Sarbatori?

Imi place cum toate activitatile din ultima vreme se desfasoara exclusiv in vatra orasului... asa intoarcere la radacini mai rar gasesti. Ori e din lipsa de viziune data de provincialismul care te face sa crezi ca ce trece de gardul curtii tale e deja mai departe decat toate universurile posibile, ori dintr-o lenevie a mintii data de autosuficienta rutinei exersate pana la greatza, ori toate sagetile desenate pe harta electorala a Iasului, deasupra careia stau aplecate niste umbre negre ganditoare, arata inspre aceleasi intersectii magice.

Este peste limita suportabilitatii: santier, iar santier, inca un santier, linii de tramvai, pavele, gauri, reabilitari de cladiri lasate mai apoi la murat, parcari prin balti si noroaie, spatiu maro unde ar trebui sa fie spatiu verde, raliuri in ziua fara masini, balci taman acolo unde firul masinilor este deja foarte subtiat, niste rampe de lansare ale masinilor pe acolo pe unde trec liniile cele noi de tramvai, inaltate inspre soare, argintii, .... nu mai pot! Vreau la tzara! Acolo sunt doar cateva dintre neajunsurile de mai sus si e clar mai multa liniste... iar lumea chiar are bunul simt sa nu inchida ulitzele ca sa iti aduca caciulile de blana sub nas, ca poate cumperi, daca caciularul tot a platit chirie din care tu primesti artificii si concerte. Sau papa macar un kalacs, desi e scump de parca e importat de acolo.

Plus micii, berea, vinul si pastrama, neaparat cu galagia din boxe - fiecare cort cu galagia lui, mai tare ca a vecinului... de parca nu ar fi criza... de parca nu am mai vazut o bere la pahar din plastic de un an, de la celelalte sarbatori ale orasului.

Chiar nu merge comert ambulant sezonier vizavi de un centru de afaceri, care e vizavi de Palat, care e langa Hala, care e langa Finante, care sunt vizavi de Tribunal, care este langa teatru, in fata hotelului... toate asezonate cu santiere. Si unde nu este santier sunt gropi. Si unde a fost santier, iti zboara masina de pe drum, ca ceea ce se asfalteaza se mai inalta cu 30 de cm.

Care e castigul iesenilor obisnuiti, ca oameni, al acestor sarbatori? Zgomotul artificiilor? Zgomotul concertelor gratuite? Caciulile de blana? Poate sa imi spuna cineva? Tin minte cand sarbatoarea era reprezentata de pelerini si atat... nu si de corturile cu cruci din plastic cu leduri colorate.

In anii trecuti au mai fost corturi pe Splai, in parcarea Romtelecom... acum sunt exclusiv la Palat. Nu puteau fi in Nicolina, mai aproape de publicul-tinta? Sau in Cicoarei, unde strandul a mai lasat cateva amintiri de vara trecuta? Sau in parcare la Mall, ca un schimb generos de afaceri?

NU MAI POT! Dumnezeu sa ne pazeasca!

Foto: Facebook.com

Update:
Multumesc emisiunii "Hot Blog" din data de 17.10.2011, care a mentionat postarea de mai sus si care a considerat blogul personal ca fiind blogul saptamanii. Emisiunea aici: http://www.telem.ro/telem/hot-blog/38074-hot-blog-17102011.html

Audiente in aer liber de dr. Constantin Simirad

Astazi am aflat ca unul dintre volumele semnate in anul 2000 de presedintele CJ Iasi, dl. Constantin Simirad, se cheama ironic si premonitoriu "Audiente in aer liber" :)

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Simirad#Activitate_publicistic.C4.83

Relevant: www.ziare.com

Dl. Oprea se recuza

”Renunţ la funcţiile politice din partid
August 1st, 2011
Comunicat de presă

Din respect pentru electoratul meu din ultimii 10 ani şi pe fondul stării actuale din PDL Iaşi, dar şi din cauza lipsei de acţiune din partea conducerii centrale, anunţ că mă retrag din funcţiile politice ale organizaţiei.

De asemenea, mă recuz de pe orice listă a candidaţilor PDL la viitoarele alegeri.

Poziţia mea va fi prezentată şi la începutul sesiunii parlamentare de toamnă.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA”

Asa suna ultimul anunt postat de dl. prof. Oprea pe blogul personal, anunt reluat si in interviurile din stirile tv ale zilei.

Nu as dori sa comentez motivele si nici gestul domniei sale, pentru ca orice pas in politica are dedesubturi de multe ori mai importante decat gestul vizibil. Nu voi dezvolta nici pe subiectul legat de faptul ca substanta capitalului politic al domniei sale putea parea mai densa pentru electorat (si pentru partidul care il sustinea la Primaria Municipiului Iasi) atunci cand detinea functia de rector.

Dar as vrea sa atrag atentia (si poate primei persoane careia m-as adresa ar fi chiar dl. profesor) asupra unui termen folosit cel putin nepotrivit. Domnia sa spune: "ma recuz de pe orice listă a candidaţilor PDL la viitoarele alegeri".

"A recuza" este un termen juridic, care semnifica (conform dexonline.ro):

RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser. Sursa: DEX '98

A RECUZÁ recúz tranz. jur. 1) (membri ai completului de judecată) A respinge ca incompatibil cu funcția pe care o exercită; a refuza. 2) A nu recunoaște ca adevărat; a respinge ca inexact; a contesta; a nega; a tăgădui. ~ un argument. / < récuser
Sursa: NODEX

RECUZÁ vb. I. tr. a respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i competența, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva. II. refl. a refuza de a judeca o pricină, a se declara incompetent; a se sustrage. (< fr. récuser, lat. recusare)
Sursa: MDN

Nu stiu... poate fi vorba despre "nerecunoasterea competentei"? Sau despre "banuiala de nepartinire"? Chiar si cel mai bland termen ("a respinge" - dl. profesor Oprea se respinge pe sine de pe listele de candidati) este cumva nepotrivit, ca sa nu mai vorbim de restul.

Si tot nu stiu daca "a recuza" poate fi folosit la persoana I.

P.S.
Ar fi interesante de remarcat si tag-urile sub care dl. profesor Oprea face acest anunt: "alegeri, criza, iasi, Parlament, PDL, Primaria Iasi, Senat". De aici e interesant tag-ul "criza"... o fi un scop sau un efect?

P.P.S.
Sunt acum convins ca dl. Oprea a dorit sa spuna ca se revoca din toate situatiile de candidatura.

Des Africains à Iasi?

Maintenant il y'a quelques Africains qui va ajouter à leur CV: «J'ai travaillé à Palas projet en Iasi, Roumanie".

Ou sont ils?

Salut, Iasi!

Te salut, oras romantic, plin de parcuri si de flori
Unde noaptea stau de vorba trubadurii visatori
Cu tacerea de pe uliti, cu trecutul si cu luna…
Te salut, oras istoric, oropsit ca-ntotdeauna

Tu, oras de harnici dascali, de poeti dsi carturari,
Leaganul atitor ganduri si-al atitor fapte mari,
Care ai adunat in juru-ti, ca un far incadescent,
Tot ce e inteligenta, suflet mare si talent.

Te salut, oras de basme, cu conturii iluzorii,
Strajuit de sapte dealuri incarcate de podgorii!
Te salut, oras gradina cu castanii tai feerici,
Si cu turnurile tale- si cu cincizeci de biserici,-
Blind oras de odinioara , melancolic si tacut,
Unde fiecare piatra ne vorbeste de trecut,
Unde vechea stralucire ingropata in pergamente,
Se ridica mai curata din pioase monumente
Ce-n sclipirea diminetii despre alte vremi vorbesc:
Cetatuia…Trei Ierarhi…Sfintul Neculai Domnesc…
Te salut, oras al pacii, al poesiei, si-al iubirii,
Unde se intrec in gratii fetele cu trandafirii,
Unde primavara cerul e albastru ca cicoarea
Si din fiece ograda liliacu’si ploua floarea
Peste ziduri invechite , peste garduri, la rascruci…
Tu, oras cu arzatoare si gingase duduci,
Care-au mostenit in zimbet ca si’n tremurul de gene
Frumusetea legendara a femeii moldovene!

Te salut, oras politic, unde vezi la Primarie
Un primar ce vrea sa plece, pe cind sapte vor sa vie!
Te salut, oras romantic, inzestrat cu’n Abator.
Cu o Baie comunala si…c’un Strand racoritor
Unde se prajeste’n soare, pe nisip intinsa-alene,
Frumusetea legendara a femeii moldovene!
Unde vine sa se scalde orice piele napirlita!
Unde poti vedea conturul unei doamne de elita
Cu tricou lipit de coapse si cu toate alea goale,
Ceia ce costa pe vremuri o multime de parale!

[…]
Te salut, oras poetic, plin de visuri si de soapte,
Unde seara ies pe strada pasarelele de noapte
Sa propage abstinenta si s-o raspindeasca’n tara,
Dupa cum le porunceste noua lege sanitara!

[…]
Te salut, oras arhaic, plin de suveniruri sfinte!
Te salut cu toata stima, te salut si …n’am cuvinte.

George Topirceanu


„Mi-a plăcut de la început Iaşul,cu grădinile lui înflorite,
cu gardurile lui dărăpănate, (…) căci oricîte straturi de glod s-ar depune acolo,
tot nu vor putea să astupe vreodată urma paşilor lui Eminescu,
urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urmele atîtor oameni iubiţi de altădată,…cum să nu-mi placă?”
G.T.

Palas: "save as", "undo" sau "delete"?

Sentinta definitiva si irevocabila a Curtii de Apel Oradea prin care s-a solicitat stoparea proiectului Palas reprezinta o intorsatura de proportii in cazul acestui proiect indeajuns de controversat in media, care va produce efecte in viitor chiar daca (sustine primarul, dar cred ca e o solutie ipotetica) ar mai putea fi anulata.

Unele dintre aceste efecte sunt chiar asupra ceea ce inseamna Palas - nu stau sa le analizez acum, pentru ca nu as vrea sa gresesc - altele asupra ipoteticilor investitori ascunsi, asupra administratiei Nichita, asupra bancilor (care nu pot prelua constructiile atata timp cat decizia instantei spune ca nu se putea construi acolo), dar unul dintre cele mai importante efecte va fi asupra orasului in sine.

Ce proiecte se vor mai dezvolta pe viitor, din surse financiare private sau altfel de surse, daca o hotarare de Consiliu Local, cum este aceea de trecere a terenului alocat Palas din domeniul public in domeniul privat al municipiului Iasi, a putut fi declarata ilegala printr-o decizie definitiva si irevocabila? Nici nu mai amintesc ca in acest moment orasul nu are secretar de municipiu...

Cine mai indrazneste acum sa ia decizia ca batranii de la caminul de batrani sa fie mutati in noul spatiu construit de Iulius Group in Bucium?

Tot nu vreau sa ma gandesc ce inseamna ca aceasta decizie a Curtii de Apel Oradea sa fie pusa in aplicare... cu strandul demolat, cu zecile de milioane de euro investite acolo, cu atatea investitii adiacente pentru construirea unui nou strand, terenuri de tenis, a unui nou camin de batrani, cu descoperirile arheologice pe care nu l-ea vazut nimeni.... cred ca in acest moment toata lumea se intreaba ce se va intampla: "save as", "undo" sau "delete"?

Oricum, oponentii proiectului se vor fi bucurat deja pana acum si vor incepe sa conteste din nou. Acum insa vor fi ascultati de mai multi.

Surse:
Ziarul de Iasi
Aurel Dobasu

P.S.
Am incercat sa nu iau partea nimanui in aceasta postare. Pentru ca la cate s-au facut deja pana acum in acest proiect, Iasul ca oras va pierde daca acea decizie va fi pusa in aplicare. Din aceasta cauza, intr-adevar, interesele pot fi mult mai mari decat banuim noi acum.

Experimentul "fara semafoare" a reusit in Anglia

Urmariti materialul de sus pana la sfarsit. Miracolul incepe la minutul 1:20... Cred ca si in Iasi se pot decongestiona anumite intersectii, daca ar fi marcaje clare pe drum, si s-ar putea face astfel de experimente (in care semafoarele sa fie oprite), cu o prealabila si extensiva informare.

In rest, semafoarele necronometrate sunt de-a dreptul enervante, stai cu ochii pe ele sa vezi cand se face verde, pornesti la panica pentru ca ai impresia ca s-a facut verde de 100 de ani... iar intersectiile unde masinile au 90 de secunde iar pietonii doar 20 de secunde (eventual sa traverseze un drum cu 7 sensuri, cum e pe pod in Podu Ros)sunt umilitoare pentru pietoni. Si inca ceva... pe Stefan cel Mare - la patru semafoare unul dupa celalalt - Casa Patrata-Materna-Casa Modei-Guliver (2), la cel de la Materna am trecut cand mai erau 7 secunde (din cauza lui se fac cozi pana la Palat), pentru ca atunci cand am ajuns la Casa Modei semaforul sa arate inca 13 secunde... iar urmatorul semafor (la Guliver) nu este decalat fatza de cel de dinainte... poti vedea cum se face rosu in timp ce te apropii de el, desi ai trecut de celalalt. Daca asta este sincronizare, atunci cineva nu stie sa numere.

Iar cealalta trecere de pietoni, nesemaforizata din Podu-Ros... dezastru. Cand crezi ca poti trece cu masina, mai pune unul piciorul pe trecere si trebuie sa il astepti... cand aproape a ajuns in partea cealalta, pac! mai apar doi care se arunca ca in bazin pe trecere... si inca unul din partea cealalta... si tot asa. Acolo ar trebui doi shcolari cu semnul STOP in mana, sa ii adune pe pietoni in fiecare parte si sa ii treaca strada organizat, ca lor nu le pasa daca din cauza asta stau 10 masini dupa ei ca sa treaca toti fix cand se hotarasc ei. In schimb si soferii au partea lor de nesimtire. Autobuze care sunt jumatate pe trecere si de-abia lasa loc, cu motoarele ambalate, la cate o femeie care impinge speriata un carutz de copii, soferi care sterg genunchii trecatorilor pe trecere etc.

Si iarasi: 20 de secunde pentru pietoni?!?!?! Daca vrei sa ajuti o batranica sa treaca strada in 20 de secunde, trebuie sa o pui pe un skateboard si sa ii faci vant pana in partea cealalta, ca altfel nu are cum sa treaca. Civitas anyone?

P.S.
Sper sa trecem cu bine si anul acesta de incercarea ce are loc pentru soferi si pietoni odata cu Zilele Orasului si Sf. Parascheva.

Eu mi-s Auchan

"Sunt foarte bucuros sa anuntam semnarea parteneriatului din cadrul ansamblului PALAS si am mare incredere in succesul nostru, datorita atractivitatii unice a proiectului, a localizarii sale in centrul orasului si a potentialului oferit de Iasi. Magazinul nostru de la PALAS este un format nou pentru Auchan Romania, special adaptat” - o declaratie de PR lansata ieri cu festivism poate nejustificat de catre Patrick Espasa, director general Auchan Romania.

Sa vedem ce se doreste sa ni se comunice.... in primul rand faptul ca proiectul are o ”atractivitate unica” datorita localizarii in centrul orasului si ca magazinul va trebui pentru prima oara sa isi redimensioneze formatul, la jumatate din suprafata obisnuita, ca sa se ”adapteze special”, pentru ca ”Dascalu aduce hipermarketul Auchan in proiectul Palas Iasi”. Asta... pentru ca initial (acum vreo doi ani) se auzea ca va fi langa Mall, la fabrica de bere.

Din declaratiile de mai sus inteleg de ce propunerea a venit din partea domnului Iulian Dascalu, pentru ca - nu-i asa - Auchan vine si cu o investitie de 15 milioane de euro pentru acest magazin, care (desi este jumatate fata de investitia medie pentru un magazin Auchan, dar atata a permis locul), va urma sa se scada din totalul de 260 de milioane promisi iesenilor ca investitie la Palas, si cineva tot trebuie sa plateasca si redeventa pentru CL, nu-i asa?

”Cele aproximativ 2.500 locuri de parcare din subteran vor facilita atat accesul in supermarket, cat si traficul in interiorul PALAS.” Deci Auchan nu are locuri noi de parcare, iar din presa reiese ca mare parte din aceste locuri de parcare pot fi exact sub hypermarket, si in cazul asta nu mai trebuie facute in alta parte.

”Auchan va genera in Iasi aproximativ 200 de noi locuri de munca.”... si va avea incasari lunare in valoare a mii de salarii medii, sa fim realisti. Daca locurile de munca reprezinta singurul castig pentru ieseni, sa fim convinsi ca un hypermarket nu produce lucruri care sa aduca venituri in plus orasului.

”Iulius Group, cel mai mare dezvoltator si operator autohton de centre comerciale de tip mall implementaza la Iasi, in premiera pentru Romania, conceptul „lifestyle center”. Lifestyle center sau Center Lifestyle?

”Situat in apropierea Palatului Culturii, ansamblul Palas va fi un oras in miniatura, unde oamenii vor locui, vor munci, vor face cumparaturi, se vor distra si recrea in mijlocul naturii.” Fraza asta imi inspira neincredere, imi apare in imagine un cartier de blocuri, cu macarale care rad in soare argintii:). Plus ca oamenii se vor si ”distra si recrea in mijlocul naturii”... credeam ca iesenii faceau asta acolo pana sa apara Palas.

Palas integreaza in acest complex unic spatii comerciale, hoteliere, birouri clasa A, apartamente, parcare subterana de aproximativ 2.500 de locuri si un perimetru de entertainment, toate pe o suprafata construita de peste 320.000 mp.”, acum compania Iulius Group avand ”o suprafata construita de 426.346 mp de spatii comerciale.” ”Perimetru de entertainment”... mai aveam unul, se chema ”piata distractiei”:) Acest perimetrul de entertainment va fi cel mai probabil un amfiteatru in locul teatrului de vara.

In cazul in care exista si alte investitii in cadrul Palas - dupa cum sugereaza presa - facute de companii externe Iulius Group, ce spune contractul de asociere cu Consiliul Local? Oare se va face si o cantina studenteasca, promisa mai demult?

Eu locuiesc in centru si ar trebui sa ma bucure un hypermarket aproape de casa... dar ar insemna ca tot cu masina trebuie sa merg, pentru ca altfel car sacosele in maini pana acasa. Deci ideea unui hypermarket in centru, pentru cei care locuiesc in centru, poate fi gresita, pentru ca lumea tot cu masina ar veni... we will see... daca nu merge facem shtrand la loc.

P.S.
Nu vreau sa sugerez nimic, dar sloganul Auchan din Romania nu ar fi dat bine in context - respectiv ”Diferenta e in buzunarul tau”:)

Surse: newsiasi.ro
wall-street.ro

20 seconds away...

Iasul va avea in curand un campion olimpic la 100 de metri viteza. Dupa ce in vara semafoarele nu au functionat cel putin trei zile pentru a scoate cronometrarea pentru masini (probabil secunda cu secunda ), in perioada aceasta, dupa cum ati vazut, TOATE trecerile de pietoni (sau cel putin cele de pe asa-numitul coridor CIVITAS) sunt cronometrate la 20 de secunde. Indiferent ce ai face, oricat de repede ai pleca, chiar daca te catzeri pe ceilalti trecatori sau chiar daca esti pe bicicleta, se face rosu inainte sa ajungi pe celalalt trotuar. Independentei? Un fleac... am scapat nelovit de masini de fiecare data, iar in curand iesenii vor pleca dupa 10 secunde, pentru si mai mult fun. Ba chiar le recomand pentru forma fizica sa traverseze strada cu un vitel in spate, in fiecare zi. Pentru rezultate maxime recomand sa fie acelasi vitel, ca pana creste la stadiul de bou o sa isi dezvolte si o forma fizica de invidiat.

Se stie ca trecerea de pietoni ”pilot” a fost cea "spartana" de pe pod din Podu-Ros... acolo, indiferent de varsta si de pregatire (fizica), alergi. Nediscriminarea functioneaza: am vazut babutze alergand, barbati in forma sau mai putin in forma, tineri... cei care au plecat din linia a doua ori fug sa ajunga in partea cealalta, ori stau pe un refugiu pana se face iar verde. Si pentru 20 de secunde ai de asteptat alt minut si jumatate. De curand cei care ajung nevatamati pe partea cealalta striga pe valea Bahluiului: "This is Spartaaa!" (sau poate "m-a spart"... nu sunt sigur).

Probabil ca este o perioada "de teste" dar sunt curios care este geniul care a hotarat ca 20 de secunde sunt indeajuns pentru a atinge cele doua obiective europene: o forma fizica buna precum si traversatul strazii - trebuia sa puna mai putine - 10 sa zicem - ca dupa putina alergare, fuga panicata din fata masinilor ar fi adaugat mai multa adrenalina la programul "cardio" Civitas "Next Usain Bolt is me!". Sau 7 secunde, ca in cantecul lui Io-s un Dur sau cum il chema.

Pista de biciclete pe splai avem: dupa mine e ok, am mai inteles de la prieteni mai umblati ca mine ca mai exista locuri din alte tari in care s-au folosit pavele. Desi trotuarul de vizavi, ramas pietonilor, e spart si plin de gropi si tot pe asta pentru biciclisti si alergatori o sa il prefere, asta pana o sa le puna piedica cei care alearga si o sa le dea ghidoane in shale cei cu bicicleta pana o sa se sature.

Sport, miscare, fandare, ocolire, fuga. Urmatorul pas este pregatirea pentru 100 de metri garduri, pregatiti-va ieseni!

"Time Out" - best naming ever!

Ajung in Time Out, in Copou, aproape de ora de inchidere. Un prieten e venit intr-o vizita de cateva zile in Iasi. Nu stiam ca e ora de inchidere, dar intr-adevar nu era foarte multa lume: mai sunt cateva persoane, plus o masa cu vreo 6-8 persoane - probabil patronii si prieteni de-ai lor.

Prietenul meu comanda o bere si pe langa ea cere si niste alune. Chelnerita, cam agitata, ii spune ca "E ultima comanda" si ca nu poate sa ii aduca alune, pentru ca "bucataria s-a inchis". A plecat si noi am ras de stupizenia afirmatiei ei... "intr-adevar, e greu sa gatesti niste alune la ora asta" si "ce pacat ca e inchisa bucataria, ca trebuie sa fii un mare bucatar ca sa deschizi o cutie de alune".

Cand chelnerita se intoarce, pe langa comanda noastra - lasa pe masa si un bol urias negru plin cu masline verzi, in care sunt infipte scobitori de cocktail. "Ia uite, ne da niste masline din partea casei, pentru ca nu a putut sa ne dea alune" - gandim noi ca niste prosti. Gura ne pregateste pentru gustul de masline. Fata desface berea, aseaza comanda si cand pleaca ia si bolul cu masline, care statuse asezat pe masa noastra si il duce la masa patronilor, intr-un gest care a frizat daca nu cruzimea, macar lipsa de consideratie. Chiar era sa iau o maslina, convins fiind ca sunt aduse pentru noi. Se pare ca pentru cei de la masa alaturata bucataria nu e inchisa, dar asta doar pentru ca probabil maslinele nu stau la bucatarie la Time Out, sau pentru ca patronii au tratament separat fatza de clienti, desi stau cot la cot cu ei (daca ei erau patronii - nu ii cunosc, sunt convins ca sunt oameni de isprava - ar trebui sa faca ceva cu barul lor daca nu vor sa se duca la vale).

De ce sa revii intr-un local unde patesti lucruri din astea? Ma gandesc daca nu e chiar o chestiune care tine de protectia consumatorilor... dar pe de alta parte nu are rost, pentru ca nu voi reveni acolo.

P.S.
Mai fusesem alta data, tot cu prietenul meu. In primul rand, el a mers la baie de vreo 4 ori si de fiecare data usa era inchisa, nici sa te speli pe maini nu puteai - cineva se incuiase inauntru si cine stie ce facea.

Chelnerul era depasit, si tot aducea comanda pe bucati... pana i s-a adus aminte inca o data ca a uitat sa mai aduca ceva, apa comandata era calda desi afara erau peste 30 de grade... un catelandru statea pe o canapea si latra la oamenii care treceau pe Copou, cand nu se harjonea cu un caine mai mare printre mese... ce va place oameni buni la Time Out?

Cum a ajuns Florin Piersic student la Universitatea Petre Andrei

Cum s-a apucat Florin Piersic de psihologie, ne spune inpolitics.ro:

"...Florin Piersic spune că totul a pornit după un spectacol cu piesa ”Străin în noapte”, susținut la Iași, după care Tompea i-a organizat o întîlnire cu studenții universității, la care a fost primit cu cea mai mare căldură și aplaudat minute în șir la scenă deschisă. Actorul susține că ideea nu i-a fost sugerată de nimeni: ”Eram așa de fericit și de înduioșat de tinerii aceia, că m-am decis brusc și le-am spus că vreau să intru și eu în rîndul lor. Cînd au auzit că vreau să mă înscriu la ei au făcut ochii mari și nu le venea să creadă. Dl.Tompea, pe care eu îl respect foarte mult, mi-a spus, textual: ”domnul Piersic, nici nu știți ce dar minunat ne faceți”. Așa că imediat s-a adus o hîrtie și eu am completat-o. Le-am spus că vreau să vin la toamnă și să dau examen, dînșii mi-au dat o temă, ca să mă pregătesc și chiar voi veni aici, la toamnă, pentru că mi-e tare drag orașul, mai ales că părinții mei sunt bucovineni”. Actorul spune că nu știe nimic despre scandalurile din jurul universității și că, oricum, nu îi pasă."

Click aici pentru articolul intreg, intitulat "Cum a ajuns Florin Piersic masa de manevra in lupte politico-afaceristice"
Sursa foto: inpolitics.ro

Cum poti sti daca ceva dureaza de prea mult timp

Atunci cand o ocolire temporara determinata de o lucrare la un pasaj pietonal apare pe Google Maps, inseamna ca dureaza de prea mult timp. Patru semafoare (care oricum s-au pus la trecerile de pietoni de dinainte si dupa bucla respectiva) nu ar fi fost oare indeajuns?

Destinatia de vacanta preferata de romani in 2010

Rebrandingul statiunii Pola (am sa ii spun asa totusi) din Croatia a castigat premiul de distinctie pe anul 2010 din partea rebrand.com.

Stim despre aceasta statiune ca este o destinatie de vacanta faimoasa in Romania si preferata de romani din ce in ce mai mult, mai ales in anii de criza 2009-2010, fapt care o face sa fie pe buzele tuturor, zi de zi.

Dealtfel, urarile uzuale de mai bine ale romanilor includ si indemnul de a vizita statiunea, adresat personal sau la persoana a treia: "Du-te-n statiune!", "Da-l in statiunea mea!", fapt care demonstreaza cu prisosinta apropierea afectiva a romanilor fata de aceasta statiune minunata.

Mai mult, romanii se pare ca au facut un slogan neoficial al statiunii, care castiga foarte mult prin popularitate in 2009 si se pare ca si in 2010: "Pola vacanta si anul asta".

Iubirea fata de Pola se transmite chiar si in momente mai grele din punct de vedere financiar, pomenirea numelui ei facand se pare sa treaca mai usor peste greutati: "Pola bani, nenicule!"

Conform unui studiu ad-hoc, dintre produsele cu noul logo, romanii apreciaza cel mai mult sacosa de cadou imprimata cu numele statiunii, pentru a o da colegilor, prietenilor cunostintelor.

In spiritul interesului aratat de romani fatza de tot ceea ce este cosmopolit, dragostea lor fata de acest orasel al Croatiei mai este egalata doar afectiunea fata de moneda nationala a Republicii Botswana (sau "Lefatshe la Botswana" in limba locala tswana, intr-o placuta coincidenta de limbaj).

Click aici pentru a va lamuri despre cat de minunata este aceasta statiune iubita de romani, si cum o reasezare a brandului ne poate face sa ne simtim mai bine, mai in vigoare. Este de remarcat alaturarea semnului "plus" langa nume, ceea ce ne face sa ne gandim la o posibilitate de modificare ulterioara a brandului in "2010 - Fix ...".



P.S.
Serios vorbind acum, il felicit pe Adrian Mironescu pentru premiul de merit 2010 primit din partea rebrand.com cu rebranding-ul pentru ApaVital, fapt care m-a adus pe site-ul mai sus mentionat.

Surse: www.ideografo.com, mironescu.blogspot.com

Politicieni pentru Iasi

PNL Iasi este la un moment de rascruce. Sau ar putea fi: urmeaza alegeri pentru Biroul Municipal si pentru Biroul Judetean. Politica lui "nu avem pe cine vota mai bun" incepe sa se aplice pe masura ce ne apropiem de ziua votului. La judet lucrurile stau mai clar, insa prima este conferinta municipala, si acolo sunt mai multi candidati: Cristian Adomnitei, Mugur Cozmanciuc, Vali Salavastru. Fiecare are valoarea lui ("valoarea mea, valoarea mea" - cum ar zice unii) si fiecare si-a adus contributia intr-o mare masura la construirea si consolidarea filialei PNL.

Cea mai dezamagitoare si totusi realista ocupatie mi se pare cea de sculptor in gheata. Cine poate fi sculptor in gheata, este perfect adaptat zilelor noastre. Politica este similara acestei ocupatii: nu poti sa fii prea multumit de o anume sculptura, nu ramai prea mult la o anumita realizare, pentru ca ea se topeste intr-o zi. Trebuie sa iti dezvolti maiestria astfel incat sa fii capabil - stiind ca munca ta dispare in cateva ore in aburi de apa - sa poti sa oferi de fiecare data fapte si lucruri care sa incante, sa fie catalogate drept exemple.

***

Dupa un mandat in Consiliul Local Iasi sunt acum convins ca am reusit sa fac lucrurile asa cum trebuie, fara politicianism. Am avut confirmarea din partea unor oameni din exterior, de la personalul Consiliului Local si de la reprezentantii altor institutii, insa prea putin de la cei apropiati. Cei care, desi apropiati politic, nu au idee despre ceea ce am reusit sa fac in scurtul mandat, le indic google.ro - poate fi accesat de oriunde din lume.

***

Prin intermediul unui proiect, m-am intersectat la masteratul pe care cu modestie ;) il urmez - Politici Publice si Management Institutional al Facultatii de Filosofie si Stiinte Politice al Universitatii Cuza - cu personajul politic si mai ales omul care a fost Abraham Lincoln. Sunt inca sub influenta celui care a fost al saisprezecelea presedinte al Statelor Unite, care a vrut sa lase ceva in urma lui si "sa fie mare prin micimea sa" - asa cum spunea Tolstoi despre el in 1908. Un exemplu de geniu politic si inteligenta emotionala folosita cu succes in politica. Insusiri considerate handicapuri in politica - bunatate, empatie, inteligenta, har de povestitor, simt al umorului - l-au facut cel mai mare presedinte al Statelor Unite. Un om dupa care cei care la prima intalnire l-au facut "maimutza", au plans luni in sir dupa moartea lui.

De ce am pomenit de Lincoln? Nu zic ca ducem lipsa de politicieni, dar ducem lipsa de exemple pe care sa le urmam. Nu zic ca nu avem solutii pentru problemele noastre, dar de multe ori politicienii le aleg pe cele mai proaste, ghidati fiind de un impuls pe moment sau de necunostinta de cauza.

Sper ca toti politicienii pe care ii are Iasul sa fie un exemplu pentru ceilalti cetateni, sa fie lideri prin exemplu si sa fie capabili sa lase interesele personale de moment pentru interesele orasului si ale judetului.

De multe ori s-a intamplat astfel, insa multe capodopere in gheata nu au mai fost repetate, au ramas picurand in mijlocul pietei goale de oameni.

Urez succes lucrarilor conferintei municipale!

Imaginea: Salvador Dali - "Gala Contemplating the Mediterranean Sea which at Twenty Meters becomes a Portrait of Abraham Lincoln" - 1976

Cabinetul de la Elefant

"Mihaita, vino degraba la Iesi, sa vezi ce noutati mai sint la Cabinetul de la Elefant!" – asa ii scriau duducutele lui Mihail Kogalniceanu, pe vremea studentiei sale la Paris.

Era pe la o mie opt sute patruzeci si ceva. Elefantul indian din epistole trecuse de putin timp la Krishna pe atunci. Avea abia vreo zece ani de cind dadea numele salii de la etaj a Muzeului de Istorie Naturala din Iasi, infiintat in prima duminica a lunii februarie 1834 - anul mortii pachidermului - de boierii moldoveni. Solemnitatea inaugurarii Muzeului a avut loc la casa Bals, de pe ulita Podu Verde, azi bulevardul Copou. În aceasta casa Muzeul a functionat pâna în anul 1838, când s-a mutat în Sala mare de la Academia Mihaileana.

În anul 1840 s-a cumparat pentru Muzeu casa vornicului Costachi Sturdza, de pe ulita Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16, cladire în care Muzeul împreuna cu Societatea îsi desfasoara activitatea si în prezent. În articolul 5 din Proiectul de cumparare al casei se mentioneaza: "Cumpararea acestei case este destinata special pentru Cabinetul de Istorie Naturala sau Muzeu, fiind facuta într-un scop al binelui public".

Elefantul Gaba

In vara anului 1834, in targul Iesilor a poposit circul italian Luzzatto si toata protipendada s-a ingramadit sa vada ce numai in carti citisera ca exista: un elefant pe nume Gaba. Nimeni nu si-ar fi inchipuit ca elefantul va si ramine la Iasi. Nu pentru ca i-ar fi placut ci, nefericire sau fortuna, elefantul a murit in timpul unei reprezentatii. Duducile au lesinat, gazetele au vuit! Vornicul Costache Sturdza a cumparat elefantul cu 135 galbeni, adica 4.400 lei romanesti de la acea vreme. Pina sa cada boierul la invoiala cu circarii, un roman din Tatarasi a furat pielea elefantului si a ascuns-o pe acoperisul colibei in care locuia (a ascuns-o sau a pus-o la uscat?). Scheletul lui Gaba, preparat de medicul-sef al armatei, Iacob Czihac, a fost montat in sala de linga Cabinetul lui Sturdza, in palatul sau din Ulita Hagioaiei. Cladirea mai adapostea atunci Societatea Medicilor si Naturalistilor, infiintata de Czihac si de Mihai Zotta "pentru curiozitati din alte tari, bogatii pamintene si subpamintene ale Moldovei", dupa cum spun cronicile, (ca un soi de muzeu al lui P.T. Barnum, tot din aceeasi perioada, ma gandesc). Saptesprezece ani mai tirziu, pielea elefantului s-a intors din Tatarasi la purtator. Vornicul Sturdza l-a adus pe medicul Martin Kieser tocmai din Germania ca sa inmoaie pielea intr-o cada (ca sa poata sa o intinda) si sa prepare licorile care s-o mentina tinara timp de sute de ani. Mulajul lui Gaba, in marime naturala, a fost construit pe un suport de lemn, modelat cu ghips pe dedesubt si asezat linga scheletul lui, spre lauda vornicului, care si-a vazut investitia intreaga si spre fericirea lui Gaba, care s-a vazut pe sine intreg, insa cu fizionomia probabil putin schimbata, daca l-ati vazut - pare intepat de albine:).

"Ei, cucoane, n-o mai crapat elefantul cela?"

1859. Grele incercari au urmat pentru boierii Moldovei. Simburele democratiei, ce le incoltea in vene incepind de la Revolutia pasoptista, s-a deschis la ceas de seara in Cabinetul de la Elefant. Capete luminate, alde Kogalniceanu, boierii Sturdza, Gheorghe Asachi si poetul Vasile Alecsandri, s-au adunat ca sa hotarasca soarta Moldovei. Doua urne de lemn - care mai erau la Muzeu cand am fost ultima oara pe acolo - au trecut de trei ori printre boieri. Pe una scria PRO si era desenata cu alb o bila plina, iar pe cealalta CONTRA - bila de sub inscriptie avea miezul negru. Multi gura-casca au stat de veghe pe scari in noaptea aceea. Din cind in cind, iesea cite-un boier sa-si mai limpezeasca mintile si sa-si mai linisteasca sufletul. Afara, insa, Mos Ion Roata ii intimpina cu privirea innegurata, intrebind: "Ei, cucoane, n-o mai crapat elefantul cela?".

Tirziu, in noaptea de 2 spre 3 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a fost ales drept candidat al partidei unioniste la domnia Moldovei. Marturii istorice ale momentului au ramas urnele, soba de caramida cu gura de metal inflorata pe margini, mesele din lemn de stejar, scaunele capitonate cu piele si Gaba, care i-a urmarit prin usile deschise, din salonul lui de alaturi.

Parfumuri de muzeu

Mirosul de lemn vechi tamiiaza lacasul Elefantului. Jiltul pe care statea Cuza in capul mesei este legat cu firul tricolor, asemeni unui tron patriarhal. Pe peretele de deasupra, tabloul mare al domnitorului si fotografia dupa care a fost pictat privesc in ochii doamnei Elena Cuza (fostul director al Muzeului, Vissarion C. Murgu, a descoperit tabloul doamnei in timpul unei vinatori de lilieci in podul Universitatii "Al.I.Cuza"!). Programul Partidei Unioniste din Moldova, de la 5 ianuarie 1859, este expus intr-o strana de sticla, spre a fi cunoscut si studiat de poporul de atunci si de acum, iar numele ctitorilor Muzeului sint pomenite in manuscrise de culoarea pergamentului.

• • •

Iesenii "respecta" linistea muzeului mai ceva decit muzeografii. In 2002, numai 3.000 de vizitatori au vizitat muzeul. Probabil ca ceva mai multi i-au trecut pragul in anii cand a poposit acolo expozitia de reptile vii.

Dar in fiecare Ianuarie 24 ar trebui sa ne gandim si la Muzeul de Istorie Naturala... daca tot ne dorim ca aceasta zi sa fie Sarbatoare Nationala. Atunci Iasul a cedat statutul de capitala in favoarea Bucurestiului, cu promisiunea ca orice dorinte ar avea ca oras ii vor fi satisfacute - Elefantul Gaba sta marturie ca asa a fost - dar de care uneori Bucurestiul nu vrea sa isi aduca aminte.

Surse:
Daniela Sargu, evenimentul.ro, 25-02-2003
http://www.bio.uaic.ro/Muzeu/prezentare.html
http://www.bucatarianoastra.com/artacultura-f26/muzeul-de-istorie-naturala-iasi-t3170.htm


Multe ar putea elefantul Gaba povesti

In Cabinetul de la Elefant au tinut Iacob Czihac si Gheorghe Asachi primele lectii ale Academiei Mihailene despre cunoasterea naturii. Insemnate apoi intr-un volum, acestea au constituit primul manual de Stiinte ale naturii scris in limba romana. Tineretul iesean se aduna aici ca sa afle noutati din stiinta, asa cum oamenii de litere se intruneau la Junimea. Elefantul era la fel de cunoscut ca Maiorescu. Domnisoarele de la pensionul Oltea Doamna au fost aduse aici de profesoara Lucia Manta, ca intr-un laborator de biologie, pentru a discuta "problemele grave ale dentitiei la elefant": dupa ce trece de 55 ani, maselele i se tocesc, fara sa-i mai creasca altele si elefantul moare de foame...

Pentru a face fata nevoilor crescânde ale Muzeului "Departamentul din launtru", prin porunca 11 599 din 16 april 1844, aproba ca locul viran de la est de Muzeu sa fie amenajat într-o piata publica pentru desfacerea produselor agricole: fân, faina, miere, vin, lemne de foc, cherestea, etc... Producatorii plateau o taxa de care beneficiau Societatea si Muzeul. Piata publica a fost desfiintata în anul 1872, când, din initiativa lui Grigore Cobalcescu si Anastasie Fatu, locul se îngradeste si se organizeaza o mica Gradina Botanica în care Dimitrie Brândza, conservatorul Muzeului din acea vreme, planteaza diferiti arbori, printre care cei doi stejari seculari declarati în 1973 Monumente ale Naturii.

Muzeul pastreaza în colectiile sale piese donate la inceputul secolului XIX de catre mitropolitul Veniamin Costachi (o colectie de oase de mamut si rinocer paros, gasite agatate drept contra greutate la cumpana unei fântâni din Râsca, tinutul Falticenilor), domnitorul Mihail Sturza (elefantul indian Gaba), aga Alecu Bals, Gheorghe Asachi si altii. Colectiile de minerale, roci, pasari si animale impaiate, pe care ei le-au donat, alcatuiau pe atunci o avere comparabila cu cea a Vistieriei Moldovei, care functiona la parter.

Socotelile cronicarilor

Cheltuielile de intretinere ale Muzeului de Istorie Naturala erau, in 1834, de 6.000 lei pe an (cu jumatate mai mult decat costase elefantul decedat). Cladirea in care se gaseste acesta a fost cumparata de administratia muzeului de la vornicul Costache Sturdza la jumatate din costul intretinerii, adica mai ieftin decat leshul. Mediul din fata muzeului nu era tocmai academic. Pe Ulita Hagioaiei, era o larma si un du-te-vino continuu: carutele taranilor, pline cu griu, porumb, orz si ovaz erau cautate mai ceva ca mierea in stupi. Trasurile boierilor care veneau la elefant se opreau sub bolta palatului, slugile lasau scarile jos, deschideau usa si boierii coborau. Caii boierilor erau dusi sa se adape in havuzul din piata, alaturi de cei ai pietarilor. Diferentele mergeau mai departe de canafi si de seile cusute cu fire pretioase. In 1864, prin porunca domneasca, pietarii erau obligati sa plateasca o taxa pentru a-si adapa caii in havuz, iar banii adunati erau folositi pentru intretinerea muzeului. Patruzeci de ani mai tirziu, profesorul Dimitrie Brindza a adus pe locul pietei o mica gradina botanica, a doua din tara, dupa cea a lui Anastasie Fatu, din 1856. "Copiii" lui Brindza traiesc si astazi in parcul din fata intrarii in muzeu: sint doi stejari, acum avind venerabila virsta de 130 ani.

La insistentele lui Gheorghe Asachi, odata cu vinzarea cladirii, Sturdza a donat muzeului si elefantul. Razboiul a lasat urme adinci asupra colectiilor donate de boieri la infiintare. Un bombardament aerian a distrus 90 la suta dintre acestea si o mumie egipteana pe deasupra. Gaba, piesa de rezistenta la propriu si la figurat, nu a fost atins de bolidul ucigas.

Primul film documentar despre Eminescu - 1914 [VIDEO]

Are titlul “Eminescu, Veronica, Creanga” si este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar in 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu si semnalat de Miron Manega

<„Eminescu, Veronica, Creangă” se numeşte filmul, are 21 de minute şi a fost realizat, în 1914, de Octav Minar, un cercetător controversat al vieţii lui Mihai Eminescu. Pelicula, considerată una dintre cele mai valoroase piese de tezaur, a fost descoperită, în urmă cu câţiva ani, la Arhiva Naţională de Filme, de pasionaţii bibliofili Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Documentarul, recuperat şi recondiţionat integral, este creaţia Casei de Filme “Pathé”, iar imagine poartă semnătura lui Victor de Bon. Acesta realizează aici o creaţie extrem de interesantă, în sensul că documentarul e presărat cu scene lirice, interpretate de artişti profesionişti (primele încercări de docudrama!), iar poemele eminesciene sunt ecranizate artistic, cu filmări făcute în Italia şi Egipt. Reamintesc că filmul a fost realizat în 1914! ReconstituirileNe reţin atenţia imagini autentice, filmate la începutul veacului trecut, ce pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile natale ale Poetului, diferite fotografii inedite (inclusiv o controversată poză a Poetului, împreună cu tatăl său), Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu), imagini ale Iaşului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc), rudele acestuia ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), Mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.Dacă acest film ar fi fost studiat cu atenţie (sau doar studiat), reconstituirea casei memoriale a lui Eminescu de la Ipoteşti ar fi fost cât se poate de aproape de realitate! În al doilea rând, filmul acesta, avându-l ca autor pe mult hulitul şi blamatul Octav Minar, este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra, cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte creaţia eminesciană.>
Am recompus din mai multe cadre ale acestui film imaginea rascrucii de drumuri la care se gasea Hanul Trei Sarmale din Iasi - drumuri desfundate, probabil considerate foarte departe de oras, dar avand aceeasi configuratie ca acum... se pot recunoaste actualele drumuri:). Sunt aproape 100 de ani de la filmare, facuta la 25 de ani de la moartea poetului ... si mai sunt 160 de la nasterea lui Eminescu... oare sa fi uitat iesenii sa ii cante "La multi ani"?:)

Sursa: Internet, youtube.com

P.S.
Iata cum se vede acelasi loc (Soseaua Bucium, in fata Hanului Trei Sarmale) astazi, pe Google Earth:

Victor the pictor

Prietenul meu Victor este cel mai fain pictor pe care il stiu. L-am cunoscut pe Sabin Balasa cand eram mai mic - picta in Sala Pasilor pierduti - dar el a murit intre timp:) Asa ca printre cunostintele mele, singurul pictor a ramas doar Victor.

Mai sus sunt lucrari mai vechi de-ale lui Victor. Pentru ca am vazut mai mult lucrari facute la cerere (in principal lucrari mari), inca mai caut sa ii descopar stilul.

Cel mai mult mi-a placut ultima acuarela. Uitandu-ma la poze, imi dau seama ca ar putea desena ABSOLUT orice.

Adevarul va va elibera...

... de stresul de a nu sti sa completati o integrama.

Intr-o seara in decembrie am luat Adevarul de seara de undeva de prin centru, nu mai tin minte de unde. Cand am ajuns la ultima pagina, era sa cad jos: integrama de pe ultima pagina era deja completata... am ras vreun sfert de ora:). Dupa care au aparut intrebarile: Cine a completat integrama? Daca a completat-o, de ce a pus ziarul inapoi? Ca sa citeasca ziarul si altcineva? Trebuia sa dea macar cu pasta alba peste literele din integrama, daca tot a inventat conceptul de ziar gratuit la mana a doua:) Ciudati oameni mai avem drept conationali:)

Privighetoare...

Privighetoarea este o pasare care are o simbolistica atat literara cat si poetica. Privighetoarea canta despre iubire, dar este si un simbol al legaturii dintre iubire si moarte. In "Romeo si Julieta", cantecul privighetorii semnifica faptul ca iubitii vor ramane impreuna, dar ca amandoi sunt in pericol de moarte. Privighetoarea in literatura si poezie poate reprezenta melancolia si bucuria, iubirea si pierderea, viata si moartea.

Pentru ca ea canta toata noaptea, privighetoarea era odata considerata a trai in afara nevoii de somn. O legenda despre originea acestei pasari ne spune despre o pastoare nehotarata care tot amana data nuntii ei. Logodnicul ei, dus inspre zapacire si privat de somn din cauza inconsistentei ei, se transforma in mod magic intr-o privighetoare si o blesteama cu aceeasi insomnie cauzata lui de amanarile ei.

De altfel, este evident ca numele din romana a acestei pasari vine de la "a priveghea" - cea care privegheaza... privighetoarea...:)

Je suis déshéritée
Sunt disperata

Je suis déshéritée,
Sunt disperata,
Puisque j’ai perdu mon ami.
Pentru ca mi-am pierdut prietenul
Seullet' il m’a laissée,
Singura m-a lasat,
Pleine de pleurs et de souci.
Plina de lacrimi si de griji.
Rossignol du bois joli,
Privighetoare din padurea frumoasa,
Sans point faire demeurée,
Du-te de indata,
Va t‘en dire à mon ami
Du-te sa-i spui prietenului meu
Que pour lui suis tourmentée.
Ca pentru el sufar.

Pierre Cadéac (1538-1556)

Sursa: www.octarium.org

P.S.
Linistea noptii, nimeni pe strada, sunetul picaturilor cazand de pe crengi pe pamant dar mai ales ecoul cantecului privighetorilor... suprarealiste. Ca in ziua de dupa.

Plimbare in 2010, noaptea [FOTO]

Dupa Revelion, am facut prima plimbare in noapte din 2010. Am luat si aparatul foto cu mine. E schimbat Iasul? Se va schimba in 2010? Depinde de noi. Cum va fi viata noastra in 2010? Depinde in mare masura de altii... dar sa speram doar la bine.

Vin vremuri grele?

You're... an accident waiting to happen:

Sarbatorile s-au terminat:

Anotimpuri paralele:

Mitropolia:

O casuta cu vin fiert langa un chiosc de inghetata - vremea e atat de schimbatoare, incat ambele afaceri pot exista in acelasi timp; poate sunt chiar ale aceluiasi privatizat:

Les neiges d'antan:

Orasul interzis:

Fantana de apa

Titanic can be seen in Iasi (cei de la Teatru - presupun - au facut un lucru frumos):

Nu te enerva!

Aceasta plimbare am facut-o prin centrul orasului. La un moment dat, mi s-a parut ca vad o miscare pe langa un trotuar. Am pozat locul unde mi se paruse ca s-a terminat miscarea si... ce sa vezi? Ratatouille, mon ami! Comment ça va? Il fait froid cette nuit la, vrai, huh?