suis déshéritée,
Sunt disperata,
Puisque j’ai perdu mon ami.
Pentru ca mi-am pierdut prietenul
Seullet' il m’a laissée,
Singura m-a lasat,
Pleine de pleurs et de souci.
Plina de lacrimi si de griji.
Rossignol du bois joli,
Privighetoare din padurea frumoasa,
Sans point faire demeurée,
Du-te de indata,
Va t‘en dire à mon ami
Du-te sa-i spui prietenului meu
Que pour lui suis tourmentée.
Ca pentru el sufar.

Pierre Cadéac (1538-1556)

Sursa: www.octarium.org

P.S.
Linistea noptii, nimeni pe strada, sunetul picaturilor cazand de pe crengi pe pamant dar mai ales ecoul cantecului privighetorilor... suprarealiste. Ca in ziua de dupa.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Plimbare in 2010, noaptea [FOTO]

Dupa Revelion, am facut prima plimbare in noapte din 2010. Am luat si aparatul foto cu mine. E schimbat Iasul? Se va schimba in 2010? Depinde de noi. Cum va fi viata noastra in 2010? Depinde in mare masura de altii... dar sa speram doar la bine.

Vin vremuri grele?

You're... an accident waiting to happen:

Sarbatorile s-au terminat:

Anotimpuri paralele:

Mitropolia:

O casuta cu vin fiert langa un chiosc de inghetata - vremea e atat de schimbatoare, incat ambele afaceri pot exista in acelasi timp; poate sunt chiar ale aceluiasi privatizat:

Les neiges d'antan:

Orasul interzis:

Fantana de apa

Titanic can be seen in Iasi (cei de la Teatru - presupun - au facut un lucru frumos):

Nu te enerva!

Aceasta plimbare am facut-o prin centrul orasului. La un moment dat, mi s-a parut ca vad o miscare pe langa un trotuar. Am pozat locul unde mi se paruse ca s-a terminat miscarea si... ce sa vezi? Ratatouille, mon ami! Comment ça va? Il fait froid cette nuit la, vrai, huh?

vineri, 1 ianuarie 2010

Daca doriti sa (re)vedeti...[VIDEO]

De la Craciun incoace, fiind in concediu, m-am uitat la cateva stand-up comedies. Exista cativa comici pe care ii stie toata lumea: Pablo Francisco, Jeff Dunham, ala gras in camasa hawaiana:)...etc.

Cu timpul mi-am dat seama ca multi dintre actorii americani de comedie au pornit ca stand-up comedians... Robin Williams, Chris Rock... ce mai, aproape toti; mi-a placut Eddie Murphy in Delirious si - cativa comici englezi/britanici, ca de exemplu Lenny Henry.

Insa acum l-am descoperit pe Billy Connoly. Comic scotian, il stiam din cateva aparitii in filme, dar mai mult dupa figura. Insa spectacolele sale mai noi sau mai vechi m-au facut sa rad, aratandu-mi modul de viata britanic din interior, povestit de un om caruia nu i se pare politically incorrect sa rada de toti si de toate. Imi povestea un scotian ca prima oara cand a sarbatorit Anul Nou in Anglia, a fost socat de cat de scrobiti sunt englezii... nu s-au distrat deloc, si-au baut ceaiul, si-au mancat biscuitii si cam atat a fost toata petrecerea. Si ca mai degraba legenda (Billy Connoly spunea intr-unul dintre spectacole ca legenda este un zvon la care adaugi timp) ca scotienii ar fi zgarciti ar veni de fapt din zgarcenia englezilor, dar care au dat vina pe scotieni.

Va prezint un om care nu isi scrie spectacolele si are totul in minte. Nu va asteptati sa intelegeti 100%, desi e in engleza - e mai rau, e in scotiana. Cand am fost in Scotia, a trebuit ca o femeie de la o statie de benzina sa imi explice de 4 ori pe unde sa o iau, sa ii cer sa imi faca o schita si tot nu am inteles: yo gou tiu thi farst roundabout on yo left an... durli turli tu tu tu... an durli durli turli again... an ther yu gou.... Cheers! Thank you very much! That was helpful!

F*kin' hillarious:):