joi, 19 februarie 2009

Viata privata, dusa pe ciorogarla

”Militarii suspectati de organizarea si implicarea in furtul armelor de la depozitul din Ciorogarla au cazut in plasa propriilor greseli. Anchetatorii au coroborat doua indicii esentiale care au condus la cererea de arestare preventiva. Acestea sunt urmele ADN, care s-au dovedit ca le apartin, prelevate din locuri in care nu aveau ce cauta, si convorbirile telefonice purtate de acestia, ale caror transcrieri se afla la dosarul cauzei, intr-unul dintre cele 12 volume prezentate Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.

Astfel, "lotul Ciorogarla" a devenit prima victima a Legii 298/2008, cunoscuta generic drept legea ascultarii telefoanelor, cu opt zile dupa ce actul normativ a intrat in vigoare. Legea a devenit functionala incepand cu 20 ianuarie 2009, in timp ce anchetatorii sustin ca armele au fost furate in noaptea de 28 spre 29 ianuarie.” - ne spune presa cu o satisfactie greu disimulata si cu accente de aprobare fata de "legea ascultarii telefoanelor".

Aha... singura problema ar fi ca legea respectiva spune doar ca operatorii de telefonie sunt obligati sa pastreze, timp de 6 luni, baze de date in format electronic care sa contina numarul de unde s-a sunat, unde s-a sunat, data, ora, etc.

Deci legea ”ascultarii telefoanelor” nu e de fapt pentru ascultarea telefoanelor...

Atunci - ma intreb si eu - de ce se spune ca militarii suspectati au fost retinuti pe baza unei legi care nu prevede ascultarea telefoanelor, dar - tot pe baza aceleiasi legi - transcrierile dupa convorbirile telefonice ascultate au fost depuse la instanta? Sa fi gresit oare jurnalistii in relatarea lor?

E ciudat ca o lege care este denumita popular ”legea ascultarii telefoanelor” dar de fapt nu prevede acest lucru, sa fie utilizata ca fundament pentru retinerea unor persoane ascultate in baza unei legi...

2 comentarii:

quin spunea...

legea nu numai ca nu prevede interceptarea si inregistrarea continutului convorbirilor, dar chiar interzice clar acest lucru. In mai multe locuri.

De exemplu, in capitolul I, articolul 1, paragraful 3:

Prezenta lege nu se aplica in ceea ce priveste continutul comunicarii sau informatiile consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice.

Sau in capitolul II, articolul 11, paragraful 1:

In aplicarea prevederilor prezentei legi sunt interzise interceptarea si retinerea continutului comunicarii sau a informatiilor consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice.


pe scurt anuntul respectiv prinde bine la audienta si pe jurnlistii respectivi ii doare la basaca de demersul jurnalitic, scopul de a informa etc.

Marius Bojor spunea...

Da, e foarte interesant... Articolul respectiv pacatuieste prin intarirea credintei ca telefoanele sunt oricum ascultate si astfel cetatenii obisnuiti si societatea civila sa se obisnuiasca cu aceasta conditie, de ”ascultat permanent”.