sâmbătă, 27 iunie 2009

Cine este omul de afaceri iesean perchezitionat pe aeroport?

O zi obisnuita pe aeroportul din Bucuresti. Controlul bagajelor pentru cursele interne. Cei de acolo sunt foarte stricti - cand un pasager trece prin poarta detectoare de metale, trebuie sa nu bipaie - si ele bipaie aproape de la nimic. Femeilor li se spune sa isi scoata din par clamele care au cat de cat metal incorporat, pantofii trebuie scosi din picioare, iar cureaua, ceasul, telefonul mobil, portofelul cu monede ajung in ladita de plastic care urmeaza bagajul de mana prin detectorul cu raze X.

Imediat dupa punctul de control, din cabina pe care scrie "Security Zone", un barbat iese incheindu-si camasa la ultimii nasturi de sus, vociferand, spunand ca nu intelege de ce este tratat astfel, de ce a fost nevoie sa fie controlat/perchezitionat, ca pe aeroportul Bucuresti este cel mai rau control la care a fost supus etc.

Vociferarile barbatului ii agita si mai mult pe cei in uniforma, facand sa se concentreze mai greu cand privesc pe ecran continutul valizelor. Chiar daca ti-ai pus valiza pe banda transportoare si astepti sa o iei din partea cealalta, iar in urma ta inca o persoana si-a pus bagajul si ladita de plastic, cei doi care stau cu ochii apropiati de ecran dau deseori inapoi banda transportoare, si bagajele se aglomereaza pe rolele dinaintea benzii. Dupa cateva secunde, isi mijesc ochii si spun: "Nu, ala e un telefon mobil". Banda porneste din nou.

Se trece prin poarta detectoare de metal, se recupereaza bagajele si ladita, se pune cureaua inapoi la pantaloni, se baga portofelul inapoi in buzunar, ceasul la mana si se ajunge in sala de asteptare.

Barbatul, aparent s-a calmat, pentru ca a ajuns in sala de asteptare.

Dupa cateva minute, barbatul se intoarce la punctul de control bagaje, urcand cele doua scari de la sala de asteptare inspre el. Sta in fata unui angajat in uniforma, cerandu-i insistent numele, in timp ce tine o hartie si un pix in maini. Angajatul incearca sa se fereasca dar reuseste greu. Barbatul spune ca vrea sa faca plangere. I se cere biletul de avion si buletinul si seful celor cu uniforma suna undeva. Barbatul este dus in vreo doua locuri, probabil ca sa completeze plangerea.

Seful celor de la punctul de control bagaje, in costum, se justifica, probabil usor intimidat de comportamentul ofensiv al barbatului:

- Domnule, daca te-am rugat sa scoti laptop-ul si nu ai vrut, ca ai spus ca are nu stiu ce chip-uri, eu ce puteam sa fac? Si dupa aia, daca ai spus ca ai o bomba, e vina mea? Eu trebuie sa te controlez!

...

Nu as comenta prea mult, desi am putea sta la o bere sau doua discutand despre situatia de mai sus: ca a scapat sau nu ieftin, ca cei de la control bagaje sunt prea stricti sau poate ar putea fi putin mai bine instruiti in a detecta bombe, ca nu poti sa spui cuvantul "bomba" in aeroport - iar sa il spui chiar celor care chiar te-ar putea lua in serios nu e cea mai buna idee pe ziua aia... etc.

Atat doar mai spun, ca acel barbat ar putea fi un om de afaceri foarte important din Iasi - desi asa cum calatorea el cu avionul, in camasa alba de in, pantaloni scurti din blugi si in adidasi, nu ti-ai fi putut da seama de lucrul acesta; decat poate dupa ceasul auriu de la mana, pe care putini si-l pot permite.

Cine ziceti ca ar putea fi omul iesean de afaceri important care a fost perchezitionat corporal pe aeroport?

7 comentarii:

Cata S spunea...

Bănuiesc că ar putea fi orice om de afaceri din România, după cum l-ai descris...

Ce mi se pare mie umilitor în aeroporturile din România este că unii trec încălţaţi, iar pe alţii îi pune să se descalţe şi să treacă prin acelaşi loc pe unde trec ăia încălţaţi. Când e soare, mai e cum e, dar să vezi cum e atunci când plouă şi toată pardoseala aia e murdară...

Mi s-a întâmplat mie şi le-am bătut obrazul pentru asta. N-au prea comentat. E drept că nu le-am spus că am vreo bombă la mine.

Marius Bojor spunea...

Sunt unii pantofi clasici care au o tija de metal prin talpa pentru a sustine piciorul mai bine. Aceea pot determina bipaitul portii detectoare, si ca atare sunt scosi. Pantofii sport nu au atata metal in ei incat sa fie detectat, cred ca asta ar putea fi explicatia.

Cata S spunea...

Păi nu a fost chiar așa. Eu nu am trecut pe nicăieri înainte. Doar s-au uitat la mine, la pantofii mei și mi-au spus să îi scot.
Acum, eu nu neg că s-ar putea să am o față de taliban care cere controlat. Nu mă opun nici controlului, îl înțeleg în linii mari, dar mi-aș dori să mă descalț pe un loc unde nu a trecut tot poporul cu papucii murdari de noroi.

PS Mi-am adus aminte că am pățit cam același lucru și pe aeroportul din Paris, așa că nu suntem noi unicii care procedăm așa.
Pe de altă parte, în Roma, pe Ciampino (adică un aeroport secundar) exista o chestie specială pt verificat pantofii, fără să fii nevoit să ți-i dai jos.

PS 2 Tu chiar crezi că dacă e vreun taliban nu reușește să treacă de orice control, indiferent cât de amănunțit ar fi el? C'mon...

Marius Bojor spunea...

In doua locuri am vazut niste pungute pentru picioare, in situatia in care vei fi pus sa te descalti, pe care romanii pareau ca le ”recicleaza”... o femeie nu le-a vazut si a mers desculta pe varfuri prin poarta de detectat.

Poate ai pantofi cu botul de metal... parca aveai unii in liceu, sau tin minte gresit?:)

Cata S spunea...

E bună asta cu punguţele, deşi mă tem că e mai riscantă. Cred că poţi aluneca foarte uşor şi aeroportul ar risca şi vreun proces pe tema asta.

Cât despre pantofii mei din liceu, tot ce e posibil, fiind depeşar e foarte probabil să fi avut aşa ceva. Dar nu mai ţin minte. Şi nici nu i-am păstrat. Tu mai ai pantofii din liceu? :)

Cata S spunea...

PS Tot n-ai zis cine era omul de afaceri...Un hint, ceva?

Marius Bojor spunea...

Nu prea pot sa dau hint-uri, pentru ca - fiind om de afaceri important, si in Iasi functionand diviziunea muncii - daca as spune domeniul afacerilor sale, lumea ar sti cine. Cred ca nu e o situatie placuta aceea in care s-a pus si data viitoare, in urma experientei de a fi perchezitionat pe aeroport, chiar daca va avea o bomba la el, va declara ca are jucarele de plush.

Cat despre pantofi... nu mai am pantofi din liceu, pentru ca nici o pereche nu rezista pentru totdeauna, si nici muzeu nu vreau sa deschid. Totusi, arunc greu o pereche de pantofi - trebuie sa intr-adevar sa nu mai poata fi utilizata.;)