Si ultima:
duminică, 2 noiembrie 2008
O insecta ciudata (Doamna Cosash;)
Nu vreau să vă scârbesc, dar pentru interesul ştiinţei m-am gândit să vă împărtăşesc nişte poze pe care le-am văzut în timp ce o colega de-a mea (mulţumesc Mişa!) se uita la ele. Au fost făcute în această vară, în localitatea Tulnici din judeţul Vrancea. Cine ştie ce specie de insecta este şi unde este arealul ei obişnuit? Nu ştiu de ce, dar imi inspira o insectă (cosaş/lăcustă) africană. Uitaţi-vă la dimensiunile ei şi mai ales la acul ei... nu ştiu cum de au avut curaj cei care au făcut fotografiile să ţină un asemenea ac langa carotidă:)
Si ultima:
Si ultima:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Salut!
Este vorba despre un cosas (Clasa Insecta, Ordinul Orthoptera, Subordinul Ensifera). Inca nu-mi dau seama ce specie e, insa e o chestiune de timp. Cert e ca este TOTAL inofensiv, "acul" de care zici fiind numit ovipozitor si servind la depunerea oualor in pamant. Deci e o "doamna" cosas.
Revin cu mai multe detalii. Sper ca nu e nicio problema daca trimit pozele unui "specialist", pentru mai multe informatii. Multumesc !
Multumesc pentru comentariu! In privinta "acului" m-am mai linistit, ca o alternativa ar fi fost sa fie mascul si sa fecundeze cu el:) Chiar sunt curios ce fel de specie e si daca a ajuns in Romania din intamplare (sau din cauza incalzirii globale), sau traieste bine-merci de multa vreme pe la noi si doar eu nu l-am vazut pana acum.
Specia se numeste Ephippiger ephippiger (Clasa Insecta, Ordinul Orthoptera, Subordinul Ensifera, Familia Tettigoniidae) (cosasul ghebos al vitei de vie) si este o specie comuna pentru Romania, intalnita, asa cum ii spune si numele popular, in zonele de deal si podis, cu temperaturi destul de ridicate, care se preteaza la cultivarea vitei de vie.
Asa ca va trebui sa lasi petrecerea pentru descoperirea unei noi specii pe altadata :P
Numai bine!
P.S.: Ia uite ca mi-au folosit si cei 4 ani de facultate de biologie la ceva :)
:) Oricum nu planificam nici o petrecere.
1. se explica de ce a fost fotografiat in Vrancea
2. tot nu inteleg de ce nu am vazut pana cum asa ceva
3. am cautat pe google imagini cu "cosasul ghebos al vitei de vie" si nu mi-a aparut nici una, asa ca sper sa apara acestea dupa ce le indexeaza google:)
4. cum se spune la "cosasul ghebos al vitei de vie" in engleza?:) "mother of all insects"?:)
Multumesc pentru comentariu!
Am găsit întamplător această postare şi îmi permit să intervin şi eu cu un comentariu...Este vorba într-adevăr de Ephippiger ephippiger şi este foarte comună, răspandită pe întreg teritoriul judeţului Caraş-Severin, unde locuiesc eu...Am avut ocazia s-o întalnesc foarte des în drumeţiile pe care le-am făcut...E adevărat că fiind verde se camuflează bine, de aici poate şi impresia că este o mare rarirate...Dar spun cu tărie că e extrem de răspandită întrucat de la sfarşitul verii şi pană la venirea îngheţului se dă de gol prin ţaraitul inconfundabil ce poate fi auzit cat e ziua de lungă, de la distanţe foarte mari. Cum astfel de tăraituri veneau din toate părţile, în special din copaci şi tufele de mure, e clar că doamnele cosash sunt foarte răspandite şi numeroase. Cineva care ţine neapărat să le vadă ar trebui mai întai să localizeze de unde vine taraitul, apoi să mişte vegetaţia din zona respectivă pentru a le obliga pe distinsele insecte să se mişte, pentru a putea fi reperate...Sunt total inofensive, se mişcă greoi, pot fi prinse în mană fără teamă...Mie personal îmi plac şi chiar mă bucură prezenţa lor, înveselind practic atmosfera veştejită a toamnei...Mai mult, dacă Bear Grylls ar mai turna un episod în Romania şi ar nimeri prin zona mea în lunile septembrie-octombrie cu siguranţă le-ar considera delicatese culinare, fiind mari şi durdulii :))
P.S. - Pentru a vă face o idee despre cum sună acel tarait vă recomand următoarea adresă, dar din păcate sonorul pe înregistrare nu e de cea mai bună calitate... Garantez însă că sunetul este inconfundabil şi se poate auzi de la mare distanţă...
http://www.youtube.com/watch?v=s7OHvZXUSLc
Revin cu o completare la comentariul postat mai devreme...Spuneam că Ephippiger ephippiger ( dar e valabil pentru toţi cosaşii sau lăcustele ) pot fi prinse în mană fară teamă, fiind total inofensive. Este perfect adevărat şi pot fi poziţionate fără nicio emoţie pe orice parte a corpului, inclusiv la carotidă, însă mai trebuie adăugat faptul că acest lucru se poate face în deplină siguranţă doar dacă nu se strange insecta între degete, ci se lasă să se deplaseze în voie...În caz contrar, în mod absolut firesc, ea va riposta printr-o muşcătură ce o aplică numai cu fălcile, ocazie cu care va elimina pe gură o cantitate mică de suc castaniu, ce potrivit credinţei populare ar fi bun pentru tratarea negilor. Trebuie însă luat în calcul faptul că uneori atunci cand este lăsată liberă pe piele şi este înfometată, va fi tentată să-i testeze gustul, ceea ce s-ar traduce printr-o mică muşcătură...Chiar dacă s-ar întampla acest lucru, nu trebuie să vă impacientaţi, veţi simţi doar pentru o fracţiune de secundă o durere asemănătoare unei împunsături de ac şi rămaneţi cel mult cu o foarte mică zgarietură ce nu se va inflama asemenea unei înţepături de albină sau viespe, întrucat lăcustele nu sunt veninoase.
În ceea ce priveşte mărimea sa - este într-adevăr impresionantă, dar e depăşită de următorii:
1) Cosaşul verde (Tettigonia viridissima ) - masculul adult măsoară 3,6 cm iar femela 4,2 cm
foto
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Heupferd_an_Staengel_01.jpg
- este foarte frecvent în toate zonele ţării, inclusiv în parcurile din oraşe, dar este extrem de puţin văzut întrucat preferă să stea la mare înălţime în coroana copacilor, fiind un zburător impecabil pe distanţe destul de lungi. Din nou este uşor de recunoscut prin ţaraitul specific, diferit de al Ephippiger ephippiger prin faptul că este continuu şi nu sacadat. De asemenea, acesta poate fi auzit mai rar ziua, preferand să dea spectacole seara şi în primele ore ale nopţilor de vară şi toamnă.
2) Căluşelul ( Decticus verrucivorus ) - masculul adult măsoară 3,7 cm iar femela ajunge la 6-7 cm
foto
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Decticus_verrucivorus_f_2009_08190379.jpg
-spre deosebire de celelalte specii preferă doar zonele de deal lipsite complet de pădure şi acoperite cu iarbă înaltă. În zona dealurilor din Caraş- Severin este întalnit în număr extrem de mare, sare şi zboară 2-3 metri cand ajungem cu paşii în apropierea sa. Ţaraitul e asemănător cu al cosaşului verde, doar că preferă să dea reprezentaţiile la orele pranzului, fiind mare iubitor de soare şi căldură. La primele ore ale dimineţilor de vară este foarte leneş, nu zboară deloc şi sare doar 15-20 cm, fiind extrem de uşor de capturat. În copilărie obişnuiam să-i culeg dimineaţa în cantităţi apreciabile, fiind o adevărată delicatesă pentru orătăniile din curte, care îi devorează cu o poftă ieşită din comun.
3) Călugăriţa ( Mantis religiosa ) - masculul de culoare maro, mai mic decat femela verde, ce poate ajunge la 10-12 cm toamna tarziu...
foto cuplu
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Mantis_religiosa_couple.JPG
-este întalnită frecvent în toată ţara şi e de departe cea mai cunoscută datorită mediatizării pe toate canalele specializate de wild-life
-speciei îi este caracteristic canibalismul (în majoritatea cazurilor, dupa fecundare, femela devoreaza masculul). Acest fapt de multe ori este considerat un act de cruzime, dar nu este aşa, masculul se sacrifică pentru supravieţuirea speciei, proteinele lui fiind folosite pentru formarea şi dezvoltarea ouălor. Ameninţarea morţii nu le taie apetitul sexual masculilor, care, în timpul decapitării copuleaza mai viguros, din cauza reflexului nervos declanşat de actul de canibalism. Ouăle depuse de femelă în mod destul de regulat, în randuri, sunt învelite într-o secreţie filiformă mucilaginoasă, care se solidifică în contact cu aerul sub forma unei capsule chitinoase, numită ootecă. Mai nou călugăriţa a devenit animal de companie din ce în ce mai dorit în special de copii...În captivitate trăieşte maxim 2 ani, în libertate nu poate supravieţui îngheţului iernii, dar sunt de părere că totuşi locul vieţuitoarelor este în mediul lor natural şi nu în locuinţele oamenilor...
Trimiteți un comentariu