Acest micut cutremur din 25 aprilie 2009 este primul cutremur de la noi din tara atat de mediatizat si cred ca primul transmis in direct la tv.
Odata cu el mi-am adus aminte care e emotia pe care ti-o provoaca ceva atat de mare si de putin controlabil de tine... in timpul unui cutremur te simti un bob de orez intr-o supa care fierbe cu bulbuci, te simti ca o pasare zgaltaita de o aripa de cineva atat de mare incat nu poti sa il cuprinzi cu privirea, te simti ca o albina intr-o cutie de chibrituri, purtata in buzunar de cel care te-a prins...
Mi-am mai adus aminte de replica cutremurului din 1990, care a fost noaptea... m-am trezit de la un scrasnet de betoane si un zgomot care te inconjura, in intuneric. Am aprins lumina si lampa se zgaltaia... am oprit lustra cu mana si am stat la geam sa ii urmaresc pe vecinii mei care incepeau sa iasa in fata blocului. M-am dus la culcare destul de repede.
Mi-am adus aminte cum sunt zgomotul, uruitul si emotia provocate de un cutremur... atat de concrete si de palpabile incat aproape poti sa te prinzi de ele.
Un comentariu:
Eu cred că până la urmă lumea uită de cutemurele astea mai mici.
Aşa cum ai uitat şi tu de cutremurul din 2004, despre care aş zice că e primul mediatizat puternic, însă peste care lumea a trecut.
Din ce reţin eu, acela a fost de 5.8 grade pe scara Richter, deci mult mai puternic decât cel de sâmbătă.
Bine, poate sunt eu mai optimist, pentru că nu l-am resimţit deloc pe ultimul :)
Trimiteți un comentariu