miercuri, 16 iunie 2010

Biblia si motiunea. Putina hermeneutica

Nu ca m-as fi uitat la votarea motiunii (ce sa vad, cum baga guma sau piramidoane in loc de bile in urna?), dar am tras putin cu ochiul la TV.

O sa va mirati, dar mi-au ramas in minte doua momente (pe langa votul dat de Daniel Oajdea, Relu Fenechiu si Teodora Trandafir, care puteau fi un scop in sine pentru a urmari votul motiunii): un prim moment a fost votul lui Silviu Prigoana si al doilea moment a fost o exprimare a primului-ministru.

In primul rand, Silviu Prigoana e acum independent si de aceea a votat ridicand si aratand bilele de vot (nu-mi place expresia "cu bilele la vedere" - incercati sa o traduceti in engleza ca sa vedeti de ce). Nu mi-am batut capul sa vad cum voteaza, insa dupa ce a introdus bilele in urne, sala a inceput sa aplaude si lumea sa vina sa dea raportul primului ministru. Sever Voinescu: "A votat pentru". Anca Boagiu: "A votat pentru?"... se pare ca a fost un adevarat shoc votul lui Silviu Prigoana... nu inteleg de ce, dar na, am fost observator la tv al acestui moment.

Al doilea a fost, asa cum spuneam, o anumita exprimare a primului-ministru Emil Boc, exprimare ce ne da ocazia unui demers hermeneutic*. Domnia sa s-a exprimat astfel, referindu-se la parlamentari: "Iertati-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". Poate parea exprimarea clasica, descrisa de Biblie ca fiind a lui Iisus: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". Dar de ce Emil Boc a folosit pluralul politicos fata de Dumnezeu? Relatiile intre ei sunt la nivelul de "dvs."? Sau reflexul il face sa vorbeasca cu "dvs." cu instanta superioara...? Rugaciunile lui incep cu "Va rog frumos...?"? Mi s-a parut ciudat... si tot nu gasesc o explicatie. Bun, daca cineva se roaga, nu conteaza cum o face, atata timp cat o face din suflet. Cat despre Romania, poate ne-ar fi mai bine tuturor daca am avea conducatori care sa se roage mai direct, sa fie la fel de politicosi, dar sa se roage la per tu lui Dumnezeu... macar pentru ca asa e traditia.



*HERMENEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ♢ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)

Niciun comentariu: