Sambata m-a rugat un prieten doctor care e plecat din tara sa donez sange pentru ca tatal lui trebuie sa se opereze si spitalul nu are sange pentru operatie.
Luni dimineata am ajuns la Centrul de Transfuzii. In fata mea la triaj mai erau vreo 7 persoane, majoritatea tineri. Am ajuns la rand, am fost intrebat daca am mai donat sange - mai donasem - mi s-a cautat fisa, s-a gasit si mi s-a inmanat un numar de ordine. Cu el in mana m-am dus pe holul de la etajul 1. Acolo - lume, vreo 20 de persoane. Din auzite si din vazute, mi-am dat seama ca trebuie sa "mi se faca glicemia".
Am intrat intr-un cabinet medical si am asteptat pe hol. Nimeni sa ma indrume. Am completat un formular pentru ca am vazut ca asa au facut si altii. A intrat o doamna asistenta, care ne-a chemat inauntru dupa numarul de ordine. Am ajuns langa ea, mi-a luat inelarul de la mana stanga in mana, l-a sters cu o vata cu alcool si a infipt cu sete un ac hipodermic in el. Sangele a format repede o boaba marisoara pe varful degetului si ea l-a luat cu o lamela. Vreau sa ii transmit doamnei asistente ca sunt metode mai putin violente de a obtine o picatura de sange, nu e nevoie sa iti intepi degetul cu furca.
Ajuns afara, m-am uitat la oamenii de pe hol. O batrana cu un copil insoteau alti doi sau trei barbati din mediul rural. Batrana avea adidasi albi in picioare, o sacosa de panza de camuflaj pe care o indesa pe sub banci. Copilul era imbracat intr-un trening bleumarin cu rosu, cu un dragon pe spate si cu un vultur in fata. Ceilalti doi barbati lipseau cand li s-a strigat numele ca sa intre in sala de transfuzie. Copilul si batrana incep sa se agite. Copilul iese pe hol si suna la un mobil. Se intoarce si ne spune tuturor ca "s-au dus sa manance". Dupa vreo zece minute apar si adultii cautati. Asistenta, cu fisele si pungile goale in brate ii intreaba: "Ati fost sa mancati gratar? V-ati dus pana la Hala?". Un barbat care statea pe o banca din hol i-a repetat intrebarea femeii de langa el si au ras impreuna: "...pana la Hala... ha ha ha".
La un moment dat au aparut doi agenti de politie (v-am pacalit cand am spus "agenti" - erau doua fete tinere si dragute, imbracate in uniforma de politie) insotite de un alt tanar - politist si el, dar in civil; donau sange pentru o colega care era in spital, din cate am inteles fara sa trag cu urechea.
Am fost chemati mai multi in incaperea unde o doamna doctor ne lua tensiunea si ne punea cateva intrebari. Ni s-a spus sa mancam ceva inainte de donarea de sange, pentru ca sa nu ne scada glicemia. Pentru ca nu putuse sa isi ridice camasa mai sus, doctorita ii spune uneia dintre agentele de politie: "Da' nu stiati ca o sa donati sange?" Doamna doctor nu vazuse aparatul foto de la colegul lor din mana, dupa cum nu intelesese gestul de a dona sange in uniforma, pentru un coleg.
Mi s-a luat tensiunea, am raspuns la intrebarile doctoritei si mai apoi am iesit cu totii afara. Am dat fisa medicala printr-un oblon semi-inchis taiat intr-o usa, la care am batut ca sa mi se deschida. Pregatit sa astept, mi s-a explicat sa nu stau la geam, ci sa astept pe hol. Am fugit peste drum ca sa imi cumpar ceva de mancare, asa cum mi se spusese; mi-am luat un pachet de biscuiti Poieni pe care i-am indesat in gura unul cate unul, pe drum.
Cand am ajuns la etaj inapoi, vreo doua persoane se uitau la mine de parca intrase Brad Pitt pe holul acela. Tanarul care imi spusese sa completez formularul mai devreme m-a intrebat ce numar sunt si ca tocmai s-a strigat pe hol. Am primit fisa medicala impreuna cu doua pungi goale pentru sange. Tuburile cam atarnau pe jos cat asteptam sa intru in sala de transfuzie.
Mi s-a spus sa ma intind pe un pat de spital si o doamna mi-a introdus acul - treaba care m-a usturat destul de tare. Doamna respectiva mi-a spus ca acele de transfuzie sunt mai groase decat cele de injectie si ca de aceea ustura mai tare, plus ca nu se uscase spirtul cu care stersese locul. Am apreciat faptul ca mi-a explicat motivul pentru care m-a durut atat de tare si am trecut mai usor peste. Din timp in timp ma uitam la punga sa vad daca nu s-a umplut si vedeam ca apareau bule de la miscarea aparatului pe care era.
Dupa donare, am fost oarecumva fortat de o doamna asistenta sa stau intins pe un pat, cat timp mi se oprea sangele si pana imi "revenea sangele la cap", cum se spune in limbaj popular. Am avut momente cand faptul ca donez sange mi se parea oarecumva suprarealist, dar era din cauza lipsei de oxigen la creier;)
Cam asta a fost, s-a lasat cu sange dupa cum spuneam in titlu, dar una peste alta nu a fost un cine stie ce disconfort in afara de momentele legate de ace si manuirea lor mai putin "artistica".
Spuneam la inceput ca este a doua oara cand donez sange. Prima data a fost intr-o actiune a liberalilor de strangere de sange, cand sefii si membrii simpli au donat pentru refacerea rezervei de sange a centrului de transfuzii, iar tichetele de masa care s-ar fi cuvenit au fost donate sinistratilor de la inundatiile din 2006. In acea zi, printul Gheorghe Sturdza sustinuse o conferinta de presa la sediul PNL si a acceptat sa participe si el la actiune - de fapt nu a putut sa il refuze pe Relu Fenechiu, cu care avusese conferinta. Dupa ce a donat sange, printul a stat in fata presei cu punga in maini si, in timp ce luminau blitz-urile aparatelor, a spus: "Vedeti ca nu este albastru?".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu