Cine este omul de afaceri iesean perchezitionat pe aeroport?

O zi obisnuita pe aeroportul din Bucuresti. Controlul bagajelor pentru cursele interne. Cei de acolo sunt foarte stricti - cand un pasager trece prin poarta detectoare de metale, trebuie sa nu bipaie - si ele bipaie aproape de la nimic. Femeilor li se spune sa isi scoata din par clamele care au cat de cat metal incorporat, pantofii trebuie scosi din picioare, iar cureaua, ceasul, telefonul mobil, portofelul cu monede ajung in ladita de plastic care urmeaza bagajul de mana prin detectorul cu raze X.

Imediat dupa punctul de control, din cabina pe care scrie "Security Zone", un barbat iese incheindu-si camasa la ultimii nasturi de sus, vociferand, spunand ca nu intelege de ce este tratat astfel, de ce a fost nevoie sa fie controlat/perchezitionat, ca pe aeroportul Bucuresti este cel mai rau control la care a fost supus etc.

Vociferarile barbatului ii agita si mai mult pe cei in uniforma, facand sa se concentreze mai greu cand privesc pe ecran continutul valizelor. Chiar daca ti-ai pus valiza pe banda transportoare si astepti sa o iei din partea cealalta, iar in urma ta inca o persoana si-a pus bagajul si ladita de plastic, cei doi care stau cu ochii apropiati de ecran dau deseori inapoi banda transportoare, si bagajele se aglomereaza pe rolele dinaintea benzii. Dupa cateva secunde, isi mijesc ochii si spun: "Nu, ala e un telefon mobil". Banda porneste din nou.

Se trece prin poarta detectoare de metal, se recupereaza bagajele si ladita, se pune cureaua inapoi la pantaloni, se baga portofelul inapoi in buzunar, ceasul la mana si se ajunge in sala de asteptare.

Barbatul, aparent s-a calmat, pentru ca a ajuns in sala de asteptare.

Dupa cateva minute, barbatul se intoarce la punctul de control bagaje, urcand cele doua scari de la sala de asteptare inspre el. Sta in fata unui angajat in uniforma, cerandu-i insistent numele, in timp ce tine o hartie si un pix in maini. Angajatul incearca sa se fereasca dar reuseste greu. Barbatul spune ca vrea sa faca plangere. I se cere biletul de avion si buletinul si seful celor cu uniforma suna undeva. Barbatul este dus in vreo doua locuri, probabil ca sa completeze plangerea.

Seful celor de la punctul de control bagaje, in costum, se justifica, probabil usor intimidat de comportamentul ofensiv al barbatului:

- Domnule, daca te-am rugat sa scoti laptop-ul si nu ai vrut, ca ai spus ca are nu stiu ce chip-uri, eu ce puteam sa fac? Si dupa aia, daca ai spus ca ai o bomba, e vina mea? Eu trebuie sa te controlez!

...

Nu as comenta prea mult, desi am putea sta la o bere sau doua discutand despre situatia de mai sus: ca a scapat sau nu ieftin, ca cei de la control bagaje sunt prea stricti sau poate ar putea fi putin mai bine instruiti in a detecta bombe, ca nu poti sa spui cuvantul "bomba" in aeroport - iar sa il spui chiar celor care chiar te-ar putea lua in serios nu e cea mai buna idee pe ziua aia... etc.

Atat doar mai spun, ca acel barbat ar putea fi un om de afaceri foarte important din Iasi - desi asa cum calatorea el cu avionul, in camasa alba de in, pantaloni scurti din blugi si in adidasi, nu ti-ai fi putut da seama de lucrul acesta; decat poate dupa ceasul auriu de la mana, pe care putini si-l pot permite.

Cine ziceti ca ar putea fi omul iesean de afaceri important care a fost perchezitionat corporal pe aeroport?

Clipurile de vineri

Gandul lui Bojor

Astazi am vrut sa cumpar niste salata, dar era varza toata.

Salata papadie recesiune Herodot. Cum? Google.

Priviti ce se intampla cand spune presedintele ”recesiune”. Romanii sunt interesati - se pare - tot timpul sa afle retete de salata pe google. Insa in ultimele zile, interesul fata de cuvantul ”papadie” a crescut brusc (linia rosie), iar cautarile pe google despre ”recesiune” au decolat de-a dreptul (linia portocalie). Pe Google, desigur.

Cred ca este timpul pentru a promova - dupa gustul domniei sale, Presedintele - reteta pentru o Salata de papadie de recesiune ”Herodot”:

”Inca din antichitate, frunzele tinere de papadie au fost consumate sub forma de salata mult apreciata pentru gustul deosebit, usor amarui. Ca valoare nutritiva, ea se situeaza cu mult inaintea laptucii, a spanacului, a rosiilor, etc. - avand 45 calorii la 100 g produs - fiind destul de bogata in protide (2,8%) si glucide (7,5%). Frunzele verzi mai contin vitaminele A, B2, G si D, precum si numeroase elemente minerale, fiind indicate in curele timpului de primavara. Din frunzele tinere se obtine o excelenta salata; se spala bine cu apa rece, se sareaza, li se adauga otet si ulei, putand fi consumate ca atare sau ca un adaos la slaninuta taiata bucatele foarte mici in prealabil rumenite. Salata poate fi data la cuptor incins timp de 2-3 minute.” - http://www.gradinamea.ro/Papadia_3105_550_1.html

M-am inscris in trend si am cautat si eu cuvantul ”recesiune”

”Recesiune

Forma severa de criza economica. Declin general al nivelului activitatii economice si al cresterii economice, caracterizat prin somaj, devalorizare, inflatie, scadere a nivelului de trai.

Biroul National de Cercetare Economica din SUA (NBER) defineste recesiunea ca un declin semnificativ al activitatii economice in intreaga societate, ce dureaza mai mult de cateva luni, declin vizibil prin scaderea produsului intern brut (PIB), a veniturilor reale ale populatiei, a numarului de angajati din economie, a productiei industriale si a vanzarilor cu amanuntul (en detail) si cu ridicata (en gros, angro).

O recesiune mai indelungata duce la depresiune economica.

O regula acceptata de majoritatea analistilor este ca se considera a fi recesiune in cazul in care cresterea produsului intern brut (PIB - gross domestic product - GDP) este negativa mai mult de doua sau mai multe trimestre. Cu toate acestea, regula nu poate fi aplicata catorva dintre recesiunile inregistrate oficial in SUA de Biroul National de Cercetare Economica (NBER).”

Deci ar trebui sa ne asteptam ca dupa alegerile prezidentiale din toamna, domnul presedinte sa vina la sedinta de guvern si sa spuna: ”ne aflam in de-pre-siune!”. Nu inainte, ci imediat dupa.

Pe data viitoare, badie!

Daca ar fi sa invit la masa pe cine as vrea eu, badia Mihai ar fi primul la care m-as gandi. Pentru asta as pune la rece cativa litri de vin; ar trebui sa vina si nea Ion Creanga, chiar daca asta ar insemna ca litrii de vin sa aiba de zece ori echivalentul lor in mancare.

Sau mai degraba as opri masa la Bolta Rece ("dom' Mihai, vin cu doi prieteni diseara, pot sa rezerv o masa?"), jos in crama, unde ei - nea Creanga si badia Eminescu - puteau sta si cu zilele. Desi se spune ca s-au cunoscut cand Eminescu era inspector scolar si venea in inspectie la clasa lui Creanga, s-au imprietenit si au ajuns si mai prieteni petrecand la Bolta Rece. Ar mai trebui sa fiu atent ca cei de la Bolta Rece sa nu ii vada cand cei doi s-ar incalzi de la vin si ar incepe iarasi prinsoarea lor - care intr-adevar, pare foarte amuzanta dupa 2-3 litri de vin de caciula - si anume aceea cu "cine se tine cel mai mult bea pe gratis". Intotdeauna nea Ion a crezut ca va castiga, fiind mai mare in betelie decat badia Eminescu, insa fratele Mihai intotdeauna il pacalea si isi folosea bastonul pentru a se usura pe sub masa (asa nu se mai auzea susurul), pe podeaua de pamant batucit. Deci iarasi ar fi urmat sa fie randul lui nea Ion sa plateasca, daca nu ar fi fost invitatii mei.

L-as asculta pe badia Mihai insufletit, ridicandu-se peste masa, cu pumnul ridicat, explicand furios cum sta cu politica (oare cat timp mi-ar lua sa ii explic ce e cu alegerile europalamentare, si cum ar reactiona la procentele castigate de liberali?). Nea Ion l-ar aseza pe scaun cu o mana pe umar, si badia s-ar fi lasat jos cu o lovitura de pumn in masa... si-ar fi aprins o tigara de tutun rasucit... s-ar fi uitat dupa rotocoalele de fum, ar fi luat paharul in palma mainii cu tigara si, chemandu-i pe lautari mai aproape, ar fi canta molcom un cantec despre Bucovina.

Mai tarziu ar fi dat promisiunea de a pleca la schimb cu o cafea, iar aroma cafelei s-ar fi impletit cu mirosul de 4711 Kölnisch Wasser al badiei. Atunci si-ar fi spus in barba ca era tanar si nu ii venea sa creada ca o sa invete a muri vreodata... "asa e, n-as fi crezut; si chiar mai exista un sens ascuns in versul asta" - ca invatatul presupune repetitia si astfel noi murim in fiecare zi cate putin... de-abia cand invatam sa murim pe deplin dam si Prüfung-ul... unii il luam, altii il pierdem si ramanem cu o restanta. Cand a scris versul asta mai avea o luna pana sa implineasca 34 de ani ... ce gand mai tulburator putea sa coboare prin toc, la cei 33 de ani christici, decat acela ca ne-simtirea din tinerete care nu il lasa sa creada ca moartea va veni vreodata e doar fum... ca fumul albastrui de tigara...

Nu ar fi putut sa citeasca atata daca n-ar fi fost cei doi prieteni - tutunul si cafeaua... datorita cititului nici nu mai vedea in afara paginii cartii: nici lumina mica, nici mucegaiul, nici maldarele de carti din jur, nici patul de fier... doar buchea cartii, tigara si cafeaua, toate in patratul mic al mesei din mansarda din Viena, luminat de lompa. Cand se terminau banii le putea vedea pe toate la lumina cruda a zilei, insa primea iar bani la cateva zile dupa ce scria acasa... carti, tutun, cafea, chirie. Universität. Rar, ein Bier bitte cu ceilalti Studierenden din Romania. Si mai rar bilete la Wiener Oper la pret mic pentru studenti. Atat. Si scris, mult scris. Cafea si tutun sa fie...

Mai apoi, in noapte, tacut, i-as insoti, mai intai pe Eminescu la tipograful de la Timpul unde sta in gazda in Ticau, mai apoi spre bojdeuca, prin mahalale, ocolind luna oglindita in balti, impinsi inainte inspre casa de latratul potailor din Sorogari, potai starnite de sudalmele adresate prin gard celor de pe drum din Sararie...

Si intorcandu-ma singur din Ticau in noaptea racoroasa, adulmecand aerul mirosind a a pamant reavan dupa ploaie, as pasi grabit, cu mana pe o bucata micuta de carton galbui pe care as tot scoate-o sa o citesc la lumina felinarelor: "M. Eminescu Prim Redactor al ziarului Timpul"... iar pe drum i-as striga in gand: "Noaptea miroase a tei, badie, miroase tare de tot a tei!"

P.S.

Bădie Mihai,

Ai plecat și mata din Ieşi, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală.

Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ş-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu.

Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur.

Această epistolie ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase…

Dar coşcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă…

Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toţi.

Şi dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit şi noi.

Ţi-as scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Cu toată dragostea, Ionică

Ieşi, 1877, decembre

Banc ”dă” Bucuresti

Un tip in piață - Piața Moghioroș din București, să spunem:)-, vrea sa ia cartofi:

- Vreau si eu niste cartofi.

Țăranul ia recipientul din aluminiu al cântarului în mana stângă, înclinat înspre cei trei cartofi luați deodată în mâna dreaptă:

- Dă cât să fie?

- Dăcât vreo două kilograme...

Despre campanie, cu drag

Ma gandeam ca ar trebui sa vorbim putin despre campania electorala la europarlamentare.

Nu prea am apucat sa o urmaresc la TV, pentru ca probabil ca la ora la care mai apuc sa ma uit la tv nici un partid nu mai da spoturi electorale. Am vazut totusi spoturile PNL cu Crin Antonescu, Adina Valean si Renate Weber (nu am inteles de ce Daianu nu a avut loc pe lista, dar poate a existat un motiv) si cu promisiunile nerespectate ale celorlalti, cel al PSD cu fetita cu trandafirii, cel cu filmul de actiune ”Salvati bunicu' din furtuna” al PD-L si desigur imaginile de la actiunile EBA.

Pliante destul de putine, panourile celor 3 partide, imaginea lui Catalin Ivan peste tot prin oras (mi-am dat seama ca aduce cu Catalin Botezatu cand era mai tanar) un calendar cu Vadim si Becali, afisele partidelor... si cam atat. Dintre afise, afisul tip ”Bucegi” - La Bine si La Greu al PD-L mi-a ramas in minte, probabil din cauza cantitatii, cel al PNL cu Crin Antonescu si ”The” afisul lui Catalin Ivan... aaaa, si Milutz, cu capul cat o minge de basket...

De la PNL am apreciat ideea campaniei online subliniata si de Marius, conceperea unui mesaj pentru municipiul Iasi (la Iasi nu s-au folosit mesajele de la Bucuresti), si al doilea set de poze ale lui Crin Antonescu, mai bune, spre deosebire de cel initial.

Discutiile despre campanie au fost si vor fi aceleasi: numarul mic de votanti, votul exclusiv politic, captarea grea a atentiei alegatorilor cu mesaje europene etc.

Cred ca PD-L a fixat acest moment ca fiind momentul ”greu”, urmand ca la toamna sa conceapa un mesaj triumfalist de genul ”am trecut cu bine criza”, urmand ca in primavara cand vin facturile la incalzire sa vedem cu totii ca de fapt criza nu a trecut; Emil Boc face ce face si mai joaca fotbal din cand in cand, a participat la zilele orasului peste tot prin tara etc.

PSD si PNL au scos la incalzire candidatii la presedintie, Mircea Geoana fiind mai vizibil decat Crin Antonescu, dar mai putin carismatic, insa cu un discurs ceva mai adaptat si mai usor de digerat de categorii mai mari de oameni decat Crin Antonescu, dar tot neajungand la nivelul lui Traian Basescu - ceea ce ma face sa sugerez nevoia unui discurs al lui Crin Antonescu nu neaparat mai vulgar, dar mai ”umanizat”.

O concluzie? Este greu de tras o concluzie acum, insa la aceste alegeri parlamentare cred ca rolul PNL a fost ingrat - si va fi si in toamna - pentru ca a avut doi adversari politici, si-a distribuit mesajul in doua directii - si asa subtiat de starea de opozitie -, in timp ce PDL si PSD s-au concentrat unul asupra celuilalt, desi la guvernare. Mie situatia asta mi-a dat putin imaginea unei batai din curtea scolii, unde doi baieti (PD-L si PSD), ca sa capteze atentia celei mai frumoase fete (electoratul), au cazut de acord sa se bata, insa sa nu isi dea prea tare si mai ales sa nu dea la fatza, in timp ce un alt baietel (PNL) sta si se uita la bataie, in speranta ca fata isi va da seama ca cei care se bat sunt de fapt golani si se va uita si la el. Mai incolo, stau alti doi ”baieti” (Vadim si Becali), care sunt simpatici dar iti fura pachetelul in pauza, in timp ce promit sa te apere de golanii din afara liceului.

Cred ca PNL ar trebui sa fie coerent, cu mesaje clare si repetate la infinit iar Crin Antonescu sa repete aceste mesaje cator mai multor oameni, in intalniri prin toata tara (metoda Stolojan?).

Mai cred ca nu s-a inteles - si nu se va intelege foarte repede - ca europarlamentarii sunt parlamentari ai intregii Europe, nu reprezinta acolo doar Romania si rolul lor nu este deloc acela de a aduce fonduri si a promova tuica la Bruxelles. Odata ajunsi acolo, europarlamentarii alesi in Romania trebuie sa faca lucruri pentru toti cetatenii Europei si ma pot gandi deja ca luarile de cuvant ale lui Becali vor tinti crescatorii de animale, ale EBA vor avea in vedere tinerii, Vadim va tuna si fulgera impotriva nationalismului maghiar... etc., daca vor fi alesi.

De aceea lista PNL, care include europarlamentari deja cu experienta, are toate motivele sa fie votata. Pe bune!:)

P.S.
Imaginea se cheama "Un social-democrat nu renunta niciodata":)