"Astia sunt pantofii lui Ghitulica!" striga la un moment dat un barbat in rasetele multimii. Pantofii zburara pe geam unul dupa celalalt, intrecandu-se in drumul lor jos cu pagini din "Operele" tovarasului si cu carti intregi. "Liniste! Liniste! Domnul general vrea sa va vorbeasca!" incerca un alt barbat la doua ferestre mai incolo sa linisteasca multimea, pentru a-l ajuta pe ofiterul in uniforma mai in varsta, care chiar parea general, sa vorbeasca multimii. Ofiterul se urcase greu pe pervazul ferestrei, insa omul care il adusese nu parea convins ca este cel mai bun loc pentru a vorbi multimii, pentru ca oamenii nu l-au bagat in seama. Disparura de la fereastra si peste doua minute aparura din nou, cu generalul ajutat sa se urce pe pervaz, la fereastra din dreapta celei initiale.
De cateva zile ascultam la Europa Libera ce se intampla la Timisoara. Cel mai tare m-a impresionat si m-a facut sa fiu agitat inregistrarea in care se auzeau impuscaturi si vocea unei femei care striga ca nu este posibil ca armata sa traga in oameni. Scrumiera era mai degraba plina cu coji albe de seminte de dovleac prajite in cuptor decat cu tigari, pentru ca tigarile nu imi stingeau nervozitatea la fel de bine ca semintele. In fiecare seara se strangeau cateva scrumiere din sticla pline varf cu capitze intregi de coji de semninte. Ziua observam ca ceea ce se intampla la Timisoara provoaca lucruri si la Iasi; coborand de la scoala, din Copou, am numarat impreuna cu un coleg intre 20 si 40 de militieni care mergeau doi cate doi. Piata Unirii era suspect de goala, iar masinile de pompieri de langa Hotelul Traian nu invitau deloc lumea sa stea prea mult pe acolo. Tot in drum spre casa, lumea care astepta ceva pe strada Cuza Voda ne-a facut sa ne dam seama ca au mutat statia din Piata Unirii. Din cunostinta in cunostinta, au ajuns la noi lucruri care ne faceau sa ne amuzam totusi, cum ar fi acela ca toti cei din Securitate, de la mic la mare, au fost scosi noaptea pe strazi ca sa stranga niste fluturasi si sa acopere niste inscrisuri cu vopsea de pe ziduri.
La ora la care discursul lui Ceausescu se terminase, ne-am intalnit mai multi prieteni ca sa mergem la pationoar. Pentru ca televizorul nostru alb-negru se stricase, pe drum i-am intrebat ce a spus in discurs. "A spus ca la Timisoara sunt niste huligani care sparg vitrine si ca agenturili straine vor sa destabilizeze Romania". Mi s-a parut un discurs total gresit, pentru ca la Timisoara, ceea ce incepuse ca un grup de oameni care aparau un pastor in pericol, s-a transformat intr-o revolta a oamenilor obisnuiti si nu ma asteptam sa ii bage pe toti in oala "huliganilor", "teroristilor" si "agenturilor". Cand am ajuns acasa, am discutat cu mama mea despre discurs - aflase si ea de la o vecina ce spusese Ceausescu. I-am spus mamei ca Ceausescu a avut un discurs gresit si ca "a rupt cuiul".
Urmau sa se intample lucruri care nu se mai intamplasera.
Foto: http://www.webmyc.com/blog/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu