Fisa postului

De ce, de Sarbatori, lumea mananca tot ceea ce poate gasi mai gras si mai dulce si mai nesanatos? Multi se intreaba de ce ar trebui sa existe o legatura intre sarbatorile religioase si mancatul peste masura.

Legatura intre sarbatori si mese care se indoaie sub greutatea mancarii este facuta de perioada de post de dinainte, perioada care este caracterizata in primul rand prin lipsa carnii din meniu, a proteinelor animale si - asa ar fi trebuit - si prin incercarea de a face cat mai putine pacate. In cursurile de antropologie se spune ca, in afara de buna dezintoxicare a corpului prin alimentatia bazata in special pe vegetale, scopul postului era si acela de a preveni situatia in care toate femeile satului sa fie gravide sau cu copii foarte mici in timpul culesului recoltei. Se poate si asta.

Interesant este faptul ca faimoasele carnavale de la Rio si de la Venetia, ca doua exemple, sarbatoresc intrarea in post. Ca etimologie, numele de "carnaval" se presupune ca vine de la italianul "carne levare" sau ceva similar, insemnand "scoaterea carnii" din meniu. Alta explicatie a cuvantului "carnaval" vine de la expresia in latina tarzie "carne vale", care inseamna "adio carnii", cu semnificatia ca acele zile ale carnavalului sunt ultimele zile inaintea postului in care se poate manca carne. Sau a altui fel de placeri legate de carne, ceea ce explica intr-o oarecare masura desfraul care se presupune ca are loc cu ocazia carnavalului de la Rio.:)

Cu o zi-doua inainte de Craciun am vazut la tv o reteta de post. Ciuperci imense tronau sub o plapuma de branza topita... m-am mirat. Bucatareasa ne-a explicat ca este vorba despre "branza de post, vegetala". Am avut mai demult curiozitatea sa citesc eticheta branzei "vegetale" si am vazut ca, printre altele, contine proteina din lapte. Deci e ca si cum ai manca branza adevarata, numai ca grasimea din lapte e inlocuita cu grasime vegetala. Deci - imi pare rau daca aflati aici - pizza vegetala cu branza de post nu e chiar de post.

Cand ajutam la pregatirea mesei de Craciun, am avut in casa o discutie referitoare la legumele care se pun in salata boeuf. Imediat am cautat in cartea de bucate (Sanda Marin editii mai vechi, in principal) insa... surpriza. Nu am gasit reteta de salata boeuf. Si mi-am adus aminte ca acest fel de mancare reprezenta in sine o forma de dizidenta: desi reteta nu era nicaieri, toata lumea facea salata boeuf.

Oricum, spuneam la inceput ca exista lume care sustin ca de sarbatori nu ar trebui sa se manance fara masura. Corect. Insa acesta este un obicei demonstrabil determinat de postul anterior respectivelor sarbatori (Craciunul si Pastele), iar lumea nu se va da in laturi nu atat de la a manca foarte mult dupa terminarea postului (sau chiar inainte, pentru ca masa de Craciun are loc in Ajun mai degraba), cat de la a cumpara foarte multa mancare. Frigiderele stau bucsite, nimeni nu apuca sa manance ce se afla in frigider, in cuptor, pe aragaz, pe balcon, in camara... dar isi cumpara mancare pentru pana dupa Paste. Sunt convins ca exista oameni - chiar si la noi - care de Craciun mananca putin si poate tot legume, pentru ca vor sa isi pastreze regimul de viata. Insa acest lucru nu va deveni o chestie generalizata si anul acesta numai criza i-a impedicat pe multi sa aiba in camara ceea ce si-au dorit sa aiba de sarbatori.

Mancarea nu ar trebui, intr-adevar, sa fie importanta, pentru ca se poate spune ca arata micimea preocuparilor unui om, pe scala lui Maslow. Insa traditiile, desi sunt in mod sigur mai sus pe aceeasi piramida, ele conduc printr-o bucla tot la "traditia" de a intinde mese bogate de sarbatori.

La multi ani!