Se spune ca ceea ce nu apare la tv nu exista. Este oarecumva adevarat, mai ales in timpurile noastre. Ne tot intrebam cine hotaraste ce sa apara la televizor si ne minunam cate lucruri neinteresante, fara rost si tampenii apar, pe care mai apoi presa scrisa le preia... iar noi alegem sa le bagam in discutiile noastre de zi cu zi si suntem atrasi de ele asa cum ne atrage cel mai ciudat lucru din talcioc.
De ce un accident rutier in Buenos Aires ajunge stire la televiziunile din Romania? Nu am sa inteleg niciodata mecanismul care ne face parte a necazurilor unor oameni din alta parte a lumii. O vijelie de o zi in Arkansas ne face sa tremuram la stirea ca sunt oameni ale caror case au fost luate de vant. Nu mai sunt criterii care sa califice o stire ca fiind de interes national pentru romani. Relevanta este scoasa din aceasta grila de calificare.
Dupa Merriam-Webster Online, "stirea" este definita ca fiind: o raportare a evenimentelor recente, o informatie necunoscuta inainte (noutate) si (aici e interesant): un material raportat intr-o publicatie sau de catre o televiziune de stiri. Publicatiile din ziua de azi fac abstractie de prima parte si profita ca tot ceea ce publica ele se transforma in stire chiar prin publicarea insasi. "A aparut in ziar, deci e o stire."
Toate astea ma fac sa vad presa de astazi din Romania ca fiind sub forma unui bufet suedez. Daca initial am gasit tot ceea ce ne-ar fi placut sa vedem, mai apoi acest bufet suedez s-a completat numai cu ceea ce s-a consumat. Lumea a descoperit fructele de mare si acestea a fost suplimentate a doua zi. Painea sta si se invecheste si nimeni nu o mai vrea. Dar nici nu e improspatata pe masa bufetului.
Plus politica... Apetentza oamenilor pentru politica sta in perioada de dupa Revolutie. Presa de bufet suedez o pune pe masa in fiecare zi... asta e improspatata zilnic, chiar mai mult decat vrem. Dar nu din cauza ca este ceruta, ci pentru ca patronul localului unde este bufetul are interesul ca politica sa apara mult pe masa. Sa te faca sa uiti de paine... sa te atraga sa te uiti chiar daca nu mananci. Sub cupole de sticla eventual, pentru ca daca ridici capacul, s-ar putea sa nu miroasa a bine. Lumea isi ia fructele de mare la masa dar acolo discuta despre politica de la bufetul suedez. Un motiv in plus sa o mentii...
Plus barfele, mondenitatile... nu au valoare nutritiva, dar lumea le vrea. Chiar daca nu mananca pe loc, raftul cu barfe se goleste in fiecare zi. Pentru ca lumea isi umple buzunarele ca sa dea si la altii cand ajung acasa. Mondenitatile exploateaza un comportament uman valabil oriunde: daca barfesti pe cineva, te face sa te simti mai bine despre tine insuti. Daca vedeta X face ceva, merita barfit lucrul acela, pentru ca il scade in ochii tai, iar pe tine te califica sa fii mai bun decat cel barfit, chiar daca acela este mai bogat, mai frumos sau mai destept decat tine. Barfa te ajuta sa privesti pe cineva de sus, dupa ce ai urcat pe el fara voia lui. Daca cineva e bogat, e bogat pentru a a furat si tu nu furi. Daca cineva e mai frumos, e pentru ca are bani si s-a putut intretine... ehei, daca ai avea tu banii lui... Daca cineva e mai destept, e destept doar in sinea lui, pentru ca e muuuuult mai prost decat tine, a avut doar noroc.
"Stiri" nerelevante, politica si barfe. Asta este pe bufetul suedez, de aici trebuie sa alegem. Alegem doar din ceea ce ni se ofera, nu ti se da un meniu... e mai scump sa comanzi si sa ti se faca pe loc ceva care sa fie bun si nutritiv. Sau sa fie sanatos pe termen lung... lumea vrea sa plece satula de la bufetul suedez, si daca sunt expuse "mancaruri" care mentin glicemia ridicata e indeajuns. Diabetul vine mai incolo...
Nimic nu sta mai mult de 15 minute pe bufetul suedez insa acum apare cu "breaking news". Daca s-a terminat inainte de cele 15 minute, s-ar putea ca a doua zi bufetul suedez sa aiba numai acel produs, in diverse feluri de preparare dintre care sa alegi. Dar oare alegem intr-adevar?
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
joi, 10 noiembrie 2011
Paleo-bucataria romaneasca
Am citit astazi un interviu al domnului Prof. ing. dr Mencinicopschi vorbind despre “revolutia din bucatarie”, sintagma care m-a facut sa ma gandesc la Jamie Oliver, insa desigur ca dl. doctor il foloseste intr-un sens asemanator dar oarecumva diferit.
Domnia sa aducea argumente in favoarea faptului ca omul modern mananca altfel decat cel din vechime, si de aici ar decurge o serie de efecte negative asupra sanatatii si in final stilului sau de viata. Domnia sa descrie in fapt o dieta pe care nutritionistii din ziua de astazi o numesc “paleo-dieta” sau “dieta paleolitica”.
Principiile sale spun ca o dieta a “omului pesterii”, care a trait in paleolitic este o dieta mult mai sanatoasa si in mod sigur una la care organismul uman este mult mai adaptat, tinand cont ca Paleoliticul a durat 2,5 milioane de ani si s-a incheiat cu 10.000 de ani in urma, cand a inceput Neoliticul, era care a adus schimbari majore in ocupatiile, stilul de viata si in final in ceea ce mananca omul.
Ce ar cuprinde o dieta “paleo” in zilele noastre? Carne de la animale hranite cu iarba, peste, verdeturi si verzaturi, fructe, radacini si nuci si exclude cerealele, legumele, produsele lactate, sare, zaharuri rafinate si uleiuri rafinate. E oarecumva logic, tinand cont ca omul Paleolitic nu devenise inca crescator de animale si nici agricultor si cel mai probabil pleca din grota in padure dupa mancare si pana sa prinda vreun animal mai mic sau mai mare, papa si el ce gasea pe langa si in mod sigur nu gasea hamburgeri, cartofi prajiti sau vreo shaorma.
Si inca un aspect... pana prindea vreun pui de pasare intr-o zi norocoasa, omul Paleolitic alerga, nu gluma. Deci cand mancati un pui intreg, ganditi-va cat de norocos ar fi trebuit sa fiti si cat de mult ar fi trebuit sa alergati dupa el ca sa il meritati din punctul de vedere al acestei diete. Sau cata foame ar indura un pescar daca ar manca doar ce prinde si intre capturi niste frunze de papadie sa isi mai alunge foamea. Si odata prins pestele, mai dura si focul de facut, asa, cam cat un antrenament la sala, unde sala ar fi fost reprezentata de cele doua betze frecate ca sa iasa focul. Din punctul asta de vedere, modul in care ar trebui sa gandim intr-o anume zi, pentru a fi ca stramosii nostri, ar putea fi rezumat astfel: “Am alergat la sala astazi 3 kilometri deci merit o pulpa de pui putin cam nefacuta si un pastarnac crud”. Si asta inainte sa se intunece afara, ca se cam culcau oamenii pana atunci si nu mai avea nici ce sa manance la ora aia.
Din astfel de motive ma inspaimanta cat de usor are omul contemporan acces la alimente grase, dulci, care ii fac placere si pentru care trebuie sa dea doar doi banutzi pentru a le avea. As fi tare mandru de stramosii mei din Paleolitic daca, intr-o situatie ipotetica, i-am aduce si i-am lasa o zi intreaga intr-un supermarket si dupa aceea am gasi lipsa doar carnea cruda si salata verde... inseamna ca ar fi fost mult mai rezonabili decat suntem noi acum.
*****
Dar nu este numai vina noastra. Industria asa-zis alimentara speculeaza poftele organismului uman in defavoarea noastra. Un alt articol pe care l-am citit de curand explica motivele pentru care preferam mancarurile grase si alimentele dulci, explicand ca organismul uman are nevoie de grasimi pentru ca multe din vitaminele necesare corpului sunt solubile in grasimi si insolubile in apa, iar dorinta de dulce vine din “pofta” organismului fata de carne, care contine aminoacizi importanti... fapt speculat de fructe care doreau sa le fie imprastiate semintele.
Ori noi acum primim grasimi mai mult decat vrem si zaharuri procesate de care de fapt nu avem nevoie, pentru ca nici macar nu provin din fructe, care ne-au pacalit sa le mancam.
*****
De aceea ma ingrozeste obiceiul alimentar “felul 1, felul 2 si desert de trei ori pe zi”, pentru ca in fond nu este natural... dupa cum ma gandesc ca bucataria romaneasca este o suma de carnuri si sosuri cat mai grase plus niste paini si placinte mari... fara condimente prea diversificate, ca sarea le inlocuieste pe toate; doar putin piper din varful degetelor e indeajuns. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca bucataria romaneasca a ramas cu bucurie la momentul "paleo" cand tzaranul a avut voie sa isi manance animalele din ograda si i s-a permis sa se infrupte din produsele pamantului pe care tocmai l-a primit, improvizand pe baza retetelor otomane de mancare despre care auzise ca se folosesc in palatele boierilor: Köfte -le, Fasülye, Sarma-le, Musakka, Pilaf, Çorba... umpluturi cu carne... plus Kahvesi si Narghile. Iar dulciuri, de la magazin, ca era scump Shekerul - Rahat Lokum, Baklava, Katayif, Majoon, Suchuk, Çubuk... Si romanul nu s-a mai oprit de atunci...
Surse:
http://www.jurnalul.ro/special/mencinicopschi-sfaturi-alimentatie-sanatoasa-596140.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Paleolithic_diet
http://perfecthealthdiet.com/?p=2842
Domnia sa aducea argumente in favoarea faptului ca omul modern mananca altfel decat cel din vechime, si de aici ar decurge o serie de efecte negative asupra sanatatii si in final stilului sau de viata. Domnia sa descrie in fapt o dieta pe care nutritionistii din ziua de astazi o numesc “paleo-dieta” sau “dieta paleolitica”.
Principiile sale spun ca o dieta a “omului pesterii”, care a trait in paleolitic este o dieta mult mai sanatoasa si in mod sigur una la care organismul uman este mult mai adaptat, tinand cont ca Paleoliticul a durat 2,5 milioane de ani si s-a incheiat cu 10.000 de ani in urma, cand a inceput Neoliticul, era care a adus schimbari majore in ocupatiile, stilul de viata si in final in ceea ce mananca omul.
Ce ar cuprinde o dieta “paleo” in zilele noastre? Carne de la animale hranite cu iarba, peste, verdeturi si verzaturi, fructe, radacini si nuci si exclude cerealele, legumele, produsele lactate, sare, zaharuri rafinate si uleiuri rafinate. E oarecumva logic, tinand cont ca omul Paleolitic nu devenise inca crescator de animale si nici agricultor si cel mai probabil pleca din grota in padure dupa mancare si pana sa prinda vreun animal mai mic sau mai mare, papa si el ce gasea pe langa si in mod sigur nu gasea hamburgeri, cartofi prajiti sau vreo shaorma.
Si inca un aspect... pana prindea vreun pui de pasare intr-o zi norocoasa, omul Paleolitic alerga, nu gluma. Deci cand mancati un pui intreg, ganditi-va cat de norocos ar fi trebuit sa fiti si cat de mult ar fi trebuit sa alergati dupa el ca sa il meritati din punctul de vedere al acestei diete. Sau cata foame ar indura un pescar daca ar manca doar ce prinde si intre capturi niste frunze de papadie sa isi mai alunge foamea. Si odata prins pestele, mai dura si focul de facut, asa, cam cat un antrenament la sala, unde sala ar fi fost reprezentata de cele doua betze frecate ca sa iasa focul. Din punctul asta de vedere, modul in care ar trebui sa gandim intr-o anume zi, pentru a fi ca stramosii nostri, ar putea fi rezumat astfel: “Am alergat la sala astazi 3 kilometri deci merit o pulpa de pui putin cam nefacuta si un pastarnac crud”. Si asta inainte sa se intunece afara, ca se cam culcau oamenii pana atunci si nu mai avea nici ce sa manance la ora aia.
Din astfel de motive ma inspaimanta cat de usor are omul contemporan acces la alimente grase, dulci, care ii fac placere si pentru care trebuie sa dea doar doi banutzi pentru a le avea. As fi tare mandru de stramosii mei din Paleolitic daca, intr-o situatie ipotetica, i-am aduce si i-am lasa o zi intreaga intr-un supermarket si dupa aceea am gasi lipsa doar carnea cruda si salata verde... inseamna ca ar fi fost mult mai rezonabili decat suntem noi acum.
*****
Dar nu este numai vina noastra. Industria asa-zis alimentara speculeaza poftele organismului uman in defavoarea noastra. Un alt articol pe care l-am citit de curand explica motivele pentru care preferam mancarurile grase si alimentele dulci, explicand ca organismul uman are nevoie de grasimi pentru ca multe din vitaminele necesare corpului sunt solubile in grasimi si insolubile in apa, iar dorinta de dulce vine din “pofta” organismului fata de carne, care contine aminoacizi importanti... fapt speculat de fructe care doreau sa le fie imprastiate semintele.
Ori noi acum primim grasimi mai mult decat vrem si zaharuri procesate de care de fapt nu avem nevoie, pentru ca nici macar nu provin din fructe, care ne-au pacalit sa le mancam.
*****
De aceea ma ingrozeste obiceiul alimentar “felul 1, felul 2 si desert de trei ori pe zi”, pentru ca in fond nu este natural... dupa cum ma gandesc ca bucataria romaneasca este o suma de carnuri si sosuri cat mai grase plus niste paini si placinte mari... fara condimente prea diversificate, ca sarea le inlocuieste pe toate; doar putin piper din varful degetelor e indeajuns. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca bucataria romaneasca a ramas cu bucurie la momentul "paleo" cand tzaranul a avut voie sa isi manance animalele din ograda si i s-a permis sa se infrupte din produsele pamantului pe care tocmai l-a primit, improvizand pe baza retetelor otomane de mancare despre care auzise ca se folosesc in palatele boierilor: Köfte -le, Fasülye, Sarma-le, Musakka, Pilaf, Çorba... umpluturi cu carne... plus Kahvesi si Narghile. Iar dulciuri, de la magazin, ca era scump Shekerul - Rahat Lokum, Baklava, Katayif, Majoon, Suchuk, Çubuk... Si romanul nu s-a mai oprit de atunci...
Surse:
http://www.jurnalul.ro/special/mencinicopschi-sfaturi-alimentatie-sanatoasa-596140.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Paleolithic_diet
http://perfecthealthdiet.com/?p=2842
luni, 7 noiembrie 2011
"Domnu' Bloggeru, sa traiti!"
Vreau sa constat o nedreptate referitoare la posibilitatea alegerii numelui de familie. Intr-un timp in care nediscriminarea canta ragushita pe toate gardurile, de ce oamenii de acum sunt discriminati fata de cei din vechime?
Stim cu totii ca unele dintre "numele de familie românești sunt descriptive, derivând din ocupații sau au un caracter diminutival: Croitoru, Fieraru, Lemnaru, Moraru, Olaru, Țăranu, Tutunaru, Oieru, Văcaru sau Vânătoru; Băluț, Petruț, Țurcănașu", cum frumos se exprima wikipedia.
Si atunci, ma intreb: de ce oamenii de acum nu pot sa isi aleaga numele de familie in functie de ocupatia pe care o desfasoara? De ce avem atatia Morari, Olari, Rotari, dar nu putem sa avem si nume precum Vasile Calculatoristu'? Sau Cerasela Taxatoru'? Sau Gigi Adansatoarei? Cand s-a oprit in timp stabilirea numelor de familie in functie de ocupatie, si mai ales de ce? Puteam risca sa avem doar doua nume de familie in Romania, si anume Tzaranu si Boieru? De fapt asta cam asa s-a si intamplat, daca ma gandesc ca unii erau ori Ion, ori popa de ii cheama pe atat de multi Ionescu si Popescu.
Ar trebui ca in baza unei cereri, cineva care este mandru de ocupatia sa, sa poata sa isi aleaga numele de familie dupa ceea ce face - nu se incalca nici o norma sociala, iar cnp-ul ramane acelasi. Bun, exista riscul ca lumea sa isi schimbe numele de familie in functie de ocupatia sa sezoniera, sa il cheme Capshunaru vara si Pierdevara iarna, dar totusi... cine repara televizoare mai mult de 2-3 ani ar trebui sa aiba dreptul sa se cheme Televizoristu'... dupa codul ocupatiilor din Romania.
Sunt unele etnii care deja au simtit aceasta nedreptate - poate si din cauza ca s-au adaptat multilor ani de discriminare - si au rezolvat-o dand copiilor nume de tzari pe unde nu au fost niciodata, cum ar fi Argentina sau de masini Mercedes pe care si le-ar dori sa le aiba oricand in curte.... ( totusi, "bai Sandero, Wartburge, manatzi vacile mai repede" nu am auzit inca).
De ce se doreste nediscriminarea in fiecare clipa a vietii noastre, dar suntem discriminati fata de cei care nu mai traiesc si au putut sa isi aleaga numele? Sau li s-a dat numele asta de catre comunitate, intr-un sfat al satului, dupa scenariul: "-A venit hartie de la domnire, trebuie sa scriem in catastif doua nume la fiecare om... unul care sa fie al lui si altul care sa il aiba el, femeia si sa ramana si copiilor. - Si cum facem? Le spunem cate o calitate? - Da, uite o idee buna: calitatea de olar, de rotar... - Eu la Bunul, Raul, Desteptu' ma gandeam... - Ei si tu acum... n-auzi ca trebuia sa terminam catastifele de ieri? Ia si scrie: asta ce face? Are gradina de zarzavat, ii spunem Leushtean. Vasilica Leushtean... nu suna rau... Astalalt? Are nasul mare... ii spunem Zgârci sau Cartoafă."
P.S.
Băluţ? WTF?
Stim cu totii ca unele dintre "numele de familie românești sunt descriptive, derivând din ocupații sau au un caracter diminutival: Croitoru, Fieraru, Lemnaru, Moraru, Olaru, Țăranu, Tutunaru, Oieru, Văcaru sau Vânătoru; Băluț, Petruț, Țurcănașu", cum frumos se exprima wikipedia.
Si atunci, ma intreb: de ce oamenii de acum nu pot sa isi aleaga numele de familie in functie de ocupatia pe care o desfasoara? De ce avem atatia Morari, Olari, Rotari, dar nu putem sa avem si nume precum Vasile Calculatoristu'? Sau Cerasela Taxatoru'? Sau Gigi Adansatoarei? Cand s-a oprit in timp stabilirea numelor de familie in functie de ocupatie, si mai ales de ce? Puteam risca sa avem doar doua nume de familie in Romania, si anume Tzaranu si Boieru? De fapt asta cam asa s-a si intamplat, daca ma gandesc ca unii erau ori Ion, ori popa de ii cheama pe atat de multi Ionescu si Popescu.
Ar trebui ca in baza unei cereri, cineva care este mandru de ocupatia sa, sa poata sa isi aleaga numele de familie dupa ceea ce face - nu se incalca nici o norma sociala, iar cnp-ul ramane acelasi. Bun, exista riscul ca lumea sa isi schimbe numele de familie in functie de ocupatia sa sezoniera, sa il cheme Capshunaru vara si Pierdevara iarna, dar totusi... cine repara televizoare mai mult de 2-3 ani ar trebui sa aiba dreptul sa se cheme Televizoristu'... dupa codul ocupatiilor din Romania.
Sunt unele etnii care deja au simtit aceasta nedreptate - poate si din cauza ca s-au adaptat multilor ani de discriminare - si au rezolvat-o dand copiilor nume de tzari pe unde nu au fost niciodata, cum ar fi Argentina sau de masini Mercedes pe care si le-ar dori sa le aiba oricand in curte.... ( totusi, "bai Sandero, Wartburge, manatzi vacile mai repede" nu am auzit inca).
De ce se doreste nediscriminarea in fiecare clipa a vietii noastre, dar suntem discriminati fata de cei care nu mai traiesc si au putut sa isi aleaga numele? Sau li s-a dat numele asta de catre comunitate, intr-un sfat al satului, dupa scenariul: "-A venit hartie de la domnire, trebuie sa scriem in catastif doua nume la fiecare om... unul care sa fie al lui si altul care sa il aiba el, femeia si sa ramana si copiilor. - Si cum facem? Le spunem cate o calitate? - Da, uite o idee buna: calitatea de olar, de rotar... - Eu la Bunul, Raul, Desteptu' ma gandeam... - Ei si tu acum... n-auzi ca trebuia sa terminam catastifele de ieri? Ia si scrie: asta ce face? Are gradina de zarzavat, ii spunem Leushtean. Vasilica Leushtean... nu suna rau... Astalalt? Are nasul mare... ii spunem Zgârci sau Cartoafă."
P.S.
Băluţ? WTF?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)