iMode

Ii vedem peste tot: din urechi le atarna niste fire negre, albe, gri, metalice, care duc inspre un buzunar. Ce se intampla de-a lungul lor nu stim. Banuim ca "se intampla" niste muzica. Pe strada, in autobuz, metrou, avion, oriunde. Cei care poarta respectivele casti se uita in gol, tot timpul. Ai zice ca asculta zgomot de fond, nu muzica, pentru ca nu li se misca nici un muschi pe fatza. Sau poate asculta un audiobook. Sau poate muzica e intr-adevar zgomot de fond pentru gandurile lor. Cu totii cara in iPodu-uri si mp3-uri muzica lor de acasa. E o muzica de-abia descarcata de pe net (cu tot cu drepturi de autor, desigur - este posibil asa ceva?) sau mai veche, insa indispensabila. Ce ii determina sa duca niste Giga cu muzica pe care o (cam) stiu, pe un drum inspre acasa sau inspre servici sau scoala pe care il (cam) stiu? Monotonia? Mediul neprietenos?

Eu mai degraba as asculta radio-ul. Daca as fi in alt oras, cu siguranta as asculta radio, si nu melodii care imi plac "de pe mp3", pentru ca daca imi plac inseamna ca le cunosc. Si atunci ce rost are? Radio-ul e viu, iti ofera informatii in direct, e surprinzator uneori, e amuzant... din punct de vedere al informatiilor pe care le capeti, melodiile preferate sunt ca niste sfaturi (bune) pe care ti le adreseaza tot timpul familia, nu au nici o caracteristica a radio-ului... sunt ca niste fotografii fata de un jurnal de stiri sau o emisiune in direct la tv.

Mai mult, as asemui castile pe care le vedem la toti cu un aparat de oxigen. Asa cum astronautii ies in mediu ostil respirand dintr-o butelie cu oxigen, la fel ies in mediul exterior cei cu castile. Au nevoie de o prelungire a mediului familiar de acasa care sa ii insoteasca in drumurile lor plicticoase si ne-prietenoase. Mult mai curajosi sunt cei care ies in "mediul exterior" cu o carte pe care o citesc... sunt cam ca fratii Wright aruncandu-se de pe duna de nisip, e de-a dreptul periculos: trebuie sa tii cartea in mana, sa dai paginile, mana se misca daca esti intr-un mijloc de transport... cartea poate fi cam mare... curajosi de-a dreptul.

Dar de ce sa ii judecam pe cei cu casti la urechi? Desi visam in SF-uri la orase suprapuse, cu masini zburatoare, ne laudam ca ne place viitorul, de-abia asteptam sa mancam o carne fripta la foc langa o padure sau sa ne odihnim in mall sau in parc langa un copac sau un tufis racoros... sunt dovezi ca de-abia ce ne-am dezlipit de natura, de pesterile si de padurile unde traiam; nu suntem inca adaptati la betoanele care ne inconjoara - dar deloc. De aia avem nevoie sa caram dupa noi mediul de acasa, prin muzica: pentru ca suntem inadaptati la viata pe care de fapt ne-am dorit-o.