Zugravul mananca sare iodata. Fina.

Un zugrav, in magazin. Se vede ca e zugrav din cauza ca are o shapcalie de armata, de camuflaj, cam rupta, care - la fel ca si tricoul - e stropita cu picuri de var.

Este 10 noaptea si am coborat sa caut pastile de tantari: am cumparat un spray Baygon cu extract de crizanteme si caut si pastile la fel, pentru ca spray-ul este foarte bun. Nu are miros (cum au facut ca ceva din extract de crizanteme sa nu aiba miros?), si nici gustul nu e prea rau. Stiu despre gust din cauza ca mi-am facut de lucru intr-o incapere a casei, dupa ce am dat generos cu spray din asta Baygon. Te inteapa putin pe limba si chiar pare mentolat, iar dupa 5 minute iti amorteste putin limba si chiar gatul, pe interior:).

Pantalonii zugravului: scurti, si ei de camuflaj, mai de la material, mai de la stropii de var. Adidasii - Puma, din aia albi, pe care mi-i doream in anii '80, din Neckermann, de-l invidiam pe Boris Becker (de fapt si acum cred ca mi-as lua, ca pe vremea aia erau varful adidasilor pentru mine:). Si mai are si mustata: multi zidari au mustata, chiar daca sunt tineri. Si mai au zidarii astia si nume ciudate. Pe toti zugravii pe care ii tin minte sa fi varuit la noi acasa aveau nume ciudate: Matza, Mustatza, Bidirel... cu "nea" in fatza. Desi mama mea ii chema la masa cu "domnu'".

Paranteza: mi-am adus aminte de o poveste cu dom' Bidirel. Cand varuia, venea dimineata, inainte sa plecam cu totii la scoala sau la servici, si ramanea singur pana ne intorceam. La un moment dat, suna la telefon un coleg de-al meu. Dupa muuuult timp, domnul zugrav Bidirel ridica receptorul: "-Alo, da?". Colegul meu usor derutat: "-Buna ziua, familia Bojor?". "- Da, dar nu e nimeni acasa!" "- Multumesc, la revedere!" "- La revedere!". O buna bucata de timp colegul meu a stat si s-a uitat pe pereti, clipind des si judecand: "Cum adica nu e nimeni acasa? Si atunci ala care mi-a raspuns ce era? Si-au tras astia majordom, sau era vreun hotz?":)

Sa revenim la zugrav. Cere vanzatoarei:

"- Aveti sare iodata?"
"- Avem, dar e fina."
"- Da, dati-mi."

Dialogul asta a fost indeajuns ca eu sa ma intreb mai multe lucruri:

1. De ce ar fi cerut zugravul sare iodata, la 10 noaptea? Ca sa puna in mancare? Dar de ce ii trebuia neaparat iodata? Cine stie... poate nu mai avea sare acasa si a si descoperit cu timpul beneficiile iodului in alimentatie.
2. De ce credea vanzatoarea ca ii trebuie zugravului sare grunjoasa, tot la 10 noaptea? Ce, sarea se foloseste la zugravit? Culorile par mai vii daca pui un pumn de sare in var? Si cine varuieste la 10 noaptea? (de fapt asta se mai poate intampla, la caldurile astea, si din cauza ca zidarii lucreaza in vreo 3 locuri deodata). A fost urat din partea ei sa ii presupuna ca cineva imbracat in haine de lucru ii trebuie sare grunjoasa. Ce, zugravii nu merita sa manance si ei o sare fina la masa? Au poate ceapa merge intinsa doar in sare grunjoasa, direct de pe ziar?

Cand a iesit din magazin, zugravul a incalecat bicicleta si a plecat.

Ala nedumerire:

3. Daca era cu bicicleta, de unde oare venise la non-stop-ul respectiv?

Poate - zic - a ajuns si el acasa noaptea, de la treaba, si cand sa manance ciorba rece de fasole a cerut:

"- Da ceapa si sarea, femeie!"
"- N-avem, de aia nu am pus nici in ciorba."

Dand drumul la lingura in farfurie, poate i-a spus nevestei:

"- Da-o-n pasca ma-sii de treaba! Eu muncesc atata si tu nu esti in stare nici sare sa cumperi! Ma duc sa iau sare iodata, dar cand ma-ntorc sa fii culcata si fara OTV, ca altfel ti-o iei!"