L-am vazut pe Maestru lucrând.
Copil fiind, l-am vizitat împreună cu parinţii mei. Se afla la mijlocul salii imense, urcat pe schela. Apropiindu-ne din dreapta lui, a observat tarziu ca are vizitatori. Noi veniserăm să vedem Lucrarea în facere, fară speranţă de a-l zări pe Maestru; cu atît mai mare era emoţia că stăm în preajma lui şi că ni se permite să ne uităm cum aşterne tuşele de pe paletă. Albastrul ce ni l-a adus din Voroneţ. Figuri eterice cu privirea înspre viitor. Ne-a observat şi a coborât lângă noi. Ne-a povestit, bucuros de companie, ce reprezintă ceea ce a pictat, de ce sunt personajele aşa de misterioase şi ce mai urmează să picteze. Dânsul e Sabin Bălaşa.
Acum, s-a întors să îşi mai privească lucrările o dată. A făcut o treabă bună. A venit să fie păzit de ele. El vrea să mai vorbim o ultimă dată cu el.
La spital, le spunea că a fost în atelier, că a lucrat şi le mai zicea că de aceea este atât de obosit. Dar lacrimile lor îi spuneau că a visat. Marţi a mai desenat. Era o broască ţestoasă. Poate aceea care susţine Pământul. Ea îl chema să o ajute şi el s-a dus. "-Am să mor în curând.-Tu eşti nemuritor. -Ştiu." Şi a plecat în ne-murire.
Maestrul stă ultima oară în biserica în care venea să se roage să-şi regăsească paşii. Şi e puţin nedrept că zidurile ei sunt goale, dar e frumoasă aşa, acoperită cu picturile din spatele pleoapelor. Maestrul pictează cu ochii închişi.
Primiţi-l cu aplauze pe acest Artist. El este un ieşean ce vine să se odihnească. Dormi în pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu