Se afișează postările cu eticheta Gandul lui Bojor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gandul lui Bojor. Afișați toate postările
sâmbătă, 25 ianuarie 2014
Continua...!
Intotdeauna va exista o inechitate intre raportul de timp alocat indatoririlor si rutinei zilnice si cel alocat pasiunilor si viselor noastre. Inechitate de timp care poate fi depasita doar prin perseverenta
duminică, 15 aprilie 2012
Un zambet dureaza o vesnicie
Un zambet pe care l-ai tinut minte dureaza o vesnicie, pentru ca te face si pe tine sa zambesti de fiecare data cand iti aduci aminte de el. Hristos a Inviat!
luni, 26 martie 2012
Ganduri adunate...
Tineretea e o stare de spirit.
Norocul e o atitudine.
Nefericirea e o optiune.
Bucuria care vine din exterior e placere,
cea care vine din interior e fericire
Norocul e o atitudine.
Nefericirea e o optiune.
Bucuria care vine din exterior e placere,
cea care vine din interior e fericire
joi, 1 decembrie 2011
Noi cum ne iubim tara?
Oare imi iubesc tara, chiar daca nu imi plac multe din ceea ce vad in fiecare zi? Iti poti iubi orasul, chiar asa cum e, chiar daca nu esti multumit de el? Iubirea de tara porneste de la iubirea unui loc sau din experientele trecute? Este iubirea de tara o iubire neconditionata, sau spunem: "mi-as iubi tara mai mult daca..."?
Cred ca pentru a fi sincer cand spui ca iti iubesti tara, ar trebui sa ai o constiinta mai inalta decat cea a propriei persoane, pentru ca este greu sa iubesti ceva ce te inconjoara din toate partile. Un test al iubirii de tara este atunci cand pleci departe. Nu stiu daca exista roman plecat din tara care nu isi iubeste tara. Si ar trebui poate ca fiecare dintre noi sa fim plecati pentru o perioada... in tari mai frumoase, in tari mai urate, pentru a ne vedea tara cu alti ochi.
Avem nevoie de lideri care sa ne faca sa fim mandri de ceea ce suntem, si de-a lungul istoriei am avut parte de ei, sunt sigur ca poporul roman va mai avea astfel de conducatori... numai ca este nevoie de amestecul greu de obtinut dintre carisma, viziune si conditii istorice pentru a-i avea din nou. Are nevoie Romania de un lider autoritar? Da, in masura in care aceasta autoritate este pusa in slujba interesului national. Avem nevoie de lideri care sa ne faca sa redescoperim simbolurile nationale si sa le iubim din tot sufletul. Avem nevoie sa ne iubim drapelul, imnul national, ziua nationala, chiar simbolurile formale ale autoritatii. Dar avem mai intai nevoie sa fim siguri ca iubirea noastra nu ne va fi inselata. Exista in fiecare sondaj un clasament al increderii oamenilor in institutiile statului roman. Dar este oare si un clasament al institutiilor care ne fac mandrie?
Ne iubim tara pentru ce a fost, poate ne uram pe noi pentru ce este ea in prezent, dar oare putem sa o iubim pentru ce va fi?
Cred ca ne iubim tara neconditionat, pentru ca o iubim pentru ce ar fi putut sa fie. Desi mai sunt multe de facut, le avem toate la indemana pentru a ajunge acolo sus, unde mandria se uita peste nori, urcata pe muntele de iubire. Avem nevoie de un ghid care sa ne arate drumul pana acolo... un ghid care sa mai fi facut lucrul asta, de multe ori singur.
Cred ca pentru a fi sincer cand spui ca iti iubesti tara, ar trebui sa ai o constiinta mai inalta decat cea a propriei persoane, pentru ca este greu sa iubesti ceva ce te inconjoara din toate partile. Un test al iubirii de tara este atunci cand pleci departe. Nu stiu daca exista roman plecat din tara care nu isi iubeste tara. Si ar trebui poate ca fiecare dintre noi sa fim plecati pentru o perioada... in tari mai frumoase, in tari mai urate, pentru a ne vedea tara cu alti ochi.
Avem nevoie de lideri care sa ne faca sa fim mandri de ceea ce suntem, si de-a lungul istoriei am avut parte de ei, sunt sigur ca poporul roman va mai avea astfel de conducatori... numai ca este nevoie de amestecul greu de obtinut dintre carisma, viziune si conditii istorice pentru a-i avea din nou. Are nevoie Romania de un lider autoritar? Da, in masura in care aceasta autoritate este pusa in slujba interesului national. Avem nevoie de lideri care sa ne faca sa redescoperim simbolurile nationale si sa le iubim din tot sufletul. Avem nevoie sa ne iubim drapelul, imnul national, ziua nationala, chiar simbolurile formale ale autoritatii. Dar avem mai intai nevoie sa fim siguri ca iubirea noastra nu ne va fi inselata. Exista in fiecare sondaj un clasament al increderii oamenilor in institutiile statului roman. Dar este oare si un clasament al institutiilor care ne fac mandrie?
Ne iubim tara pentru ce a fost, poate ne uram pe noi pentru ce este ea in prezent, dar oare putem sa o iubim pentru ce va fi?
Cred ca ne iubim tara neconditionat, pentru ca o iubim pentru ce ar fi putut sa fie. Desi mai sunt multe de facut, le avem toate la indemana pentru a ajunge acolo sus, unde mandria se uita peste nori, urcata pe muntele de iubire. Avem nevoie de un ghid care sa ne arate drumul pana acolo... un ghid care sa mai fi facut lucrul asta, de multe ori singur.
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
All-Exclusive: presa ca bufet suedez
Se spune ca ceea ce nu apare la tv nu exista. Este oarecumva adevarat, mai ales in timpurile noastre. Ne tot intrebam cine hotaraste ce sa apara la televizor si ne minunam cate lucruri neinteresante, fara rost si tampenii apar, pe care mai apoi presa scrisa le preia... iar noi alegem sa le bagam in discutiile noastre de zi cu zi si suntem atrasi de ele asa cum ne atrage cel mai ciudat lucru din talcioc.
De ce un accident rutier in Buenos Aires ajunge stire la televiziunile din Romania? Nu am sa inteleg niciodata mecanismul care ne face parte a necazurilor unor oameni din alta parte a lumii. O vijelie de o zi in Arkansas ne face sa tremuram la stirea ca sunt oameni ale caror case au fost luate de vant. Nu mai sunt criterii care sa califice o stire ca fiind de interes national pentru romani. Relevanta este scoasa din aceasta grila de calificare.
Dupa Merriam-Webster Online, "stirea" este definita ca fiind: o raportare a evenimentelor recente, o informatie necunoscuta inainte (noutate) si (aici e interesant): un material raportat intr-o publicatie sau de catre o televiziune de stiri. Publicatiile din ziua de azi fac abstractie de prima parte si profita ca tot ceea ce publica ele se transforma in stire chiar prin publicarea insasi. "A aparut in ziar, deci e o stire."
Toate astea ma fac sa vad presa de astazi din Romania ca fiind sub forma unui bufet suedez. Daca initial am gasit tot ceea ce ne-ar fi placut sa vedem, mai apoi acest bufet suedez s-a completat numai cu ceea ce s-a consumat. Lumea a descoperit fructele de mare si acestea a fost suplimentate a doua zi. Painea sta si se invecheste si nimeni nu o mai vrea. Dar nici nu e improspatata pe masa bufetului.
Plus politica... Apetentza oamenilor pentru politica sta in perioada de dupa Revolutie. Presa de bufet suedez o pune pe masa in fiecare zi... asta e improspatata zilnic, chiar mai mult decat vrem. Dar nu din cauza ca este ceruta, ci pentru ca patronul localului unde este bufetul are interesul ca politica sa apara mult pe masa. Sa te faca sa uiti de paine... sa te atraga sa te uiti chiar daca nu mananci. Sub cupole de sticla eventual, pentru ca daca ridici capacul, s-ar putea sa nu miroasa a bine. Lumea isi ia fructele de mare la masa dar acolo discuta despre politica de la bufetul suedez. Un motiv in plus sa o mentii...
Plus barfele, mondenitatile... nu au valoare nutritiva, dar lumea le vrea. Chiar daca nu mananca pe loc, raftul cu barfe se goleste in fiecare zi. Pentru ca lumea isi umple buzunarele ca sa dea si la altii cand ajung acasa. Mondenitatile exploateaza un comportament uman valabil oriunde: daca barfesti pe cineva, te face sa te simti mai bine despre tine insuti. Daca vedeta X face ceva, merita barfit lucrul acela, pentru ca il scade in ochii tai, iar pe tine te califica sa fii mai bun decat cel barfit, chiar daca acela este mai bogat, mai frumos sau mai destept decat tine. Barfa te ajuta sa privesti pe cineva de sus, dupa ce ai urcat pe el fara voia lui. Daca cineva e bogat, e bogat pentru a a furat si tu nu furi. Daca cineva e mai frumos, e pentru ca are bani si s-a putut intretine... ehei, daca ai avea tu banii lui... Daca cineva e mai destept, e destept doar in sinea lui, pentru ca e muuuuult mai prost decat tine, a avut doar noroc.
"Stiri" nerelevante, politica si barfe. Asta este pe bufetul suedez, de aici trebuie sa alegem. Alegem doar din ceea ce ni se ofera, nu ti se da un meniu... e mai scump sa comanzi si sa ti se faca pe loc ceva care sa fie bun si nutritiv. Sau sa fie sanatos pe termen lung... lumea vrea sa plece satula de la bufetul suedez, si daca sunt expuse "mancaruri" care mentin glicemia ridicata e indeajuns. Diabetul vine mai incolo...
Nimic nu sta mai mult de 15 minute pe bufetul suedez insa acum apare cu "breaking news". Daca s-a terminat inainte de cele 15 minute, s-ar putea ca a doua zi bufetul suedez sa aiba numai acel produs, in diverse feluri de preparare dintre care sa alegi. Dar oare alegem intr-adevar?
De ce un accident rutier in Buenos Aires ajunge stire la televiziunile din Romania? Nu am sa inteleg niciodata mecanismul care ne face parte a necazurilor unor oameni din alta parte a lumii. O vijelie de o zi in Arkansas ne face sa tremuram la stirea ca sunt oameni ale caror case au fost luate de vant. Nu mai sunt criterii care sa califice o stire ca fiind de interes national pentru romani. Relevanta este scoasa din aceasta grila de calificare.
Dupa Merriam-Webster Online, "stirea" este definita ca fiind: o raportare a evenimentelor recente, o informatie necunoscuta inainte (noutate) si (aici e interesant): un material raportat intr-o publicatie sau de catre o televiziune de stiri. Publicatiile din ziua de azi fac abstractie de prima parte si profita ca tot ceea ce publica ele se transforma in stire chiar prin publicarea insasi. "A aparut in ziar, deci e o stire."
Toate astea ma fac sa vad presa de astazi din Romania ca fiind sub forma unui bufet suedez. Daca initial am gasit tot ceea ce ne-ar fi placut sa vedem, mai apoi acest bufet suedez s-a completat numai cu ceea ce s-a consumat. Lumea a descoperit fructele de mare si acestea a fost suplimentate a doua zi. Painea sta si se invecheste si nimeni nu o mai vrea. Dar nici nu e improspatata pe masa bufetului.
Plus politica... Apetentza oamenilor pentru politica sta in perioada de dupa Revolutie. Presa de bufet suedez o pune pe masa in fiecare zi... asta e improspatata zilnic, chiar mai mult decat vrem. Dar nu din cauza ca este ceruta, ci pentru ca patronul localului unde este bufetul are interesul ca politica sa apara mult pe masa. Sa te faca sa uiti de paine... sa te atraga sa te uiti chiar daca nu mananci. Sub cupole de sticla eventual, pentru ca daca ridici capacul, s-ar putea sa nu miroasa a bine. Lumea isi ia fructele de mare la masa dar acolo discuta despre politica de la bufetul suedez. Un motiv in plus sa o mentii...
Plus barfele, mondenitatile... nu au valoare nutritiva, dar lumea le vrea. Chiar daca nu mananca pe loc, raftul cu barfe se goleste in fiecare zi. Pentru ca lumea isi umple buzunarele ca sa dea si la altii cand ajung acasa. Mondenitatile exploateaza un comportament uman valabil oriunde: daca barfesti pe cineva, te face sa te simti mai bine despre tine insuti. Daca vedeta X face ceva, merita barfit lucrul acela, pentru ca il scade in ochii tai, iar pe tine te califica sa fii mai bun decat cel barfit, chiar daca acela este mai bogat, mai frumos sau mai destept decat tine. Barfa te ajuta sa privesti pe cineva de sus, dupa ce ai urcat pe el fara voia lui. Daca cineva e bogat, e bogat pentru a a furat si tu nu furi. Daca cineva e mai frumos, e pentru ca are bani si s-a putut intretine... ehei, daca ai avea tu banii lui... Daca cineva e mai destept, e destept doar in sinea lui, pentru ca e muuuuult mai prost decat tine, a avut doar noroc.
"Stiri" nerelevante, politica si barfe. Asta este pe bufetul suedez, de aici trebuie sa alegem. Alegem doar din ceea ce ni se ofera, nu ti se da un meniu... e mai scump sa comanzi si sa ti se faca pe loc ceva care sa fie bun si nutritiv. Sau sa fie sanatos pe termen lung... lumea vrea sa plece satula de la bufetul suedez, si daca sunt expuse "mancaruri" care mentin glicemia ridicata e indeajuns. Diabetul vine mai incolo...
Nimic nu sta mai mult de 15 minute pe bufetul suedez insa acum apare cu "breaking news". Daca s-a terminat inainte de cele 15 minute, s-ar putea ca a doua zi bufetul suedez sa aiba numai acel produs, in diverse feluri de preparare dintre care sa alegi. Dar oare alegem intr-adevar?
joi, 10 noiembrie 2011
Paleo-bucataria romaneasca
Am citit astazi un interviu al domnului Prof. ing. dr Mencinicopschi vorbind despre “revolutia din bucatarie”, sintagma care m-a facut sa ma gandesc la Jamie Oliver, insa desigur ca dl. doctor il foloseste intr-un sens asemanator dar oarecumva diferit.
Domnia sa aducea argumente in favoarea faptului ca omul modern mananca altfel decat cel din vechime, si de aici ar decurge o serie de efecte negative asupra sanatatii si in final stilului sau de viata. Domnia sa descrie in fapt o dieta pe care nutritionistii din ziua de astazi o numesc “paleo-dieta” sau “dieta paleolitica”.
Principiile sale spun ca o dieta a “omului pesterii”, care a trait in paleolitic este o dieta mult mai sanatoasa si in mod sigur una la care organismul uman este mult mai adaptat, tinand cont ca Paleoliticul a durat 2,5 milioane de ani si s-a incheiat cu 10.000 de ani in urma, cand a inceput Neoliticul, era care a adus schimbari majore in ocupatiile, stilul de viata si in final in ceea ce mananca omul.
Ce ar cuprinde o dieta “paleo” in zilele noastre? Carne de la animale hranite cu iarba, peste, verdeturi si verzaturi, fructe, radacini si nuci si exclude cerealele, legumele, produsele lactate, sare, zaharuri rafinate si uleiuri rafinate. E oarecumva logic, tinand cont ca omul Paleolitic nu devenise inca crescator de animale si nici agricultor si cel mai probabil pleca din grota in padure dupa mancare si pana sa prinda vreun animal mai mic sau mai mare, papa si el ce gasea pe langa si in mod sigur nu gasea hamburgeri, cartofi prajiti sau vreo shaorma.
Si inca un aspect... pana prindea vreun pui de pasare intr-o zi norocoasa, omul Paleolitic alerga, nu gluma. Deci cand mancati un pui intreg, ganditi-va cat de norocos ar fi trebuit sa fiti si cat de mult ar fi trebuit sa alergati dupa el ca sa il meritati din punctul de vedere al acestei diete. Sau cata foame ar indura un pescar daca ar manca doar ce prinde si intre capturi niste frunze de papadie sa isi mai alunge foamea. Si odata prins pestele, mai dura si focul de facut, asa, cam cat un antrenament la sala, unde sala ar fi fost reprezentata de cele doua betze frecate ca sa iasa focul. Din punctul asta de vedere, modul in care ar trebui sa gandim intr-o anume zi, pentru a fi ca stramosii nostri, ar putea fi rezumat astfel: “Am alergat la sala astazi 3 kilometri deci merit o pulpa de pui putin cam nefacuta si un pastarnac crud”. Si asta inainte sa se intunece afara, ca se cam culcau oamenii pana atunci si nu mai avea nici ce sa manance la ora aia.
Din astfel de motive ma inspaimanta cat de usor are omul contemporan acces la alimente grase, dulci, care ii fac placere si pentru care trebuie sa dea doar doi banutzi pentru a le avea. As fi tare mandru de stramosii mei din Paleolitic daca, intr-o situatie ipotetica, i-am aduce si i-am lasa o zi intreaga intr-un supermarket si dupa aceea am gasi lipsa doar carnea cruda si salata verde... inseamna ca ar fi fost mult mai rezonabili decat suntem noi acum.
*****
Dar nu este numai vina noastra. Industria asa-zis alimentara speculeaza poftele organismului uman in defavoarea noastra. Un alt articol pe care l-am citit de curand explica motivele pentru care preferam mancarurile grase si alimentele dulci, explicand ca organismul uman are nevoie de grasimi pentru ca multe din vitaminele necesare corpului sunt solubile in grasimi si insolubile in apa, iar dorinta de dulce vine din “pofta” organismului fata de carne, care contine aminoacizi importanti... fapt speculat de fructe care doreau sa le fie imprastiate semintele.
Ori noi acum primim grasimi mai mult decat vrem si zaharuri procesate de care de fapt nu avem nevoie, pentru ca nici macar nu provin din fructe, care ne-au pacalit sa le mancam.
*****
De aceea ma ingrozeste obiceiul alimentar “felul 1, felul 2 si desert de trei ori pe zi”, pentru ca in fond nu este natural... dupa cum ma gandesc ca bucataria romaneasca este o suma de carnuri si sosuri cat mai grase plus niste paini si placinte mari... fara condimente prea diversificate, ca sarea le inlocuieste pe toate; doar putin piper din varful degetelor e indeajuns. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca bucataria romaneasca a ramas cu bucurie la momentul "paleo" cand tzaranul a avut voie sa isi manance animalele din ograda si i s-a permis sa se infrupte din produsele pamantului pe care tocmai l-a primit, improvizand pe baza retetelor otomane de mancare despre care auzise ca se folosesc in palatele boierilor: Köfte -le, Fasülye, Sarma-le, Musakka, Pilaf, Çorba... umpluturi cu carne... plus Kahvesi si Narghile. Iar dulciuri, de la magazin, ca era scump Shekerul - Rahat Lokum, Baklava, Katayif, Majoon, Suchuk, Çubuk... Si romanul nu s-a mai oprit de atunci...
Surse:
http://www.jurnalul.ro/special/mencinicopschi-sfaturi-alimentatie-sanatoasa-596140.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Paleolithic_diet
http://perfecthealthdiet.com/?p=2842
Domnia sa aducea argumente in favoarea faptului ca omul modern mananca altfel decat cel din vechime, si de aici ar decurge o serie de efecte negative asupra sanatatii si in final stilului sau de viata. Domnia sa descrie in fapt o dieta pe care nutritionistii din ziua de astazi o numesc “paleo-dieta” sau “dieta paleolitica”.
Principiile sale spun ca o dieta a “omului pesterii”, care a trait in paleolitic este o dieta mult mai sanatoasa si in mod sigur una la care organismul uman este mult mai adaptat, tinand cont ca Paleoliticul a durat 2,5 milioane de ani si s-a incheiat cu 10.000 de ani in urma, cand a inceput Neoliticul, era care a adus schimbari majore in ocupatiile, stilul de viata si in final in ceea ce mananca omul.
Ce ar cuprinde o dieta “paleo” in zilele noastre? Carne de la animale hranite cu iarba, peste, verdeturi si verzaturi, fructe, radacini si nuci si exclude cerealele, legumele, produsele lactate, sare, zaharuri rafinate si uleiuri rafinate. E oarecumva logic, tinand cont ca omul Paleolitic nu devenise inca crescator de animale si nici agricultor si cel mai probabil pleca din grota in padure dupa mancare si pana sa prinda vreun animal mai mic sau mai mare, papa si el ce gasea pe langa si in mod sigur nu gasea hamburgeri, cartofi prajiti sau vreo shaorma.
Si inca un aspect... pana prindea vreun pui de pasare intr-o zi norocoasa, omul Paleolitic alerga, nu gluma. Deci cand mancati un pui intreg, ganditi-va cat de norocos ar fi trebuit sa fiti si cat de mult ar fi trebuit sa alergati dupa el ca sa il meritati din punctul de vedere al acestei diete. Sau cata foame ar indura un pescar daca ar manca doar ce prinde si intre capturi niste frunze de papadie sa isi mai alunge foamea. Si odata prins pestele, mai dura si focul de facut, asa, cam cat un antrenament la sala, unde sala ar fi fost reprezentata de cele doua betze frecate ca sa iasa focul. Din punctul asta de vedere, modul in care ar trebui sa gandim intr-o anume zi, pentru a fi ca stramosii nostri, ar putea fi rezumat astfel: “Am alergat la sala astazi 3 kilometri deci merit o pulpa de pui putin cam nefacuta si un pastarnac crud”. Si asta inainte sa se intunece afara, ca se cam culcau oamenii pana atunci si nu mai avea nici ce sa manance la ora aia.
Din astfel de motive ma inspaimanta cat de usor are omul contemporan acces la alimente grase, dulci, care ii fac placere si pentru care trebuie sa dea doar doi banutzi pentru a le avea. As fi tare mandru de stramosii mei din Paleolitic daca, intr-o situatie ipotetica, i-am aduce si i-am lasa o zi intreaga intr-un supermarket si dupa aceea am gasi lipsa doar carnea cruda si salata verde... inseamna ca ar fi fost mult mai rezonabili decat suntem noi acum.
*****
Dar nu este numai vina noastra. Industria asa-zis alimentara speculeaza poftele organismului uman in defavoarea noastra. Un alt articol pe care l-am citit de curand explica motivele pentru care preferam mancarurile grase si alimentele dulci, explicand ca organismul uman are nevoie de grasimi pentru ca multe din vitaminele necesare corpului sunt solubile in grasimi si insolubile in apa, iar dorinta de dulce vine din “pofta” organismului fata de carne, care contine aminoacizi importanti... fapt speculat de fructe care doreau sa le fie imprastiate semintele.
Ori noi acum primim grasimi mai mult decat vrem si zaharuri procesate de care de fapt nu avem nevoie, pentru ca nici macar nu provin din fructe, care ne-au pacalit sa le mancam.
*****
De aceea ma ingrozeste obiceiul alimentar “felul 1, felul 2 si desert de trei ori pe zi”, pentru ca in fond nu este natural... dupa cum ma gandesc ca bucataria romaneasca este o suma de carnuri si sosuri cat mai grase plus niste paini si placinte mari... fara condimente prea diversificate, ca sarea le inlocuieste pe toate; doar putin piper din varful degetelor e indeajuns. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca bucataria romaneasca a ramas cu bucurie la momentul "paleo" cand tzaranul a avut voie sa isi manance animalele din ograda si i s-a permis sa se infrupte din produsele pamantului pe care tocmai l-a primit, improvizand pe baza retetelor otomane de mancare despre care auzise ca se folosesc in palatele boierilor: Köfte -le, Fasülye, Sarma-le, Musakka, Pilaf, Çorba... umpluturi cu carne... plus Kahvesi si Narghile. Iar dulciuri, de la magazin, ca era scump Shekerul - Rahat Lokum, Baklava, Katayif, Majoon, Suchuk, Çubuk... Si romanul nu s-a mai oprit de atunci...
Surse:
http://www.jurnalul.ro/special/mencinicopschi-sfaturi-alimentatie-sanatoasa-596140.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Paleolithic_diet
http://perfecthealthdiet.com/?p=2842
luni, 7 noiembrie 2011
"Domnu' Bloggeru, sa traiti!"
Vreau sa constat o nedreptate referitoare la posibilitatea alegerii numelui de familie. Intr-un timp in care nediscriminarea canta ragushita pe toate gardurile, de ce oamenii de acum sunt discriminati fata de cei din vechime?
Stim cu totii ca unele dintre "numele de familie românești sunt descriptive, derivând din ocupații sau au un caracter diminutival: Croitoru, Fieraru, Lemnaru, Moraru, Olaru, Țăranu, Tutunaru, Oieru, Văcaru sau Vânătoru; Băluț, Petruț, Țurcănașu", cum frumos se exprima wikipedia.
Si atunci, ma intreb: de ce oamenii de acum nu pot sa isi aleaga numele de familie in functie de ocupatia pe care o desfasoara? De ce avem atatia Morari, Olari, Rotari, dar nu putem sa avem si nume precum Vasile Calculatoristu'? Sau Cerasela Taxatoru'? Sau Gigi Adansatoarei? Cand s-a oprit in timp stabilirea numelor de familie in functie de ocupatie, si mai ales de ce? Puteam risca sa avem doar doua nume de familie in Romania, si anume Tzaranu si Boieru? De fapt asta cam asa s-a si intamplat, daca ma gandesc ca unii erau ori Ion, ori popa de ii cheama pe atat de multi Ionescu si Popescu.
Ar trebui ca in baza unei cereri, cineva care este mandru de ocupatia sa, sa poata sa isi aleaga numele de familie dupa ceea ce face - nu se incalca nici o norma sociala, iar cnp-ul ramane acelasi. Bun, exista riscul ca lumea sa isi schimbe numele de familie in functie de ocupatia sa sezoniera, sa il cheme Capshunaru vara si Pierdevara iarna, dar totusi... cine repara televizoare mai mult de 2-3 ani ar trebui sa aiba dreptul sa se cheme Televizoristu'... dupa codul ocupatiilor din Romania.
Sunt unele etnii care deja au simtit aceasta nedreptate - poate si din cauza ca s-au adaptat multilor ani de discriminare - si au rezolvat-o dand copiilor nume de tzari pe unde nu au fost niciodata, cum ar fi Argentina sau de masini Mercedes pe care si le-ar dori sa le aiba oricand in curte.... ( totusi, "bai Sandero, Wartburge, manatzi vacile mai repede" nu am auzit inca).
De ce se doreste nediscriminarea in fiecare clipa a vietii noastre, dar suntem discriminati fata de cei care nu mai traiesc si au putut sa isi aleaga numele? Sau li s-a dat numele asta de catre comunitate, intr-un sfat al satului, dupa scenariul: "-A venit hartie de la domnire, trebuie sa scriem in catastif doua nume la fiecare om... unul care sa fie al lui si altul care sa il aiba el, femeia si sa ramana si copiilor. - Si cum facem? Le spunem cate o calitate? - Da, uite o idee buna: calitatea de olar, de rotar... - Eu la Bunul, Raul, Desteptu' ma gandeam... - Ei si tu acum... n-auzi ca trebuia sa terminam catastifele de ieri? Ia si scrie: asta ce face? Are gradina de zarzavat, ii spunem Leushtean. Vasilica Leushtean... nu suna rau... Astalalt? Are nasul mare... ii spunem Zgârci sau Cartoafă."
P.S.
Băluţ? WTF?
Stim cu totii ca unele dintre "numele de familie românești sunt descriptive, derivând din ocupații sau au un caracter diminutival: Croitoru, Fieraru, Lemnaru, Moraru, Olaru, Țăranu, Tutunaru, Oieru, Văcaru sau Vânătoru; Băluț, Petruț, Țurcănașu", cum frumos se exprima wikipedia.
Si atunci, ma intreb: de ce oamenii de acum nu pot sa isi aleaga numele de familie in functie de ocupatia pe care o desfasoara? De ce avem atatia Morari, Olari, Rotari, dar nu putem sa avem si nume precum Vasile Calculatoristu'? Sau Cerasela Taxatoru'? Sau Gigi Adansatoarei? Cand s-a oprit in timp stabilirea numelor de familie in functie de ocupatie, si mai ales de ce? Puteam risca sa avem doar doua nume de familie in Romania, si anume Tzaranu si Boieru? De fapt asta cam asa s-a si intamplat, daca ma gandesc ca unii erau ori Ion, ori popa de ii cheama pe atat de multi Ionescu si Popescu.
Ar trebui ca in baza unei cereri, cineva care este mandru de ocupatia sa, sa poata sa isi aleaga numele de familie dupa ceea ce face - nu se incalca nici o norma sociala, iar cnp-ul ramane acelasi. Bun, exista riscul ca lumea sa isi schimbe numele de familie in functie de ocupatia sa sezoniera, sa il cheme Capshunaru vara si Pierdevara iarna, dar totusi... cine repara televizoare mai mult de 2-3 ani ar trebui sa aiba dreptul sa se cheme Televizoristu'... dupa codul ocupatiilor din Romania.
Sunt unele etnii care deja au simtit aceasta nedreptate - poate si din cauza ca s-au adaptat multilor ani de discriminare - si au rezolvat-o dand copiilor nume de tzari pe unde nu au fost niciodata, cum ar fi Argentina sau de masini Mercedes pe care si le-ar dori sa le aiba oricand in curte.... ( totusi, "bai Sandero, Wartburge, manatzi vacile mai repede" nu am auzit inca).
De ce se doreste nediscriminarea in fiecare clipa a vietii noastre, dar suntem discriminati fata de cei care nu mai traiesc si au putut sa isi aleaga numele? Sau li s-a dat numele asta de catre comunitate, intr-un sfat al satului, dupa scenariul: "-A venit hartie de la domnire, trebuie sa scriem in catastif doua nume la fiecare om... unul care sa fie al lui si altul care sa il aiba el, femeia si sa ramana si copiilor. - Si cum facem? Le spunem cate o calitate? - Da, uite o idee buna: calitatea de olar, de rotar... - Eu la Bunul, Raul, Desteptu' ma gandeam... - Ei si tu acum... n-auzi ca trebuia sa terminam catastifele de ieri? Ia si scrie: asta ce face? Are gradina de zarzavat, ii spunem Leushtean. Vasilica Leushtean... nu suna rau... Astalalt? Are nasul mare... ii spunem Zgârci sau Cartoafă."
P.S.
Băluţ? WTF?
duminică, 16 octombrie 2011
joi, 4 august 2011
Sufletul meu...
The Arctic Light from TSO Photography on Vimeo.
Sufletul meu calatoreste cat dorm, aducandu-mi vise asa cum o pasare aduce mancare puilor ei.
marți, 2 august 2011
Gandul lui Bojor
Nu e vorba mea, dar e adevarata.
Stimati consilieri judeteni: "3000 de metri de autostrada nu duc nicaieri. 3000 de metri de pista de avion duc oriunde."
Stimati consilieri judeteni: "3000 de metri de autostrada nu duc nicaieri. 3000 de metri de pista de avion duc oriunde."
luni, 11 iulie 2011
Administratie sau politica?
Administratia ar trebui sa fie facuta de specialistii in administratie, iar politica de catre politicieni. Insa cum banii sunt in administratie, politicienii s-au bagat adanc de tot in ea, prefacandu-se ca administreaza. Insa acum in Romania nu mai face nimeni administratie, sunt doar politicieni in haine de oaie si fac ce stiu ei mai bine: politica.
Administratia ar trebui sa fie clara, sustinuta, consistenta, sa respecte legea si sa fie facuta in primul rand in folosul oamenilor.
Politicienii mai mult se prefac ca actioneaza in primul rand in folosul oamenilor, dar ei actioneaza in primul rand in interesul lor... de pe urma unor politiceni mai buni rezulta uneori si efecte bune pentru cetateni. Politicienii au adus inconsistentza in administratie - pentru ca sunt nevoiti sa faca politica de pe scaunul de administratori - si de aici nemultumirea cetatenilor care i-au ales, pentru ca se simt inshelatzi in ashteptari, atata timp cat politicienii raspund mai intai altor cerintze si nevoi, decat cele ale alegatorilor si comunitatii.
Cele doua lucruri ar trebui separate cumva... nu stiu cum, dar ar trebui ca in administratie sa se faca administratie, de catre specialisti sustinuti de politicieni. Desi tehnocratii sunt victime sigure dupa ce reusesc sa faca cate ceva... sunt chemati cand masina deja zboara cu botul in jos in prapastie, si daca reusesc sa o faca sa zboare, mai apoi tot ei vor fi cei care vor zbura inainte de urmatoarele alegeri pentru ca bunele rezultate sa fie culese de politicieni.
O alta posibilitate ar fi politicieni de buna credintza care sa faca administratzie, aplicand regulile bunei guvernantze: transparenta, orientare inspre consens, respectarea legii, ascultarea vocii comunitatii, lipsa coruptiei (sursa tuturor relelor - zice Banca Mondiala).
Opinii?
P.S.
Nu sunt nostalgic, dar stau si ma gandesc. Intre 1945 (anul terminarii razboiului) si 1965 sunt 20 de ani. In aceasta perioada (si mai exact in ultimii ani ai acesteia) s-au construit foarte multe. Cu eforturi, cu imprumuturi, cu munca detzinutzilor - majoritatea politici, cu durere in suflet -, cu raportari mincinoase... dar si cu organizare si cu o strategie. In ultimii 10 ani ce lucruri importante s-au construit pentru a le putea compara? Un pasaj pe nume Basarab si cam atat. Cand ar fi trebuit ca in fiecare oras mai mare sa fie 2-3-4 asemenea pasaje care sa lege autostrazi intre ele. Inca o data, nu sunt nostalgic... dar imi dau seama ca in Romania nu s-a mai pus demult dopul la cada cu bani.
Administratia ar trebui sa fie clara, sustinuta, consistenta, sa respecte legea si sa fie facuta in primul rand in folosul oamenilor.
Politicienii mai mult se prefac ca actioneaza in primul rand in folosul oamenilor, dar ei actioneaza in primul rand in interesul lor... de pe urma unor politiceni mai buni rezulta uneori si efecte bune pentru cetateni. Politicienii au adus inconsistentza in administratie - pentru ca sunt nevoiti sa faca politica de pe scaunul de administratori - si de aici nemultumirea cetatenilor care i-au ales, pentru ca se simt inshelatzi in ashteptari, atata timp cat politicienii raspund mai intai altor cerintze si nevoi, decat cele ale alegatorilor si comunitatii.
Cele doua lucruri ar trebui separate cumva... nu stiu cum, dar ar trebui ca in administratie sa se faca administratie, de catre specialisti sustinuti de politicieni. Desi tehnocratii sunt victime sigure dupa ce reusesc sa faca cate ceva... sunt chemati cand masina deja zboara cu botul in jos in prapastie, si daca reusesc sa o faca sa zboare, mai apoi tot ei vor fi cei care vor zbura inainte de urmatoarele alegeri pentru ca bunele rezultate sa fie culese de politicieni.
O alta posibilitate ar fi politicieni de buna credintza care sa faca administratzie, aplicand regulile bunei guvernantze: transparenta, orientare inspre consens, respectarea legii, ascultarea vocii comunitatii, lipsa coruptiei (sursa tuturor relelor - zice Banca Mondiala).
Opinii?
P.S.
Nu sunt nostalgic, dar stau si ma gandesc. Intre 1945 (anul terminarii razboiului) si 1965 sunt 20 de ani. In aceasta perioada (si mai exact in ultimii ani ai acesteia) s-au construit foarte multe. Cu eforturi, cu imprumuturi, cu munca detzinutzilor - majoritatea politici, cu durere in suflet -, cu raportari mincinoase... dar si cu organizare si cu o strategie. In ultimii 10 ani ce lucruri importante s-au construit pentru a le putea compara? Un pasaj pe nume Basarab si cam atat. Cand ar fi trebuit ca in fiecare oras mai mare sa fie 2-3-4 asemenea pasaje care sa lege autostrazi intre ele. Inca o data, nu sunt nostalgic... dar imi dau seama ca in Romania nu s-a mai pus demult dopul la cada cu bani.
marți, 28 iunie 2011
Ingerii veritabili...
Ingerii veritabili sunt mai degraba autisti - fac mult bine si nu isi dau seama de asta.
Cei se lauda cat bine fac si mai si tin minte cate fapte bune au facut sunt doar "ingeri" de fatada si interesati, vor sti candva sa iti ceara sa le intorci binele.
Cei se lauda cat bine fac si mai si tin minte cate fapte bune au facut sunt doar "ingeri" de fatada si interesati, vor sti candva sa iti ceara sa le intorci binele.
marți, 10 mai 2011
Nu am evoluat inca
Noi, ca civilizatie nu am evoluat fata de timpurile cand ne impresiona vraciul tribului: si acum autoritatea este impusa cu girofaruri, uniforme, zgomot, tobe si alte instrumente asemanatoare.
marți, 12 aprilie 2011
Romanica romanilor
Romanii nu au viitor. Zic asta pentru ca pentru ei exista doar prezent... eventual trecut. De aceea, daca intrebi intr-un mediu de lucru cand trebuie sa fie gata o lucrare, auzi foarte des ca "ieri" trebuie terminata. In afara de a arata urgenta, acest "ieri" arata de fapt lipsa de organizare si programare in viitor a romanilor. Toate necazurile romanilor vin din faptul ca nu proiecteaza in viitor nimic. Contraziceti-ma daca puteti.
duminică, 23 ianuarie 2011
Sufletul meu...
Sufletul meu mi-e cel mai bun prieten pe care il pot avea... de aia trebuie sa am grija de el. Cu sufletul meu vorbesc cand am temeri si el imi da raspunsuri cand nu stiu ce sa fac... Si sper sa ma inconjur de cat mai multe persoane la fel cu el.
marți, 21 decembrie 2010
Gandul lui Bojor
Nu iti oferi ajutorul oamenilor care tocmai isi traiesc momentul de glorie. Vor crede ca le ceri ceva.
vineri, 3 decembrie 2010
Gandul lui Bojor
Filosofia este demersul cuiva de a raspunde foarte elaborat si argumentat, cu pareri personale, la o intrebare pe care tot el a pus-o.
miercuri, 8 septembrie 2010
Falimentul politicii
Atunci cand cetateanul simplu vede mai clar ce trebuie facut, politicienii nu mai sunt necesari.
duminică, 25 iulie 2010
Titanic, dupa aisberg
Cine ar vrea sa vina la guvernare acum in Romania, ar fi ca si cum s-ar oferi voluntar sa fie capitanul Titanicului, dupa ce a lovit aisbergul. Dar poate ar organiza mai bine operatiunile de salvare, a mai multa lume. Acum in barcile de salvare echipajul isi cara conserve de la bucatarie...
miercuri, 21 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)