duminică, 21 decembrie 2008

Decembrie - libertatea

Fiind deja in vacanta de iarna si din cauza ca nu aveam televizor, am cumparat "Program Radio-TV" pentru prima oara dupa mult timp, ca sa pot separa emisiunile "patriotice", "revolutionare" de ceea ce m-ar fi putut interesa intr-adevar la radio.

Vineri, 22 decembrie, dimineata. Ceea ce se auzea la radio nu corespundea deloc cu programul din revista, si nu intelegeam de ce. La un moment dat, am auzit: "Fratilor! Am invins! Dictatorul a plecat!". M-am mirat ca au bagat o piesa radiofonica pasoptista fara sa fie prezentata. Gandul imediat urmator m-a facut sa sar in picioare cu un sentimente amestecate de bucurie si neincredere. I-am recunoscut vocea lui Caramitru, i-am auzit vocea lui Mircea Dinescu... au inceput sa se perinde multa lume. Printre ei, Rebengiuc spune ca a adus un sul de hartie igienica, pentru ca prezentatorii care au slavit comunismul si "conducatorul" si au spus minciuni, sa se stearga la gura. "Gata, nu ne vor mai minti la televizor", m-am bucurat si mi s-a parut cel mai important lucru pe care il castigasem cu totii.

Din 10 in 10 minute, ma uitam pe fereastra. Imediat dupa anuntul initial de la radio, lumea mergea in mod obisnuit. Dupa vreun sfert de ora, cei care treceau mai degraba alergau. Dupa inca un sfert de ora, nu mai trecea nimeni. Aud batai la usa. Este un coleg de-al fratelui meu. "Ai auzit? Ceausescu a fugit!" l-am intampinat din usa. "Am zis ca au innebunit astia de la studioul de inregistrari din Targul Cucului, aveau boxele scoase afara si credeam ca asculta Europa Libera in miezul zilei". "Nu, e la postul de radio national, Ceausescu a fugit si acum vorbeste lumea care a venit acolo". "Hai afara". "Hai". Afara era prea cald pentru luna decembrie, si inclusiv lucrul acesta era placut si luat in considerare: "Iti dai seama ca nu mai iesea nimeni pe strada daca erau minus 20?"

"Vreti sa vina elicopterele armatei ruse sa ne apere?" "Nuuu, huuuuuo, huooo!". Dupa un timp, de la geamurile de la "Partid" se aude: "Vin studentii!". Undeva pe bulevard, un grup de tineri care scandau mergea cu un cearceaf alb pe care aveau scris ceva. Am stat pana noaptea acolo, scandand tot felul de lucruri, care pline de ura, care amuzante... Dintre scandari, doua m-au cam marcat, datorita violentei lor; pana sa le aud, nu mi-a trecut prin cap ca Ceausescu ar fi putut pati altceva decat sa fie inchis. Scandarile acelea care rasunau ireal in piata luminata - daca stateai sa te gandesti ca in urma cu o luna fusese al XIV-lea Congres care i-a adaugat numele de "Reales" lui N.C. si ca in septembrie tot din aceeasi piata se deschisese anul scolar - erau: "Ceausescu, nu uita, vrem pantofi din pielea ta!" si "Ceausescu, Anul Nou il va face in cavou!".

P.S.
Acum vreo 2-3 luni am luat un taxi si din vorba in vorba, am aflat ca soferul era cel care avea studioul de inregistrari in 1989 si mi-a confirmat faptul ca pusese boxele afara. Acum spatiul il administra fiul sau. Gesturi marunte de curaj s-au strans in devembrie 1989 ca picaturile de mercur si au facut ca lucrurile sa nu mai poata fi intoarse. Curaj? Sigur, atata timp cat Ceausescu era de fapt inca in functie, putand fi demis doar "de Marea Adunare Nationala".

2 comentarii:

Marius Parciu spunea...

Tin minte ca prin 91-93, cand ma jucam in fata blocului, copiii (inclusiv subsemnatul) strigau "Ole, ole, ole,/Ceausescu nu mai e". Fraza fusese preluata de la tv, dar pentru noi nu avea aceeasi importanta ca pentru cei care iesisera in strada...

Marius Bojor spunea...

Cred ca cel mai cunoscut slogan de la Revolutie a fost "Noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa...". Cel cu "Ole, Ole" s-a cantat mult timp dupa Revolutie, in multe situatii, pentru ca rima cu "e/nu mai e":)