Luni, 31 martie 2008 a avut loc şedinţa de Consiliu Local în care s-a discutat şi cererea maestrului Sabin Bălaşa transmisă prin scrisoarea fiului său Tudor - aceea de a primi un loc de veci din partea municipalităţii. Din momentul în care am aflat acest lucru la comisiile consiliului local, am considerat că această cerere este un lucru extrem de onorant pentru oraşul Iaşi. Un asemenea gest putea fi întors prin acordarea titlului de cetăţean de onoare unui maestru care şi-a pus sufletul pe muralele de la Sala Paşilor Pierduţi şi care a lucrat 8 ani într-un oraş pe care l-a iubit mai mult decât Bucureştiul, mai mult decât localitatea sa natală.
Oraşul Iaşi trebuia să arate şi el că îl iubeşte pe Sabin Bălaşa şi am făcut propunerea de a i se acorda titlul de cetăţean de onoare al Iaşului în cadrul Consiliului Local, domnia sa fiind unul dintre cei mai mari pictori ai României din toate timpurile. Din păcate acest lucru nu a fost discutat în aceeaşi şedinţă, iar a doua zi maestrul a trecut în nefiinţă.
Există în mintea mea regretul că acest titlu nu i-a fost acordat lui Sabin Bălaşa cât încă era în viaţă, pentru că un asemenea titlu acordat post-mortem arată mai degrabă ca o recunoaştere a greşelii unui oraş de a nu-şi fi apreciat valorile în timpul vieţii lor. Acordarea titlului de cetăţean de onoare maestrului Sabin Bălaşa încă din timpul vieţii ar fi fost un gest mult mai frumos, care i-ar fi arătat că iubirea lui pentru oraşul Iaşi îi este împărtăşită cu aceeaşi măsură cu care el îl iubea.
De fapt toate propunerile mele din cadrul Consilului Local au fost primite cu acelaşi tratament: în cadrul şedinţei sunt primite cu tăcere, pentru ca mai apoi "un grup de cetăţeni" să aibă aceeaşi iniţiativă. Pomenesc aici şi cererea mea ca Excelentei Sale Quinton Quayle, fostul ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord să îi fie acordat titlul de cetăţean de onoare. Era în luna martie, iar în luna mai - dacă îmi aduc aminte bine - dânsul urma să plece în ţara natală. El învăţase limba română la Iaşi timp de câteva luni (cu doamna Ecaterina Petreanu, directorul British Council Iaşi ca profesoară) şi adusese la Iaşi firma XL World, care până în acest moment a creat mai mult de 600 de locuri de muncă în oraş. Titlul i-a fost acordat mai târziu, la iniţiativa unor "cetăţeni de bine", printre care nu am avut loc şi eu, şi a trebuit să îi fie dus de către "o delegaţie" la Ambasada Marii Britanii, pentru că îşi încheiase mandatul şi în foarte puţin timp pleca. Pentru ambele proiecte de hotărâri "s-a votat" prin telefon.
Mai am câteva exemple ale modului cum sunt primite propunerile de bună credinţă în cadrul Consiliului Local dar mă opresc pentru moment aici, pentru că iar mă cuprinde regretul că nu avem mai mulţi oameni în administraţie care să ştie să aprecieze oportunitatea unui moment înainte ca acesta să fi trecut.
Link-uri:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sabin_B%C4%83la%C5%9Fa
http://en.wikipedia.org/wiki/Quinton_Quayle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu