Am citit astazi un interviu al domnului Prof. ing. dr Mencinicopschi vorbind despre “revolutia din bucatarie”, sintagma care m-a facut sa ma gandesc la Jamie Oliver, insa desigur ca dl. doctor il foloseste intr-un sens asemanator dar oarecumva diferit.
Domnia sa aducea argumente in favoarea faptului ca omul modern mananca altfel decat cel din vechime, si de aici ar decurge o serie de efecte negative asupra sanatatii si in final stilului sau de viata. Domnia sa descrie in fapt o dieta pe care nutritionistii din ziua de astazi o numesc “paleo-dieta” sau “dieta paleolitica”.
Principiile sale spun ca o dieta a “omului pesterii”, care a trait in paleolitic este o dieta mult mai sanatoasa si in mod sigur una la care organismul uman este mult mai adaptat, tinand cont ca Paleoliticul a durat 2,5 milioane de ani si s-a incheiat cu 10.000 de ani in urma, cand a inceput Neoliticul, era care a adus schimbari majore in ocupatiile, stilul de viata si in final in ceea ce mananca omul.
Ce ar cuprinde o dieta “paleo” in zilele noastre? Carne de la animale hranite cu iarba, peste, verdeturi si verzaturi, fructe, radacini si nuci si exclude cerealele, legumele, produsele lactate, sare, zaharuri rafinate si uleiuri rafinate. E oarecumva logic, tinand cont ca omul Paleolitic nu devenise inca crescator de animale si nici agricultor si cel mai probabil pleca din grota in padure dupa mancare si pana sa prinda vreun animal mai mic sau mai mare, papa si el ce gasea pe langa si in mod sigur nu gasea hamburgeri, cartofi prajiti sau vreo shaorma.
Si inca un aspect... pana prindea vreun pui de pasare intr-o zi norocoasa, omul Paleolitic alerga, nu gluma. Deci cand mancati un pui intreg, ganditi-va cat de norocos ar fi trebuit sa fiti si cat de mult ar fi trebuit sa alergati dupa el ca sa il meritati din punctul de vedere al acestei diete. Sau cata foame ar indura un pescar daca ar manca doar ce prinde si intre capturi niste frunze de papadie sa isi mai alunge foamea. Si odata prins pestele, mai dura si focul de facut, asa, cam cat un antrenament la sala, unde sala ar fi fost reprezentata de cele doua betze frecate ca sa iasa focul. Din punctul asta de vedere, modul in care ar trebui sa gandim intr-o anume zi, pentru a fi ca stramosii nostri, ar putea fi rezumat astfel: “Am alergat la sala astazi 3 kilometri deci merit o pulpa de pui putin cam nefacuta si un pastarnac crud”. Si asta inainte sa se intunece afara, ca se cam culcau oamenii pana atunci si nu mai avea nici ce sa manance la ora aia.
Din astfel de motive ma inspaimanta cat de usor are omul contemporan acces la alimente grase, dulci, care ii fac placere si pentru care trebuie sa dea doar doi banutzi pentru a le avea. As fi tare mandru de stramosii mei din Paleolitic daca, intr-o situatie ipotetica, i-am aduce si i-am lasa o zi intreaga intr-un supermarket si dupa aceea am gasi lipsa doar carnea cruda si salata verde... inseamna ca ar fi fost mult mai rezonabili decat suntem noi acum.
*****
Dar nu este numai vina noastra. Industria asa-zis alimentara speculeaza poftele organismului uman in defavoarea noastra. Un alt articol pe care l-am citit de curand explica motivele pentru care preferam mancarurile grase si alimentele dulci, explicand ca organismul uman are nevoie de grasimi pentru ca multe din vitaminele necesare corpului sunt solubile in grasimi si insolubile in apa, iar dorinta de dulce vine din “pofta” organismului fata de carne, care contine aminoacizi importanti... fapt speculat de fructe care doreau sa le fie imprastiate semintele.
Ori noi acum primim grasimi mai mult decat vrem si zaharuri procesate de care de fapt nu avem nevoie, pentru ca nici macar nu provin din fructe, care ne-au pacalit sa le mancam.
*****
De aceea ma ingrozeste obiceiul alimentar “felul 1, felul 2 si desert de trei ori pe zi”, pentru ca in fond nu este natural... dupa cum ma gandesc ca bucataria romaneasca este o suma de carnuri si sosuri cat mai grase plus niste paini si placinte mari... fara condimente prea diversificate, ca sarea le inlocuieste pe toate; doar putin piper din varful degetelor e indeajuns. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca bucataria romaneasca a ramas cu bucurie la momentul "paleo" cand tzaranul a avut voie sa isi manance animalele din ograda si i s-a permis sa se infrupte din produsele pamantului pe care tocmai l-a primit, improvizand pe baza retetelor otomane de mancare despre care auzise ca se folosesc in palatele boierilor: Köfte -le, Fasülye, Sarma-le, Musakka, Pilaf, Çorba... umpluturi cu carne... plus Kahvesi si Narghile. Iar dulciuri, de la magazin, ca era scump Shekerul - Rahat Lokum, Baklava, Katayif, Majoon, Suchuk, Çubuk... Si romanul nu s-a mai oprit de atunci...
Surse:
http://www.jurnalul.ro/special/mencinicopschi-sfaturi-alimentatie-sanatoasa-596140.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Paleolithic_diet
http://perfecthealthdiet.com/?p=2842
Un comentariu:
nu exclude legumele;
legumes in engleza inseamna leguminoase=fasole, mazare, linte etc.
Trimiteți un comentariu