luni, 12 aprilie 2010

Blestemul de la Katyn

Seful guvernului din exil al Poloniei cat timp aceasta a fost sub stapanire sovietica. Muncitoarea din santierul naval, a carei concediere a aprins revolta care a invins comunismul. Un sef de banca ce a contribuit la stabilitatea tarii in timp ce restul Uniunii Europene a cazut in recesiune. Sambata, Polonia si-a pierdut presedintele impreuna cu alti 95 de membri elitei societatii poloneze.

Este de o amaraciune suprema faptul ca au murit, dintre toate locurile, aproape de padurea Katyn din Rusia, unde mii de ofiteri polonezi au fost macelariti de fortele sovietice in cel de-al doilea razoi mondial, intr-o incercare de a elimina pe cei mai straluciti oameni din tara. Politia secreta sovietica a ucis 22.000 de sefi ai armatei poloneze si intelectuali la Katyn si in alte parti la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, ca parte a unei strategii de a subjuga si de a controla mai usor tara, a carei jumatate estica fusese ocupata incepand cu 1939.

"Seamana atat de mult cu Katyn-ul, unde varfurile noastre au fost taiate" a spus fostul presedinte Lech Walesa.

Omorati in accidentul de avion de langa Smolensk impreuna cu presedintele Lech Kaczynski au fost sotia sa, Maria Kaczynska, consilierii sai, parlamentari, sefi de armata, figuri preotesti, personaje istorice, membrii echipajului si rude ale victimelor masacrului din 1940, a ofiterilor polonezi din Katyn si din alte parti - calatoreau cu totii inspre Katyn pentru a marca a 70-a comemorare.

Printre victimele de sambata se gasea fostul presedinte din exil, Ryszard Kaczorowski in varsta de 90 de ani, ultimul lider al guvernului polonez in exil la Londra. Conducerea guvernului in exil a fost initiata in timpul ocupatiei naziste a Poloniei si a continuat sa se declare drept guvern in drept in timpul deceniilor de comunism, pana cand Walesa a devenit primul presedinte ales in mod democratic al Poloniei, in 1990.

Accidentul de avion a luat deasemenea una dintre figurile proeminente ale miscarii de eliberare a Solidaritatii, Anna Walentyowicz, in varsta de 80 de ani. Muncitorii de la santierul naval "Lenin" din Gdansk au facut greva cand Walentyowicz a fost concediata in august 1980 din slujba sa ca operator de macara, pentru activitatea sa de opozitie. Nedreptatea a iscat revolte care s-au extins la alte fabrici din toata tara, dand nastere Solidaritatii, miscarea care a ajutat la sfarsitul comunismului in Polonia, 9 ani mai tarziu.

Polonia a mai pierdut pe unii dintre arhitectii stabilitatii sale economice in timul recentei crize economice globale, guvernatorul Bancii Nationale a Poloniei, Slawomir Skrzypek in varsta de 46 de ani. Nominalizarea lui Skrzypek din 2007 a fost intens criticata pentru ca era perceput ca fiind fara experienta si criticii presedintelui Kaczynski au invocat prietenia dintre ei. Totusi, deciziile lui au aparat valoarea zlotului si siguranta bancii a ajutat Polonia sa devina singura economie din UE care a evitat recesiunea anul trecut.

"A fost una dintre carierele intr-adevar remarcabile in istoria recenta a Poloniei" a spus analistul politic Rafal Chwedoruk de la Universitatea din Varsovia. "Si-a mentinut pozitia in dispute aprinse si a reusit sa fie victorios. Chiar si criticii sau spuneau ca sub conducerea sa banca si-a jucat bine rolul."

Polonia a mai pierdut-o pe prima doamna in varsta de 66 de ani, Maria Kaczynska, economist si traducator, ale carei maniere au determinat-o sa isi lase cu gratie activitatile deoparte pentru a-si sprijini sotul, devotandu-se in ultimii ani muncii de caritate.

Tragedia de sambata nu a ocolit nici comunitatea poloneza din Chicago, care l-a pierdut pe sculptorul Wojciech Seweryn in accident. Seweryn, in varsta de 70 de ani, a proiectat un monument in memoria victimelor de la Katyn amplasat in Illinois. Seweryn facea aceasta calatorie in onoarea tatalui sau, care a pierit la Katyn cu 70 de ani inainte.

O poveste care va deveni cel putin la fel de emotionanta ca cea a Titanicului. Destine legate intre ele in moarte - 22.000 si inca o suta.

Adaptare dupa: yahoo.com

Imagini din 1943 cu masacrul de la Katyn: click aici.

Un comentariu:

Elena Pasima spunea...

1) Acum ceva vreme, cînd aflasem și eu de Katyń, am început să întreb în stînga și-n dreapta pe cei de-o seamă cu mine dacă știu ceva despre subiect. Nu știau. Doar ăi bătrîni știau. E, acum, după înălțarea la cer a lui Lech Kaczyński, nu Smolensk va fi cunoscut, ci tot Katyń. Și va fi cunoscut așa cum sunt Auschwitz & Bierkenau, Dachau, Treblinka... Pentru că în toate aceste locuri cetățenia poloneză era o asigurare de moarte. Pînă acum se va fi știut doar calitatea etnică a martirilor. De acum înainte se va ști și cetățenii cărei patrii erau ei. O patrie care a luat diverse forme pe hartă, precum apa-n pahar, cu granițe aiuristice și cu singura mulțumire că n-a ajuns să figureze prin Siberia pe undeva.
.
2) Presupun că dacă lui Kaczyński i s-ar fi propus să se jertfească pe sine patriei, n-ar fi zis nu.
Nu știu de ce văd doliul acesta nu ca pe un accident, ci ca pe omagiul suprem pe care o nație îl aduce istoriei sale. Andrzej Wajda dăduse deja direcția prin filmul său din 2007. Acum, Polonia e întreagă. A dat tot ce-a avut mai bun.
.
3) Chiar dacă ne putem lesne închipui cum cineva își soarbe mulțumit vodka: ”Kămiemărare ați vrut, kămiemărare aveți...” sau, parafrazîndu-l pe Brecht - Muratov mîncînd mere în timp ce caută cutii negre... → Și totuși, chiar și așa, călăul acesta presupus umblă singur pe calea lui, căci nimeni nu-l confirmă în funcție: polonezii nu sunt victime, nu au avut niciodată apucături în acest sens. Demnitatea lor a ales să-i facă eroi.
.
4) Recuperarea istoriei poloneze este un subiect care îi privește pe toți cetățenii și etnicii polonezi și la care participă fiecare prin memoria sa, prin neuitare.
Criza criminală a pușcăriilor comuniste din România a lăsat românilor o mare senilitate, un fantomatic institut de investigare a crimelor comunismului și un Vladimir Tismăneanu. Suntem în continuare ceea ce au vrut Ana Pauker și Dej și Ceaușescu și Iliescu și... alții atunci cînd ne-au decapitat la Canal, la Periprava, la Gherla, la Aiud, la Sighet...
Polonezii nu sunt victime. Noi nici măcar nu realizăm ce ni s-a întîmplat. Dacă în 50 de ani de bolșevism am uitat cu seninătate și am supraviețuit ca niște bacterii șmechere - nu vreau să-mi dau seama de ce în atîta amar de istorie românii nu au reușit să construiască nici palate, dar nici minți sau caractere. Oare nu cumva pentru că de fiecare dată cînd li s-a cerut să uite - uitau, să mazilească - mazileau, să lase în paragină - lăsau, o istorie întreagă în care românii și-au făcut lor înșiși toate acestea și încă, drept corolar - bășcăul nechezător care să le amestece pe toate într-un compost steril.
Paradigma poloneză e o păsărească ridicolă pentru români. Ceva între caraghioslîc de fraieri și ”vai, săracii”...
.
5) Nu te poți abține să observi că Polonia rămîne poetică în întreaga sa desfășurare.
.
6) De nervi, ascult poloneze. Mă duce gîndul că pentru a merita un Chopin tre` să plătești cu toată valuta pe care o ai.
.
7) Dumnezeu să ne ajute să luăm aminte la exemplul de excelență al polonezilor.