marți, 23 decembrie 2008

Decembrie - Craciunul

Dupa 22 decembrie, oamenii au stat in case

Pe 23 si 24 decembrie 1989 lucrurile se mai linistisera, iar toata lumea statea la televizor. Incepand cu aceste zile, la coltul cladirii "Partidului" (Casa Patrata) statea un TAB, iar oamenii se mai strangeau in numar mai mic in fata ei. Noaptea erau pusi saci cu nisip la intrarile in Casa Patrata, care ziua erau scosi pentru a nu da imaginea unei stari de asediu. In seara de 23 am fost cu niste prieteni la patinoar, cu aceeasi cu care fusesem aproape in fiecare seara. De data aceasta, desi patinoarul era deschis, pe el patina doar un barbat, care se invartea sub lumina proiectoarelor. Copii erau tinuti in casa, asa cum ar fi interzis fiecare parinte.

24 decembrie 1989. Acum, uitandu-ma in calendar, am vazut ca era duminica spre luni. Seara, stateam la bloc impreuna cu alti tineri. De departe vazusem ca soldatii apara intrarile in Casa Patrata de dupa saci de nisip stivuiti. Nu stiam cum sa contribui si eu la ceea ce se intampla sub ochii mei, si m-am gandit ca as putea sa le duc niste mancare. Am urcat in casa si am cautat niste alimente. Nu mai tin minte ce am luat, insa odata ajuns la postul de aparare de la intrarea din Casa Patrata dinspre Moldova, a aparut un superior caruia i-am spus ca vreau sa dau ceva de mancare la soldati. S-a uitat in plasa cu care adusesem mancarea si politicos a refuzat orice aliment care nu era sigilat din fabricatie.

Filtrul

Intre magazinul Moldova si piscina hotelului Moldova, doi tineri pe care nu ii cunosteam faceau filtru pentru masinile care treceau inspre Casa Patrata. Impreuna cu inca doi vecini, ne-am alaturat acestui filtru, fiind convinsi ca este un lucru care trebuie facut. Inspre Casa Patrata, eram al doilea filtru pe strada A. Panu, primul fiind facut de alti tineri, pe care i-am vazut doar din departare, in dreptul barului Scala de atunci. Am stabilit sa oprim orice masina, sa intrebam soferul de unde vine si unde se duce, cu ce scop vrea sa mearga inspre Casa Patrata, si sa verificam ce are in masina si mai ales in portbagaj. Despre Nicolae Ceausescu nu se mai auzise nimic, de la plecarea de pe acoperisul CC.

Povestile care ne ajungeau la urechi dadeau la ceea ce vedeam si auzeam accente destul de dramatice. Ajunsese la noi vestea ca o ambulanta cu girofar mov transporta arme. Ne uitam la orice masina trecea printre blocuri sa vedem daca nu este respectiva ambulanta. Nu va spun ca la un moment dat chiar am vazut o ambulanta trecand pe Costache Negri, cu girofarul aprins, si dupa 5 minute in care nu cadeam de acord daca girofarul era mai degraba albastru sau mov, ne-am speriat destul de tare cand am stabilit ca girofarul era clar mov:).

Povestile noptii

Se intamplau si lucuri ciudate, cum ar fi un cetatean roman cu pasaport australian, care nu stiu ce cauta cu Mercedesul lui cu numar strain in Romania la momentul ala. Poate era totusi din Austria si nu Australia. Trebuie sa recunosc ca interogat fiind de 5-6 tineri, era putin cam speriat. Insa imediat si-a dat acordul cand cineva care spunea ca trebuie cautate cine stie ce persoane suspecte care se adapostesc prin Strand, i-a cerut sa mearga cu masina sa lumineze zona cu proiectoarele de pe bara de protectie.

Alte lucruri ciudate ar fi masinile care treceau in viteza prin zona sau care ocoleau filtrele. In afara de respectiva ambulanta, a mai fost un ARO care a plecat in viteza inspre strada Palat, unde nu era un filtru - parca auzisem ca este unul in jos, pe langa Sala Sporturilor -, precum si un taxi, care venind de pe strada Elena Doamna, a facut destul de brusc stanga pe 7 Noiembrie, ocolind filtrul de la Scala. Mai apoi am aflat ca taximetristul ducea un cetatean baut a fost obligat de acesta din urma sa nu opreasca la filtru si sa mearga pe unde mersese.

Se pare ca - in principal din cauza teribilismului - am trecut si pe langa momente destul de tensionate, cum a fost acesta: noaptea, un ARO de armata fusese deja oprit de filtrul de la Scala, insa noi dublam acel filtru si l-am oprit si noi. In masina cu sofer, un ofiter cu diagonala pusa statea in dreapta. Eu cu un vecin am deschis usa din dreapta ofiterului si l-am intrebat lucrurile obisnuite: de unde vine, ce face la Casa Patrata, ce are in portbagaj. El repeta destul de agitat si agasat ca a fost deja oprit de filtrul de la Scala, noi ii repetam ca vrem sa vedem ce are in spate. Discutia a durat vreo 2 minute, cand vecinul cu care eram a spus ca poate sa plece. M-am mirat ca a cedat, insa el mi-a spus: "Nu ai vazut ca avea pistolul indreptat inspre noi, pe sub mana?" "Nu!" "Ba da, asa avea, de aia i-am spus ca poate sa plece". M-a trecut o caldura care m-a facut sa imi dau seama ca desi lucrurile pareau simple, puteau sa se complice destul de tare.

Soldatii de Craciun

Se facuse noapte, si oamenii se bucurau de primul Craciun liber. Oamenii isi terminau treburile de Craciun in acea noapte pentru ca a doua zi era luni si unii dintre ei trebuiau sa mearga la servici. De undeva de deaspra piscinei de la hotelul Moldova, ne-a strigat cineva si ne-a lasat pe o sfoara un chec cald.

Am urcat in toiul noptii acasa sa iau ceva de mancare pentru baietii de la filtru. Desi era 2 noaptea, mama mea cocea cornulete cu rahat, sarmalele erau puse la foc si la televizor era o imagine cu o ramura de brad si cantau colinde. Am pus cornulete intr-o punga, cat timp asteptam ca mama mea sa imi faca o cana de 2 litri de ceai. Am coborat la baieti si le-am dat cornulete si ceai. Un barbat ne-a spus ca in holul hotelului Moldova e plin de soldati. Fiind pe strada de multe ore, ne-am mirat, pentru ca nu vazusem soldati intrand in hotel. Dupa un timp, am mers din nou acasa ca sa mai iau cornulete si ceai sa merg la soldati. Am mers in hotelul Moldova, am intrat in holul fara lumina, si am vazut ca pe canapelele luminate de becurile de pe strada sunt soldati cu echipati de razboi, cu castile pe cap si armele intre picioare. Am cerut permisiunea de la un ofiter sa le dau ceai cald si cornulete la soldati. Am primit-o si treceam de la un soldat la celalalt si le ofeream cornulete din punga in timp ce cana cu ceai cu lamaie trecea de la unul la celalalt. Fiecare lua unul-maxim doua cornulete si bea vreo trei guri de ceai, nu vroiau mai mult. Asteptam sa bea ceai cam al patrulea soldat la care ajunsesem, si incercam sa imi intiparesc imaginea cu soldatii in holul hotelului - o imagine pe care o poti vedea doar in timp de razboi, si care ma facea sa imi dau seama ca sunt timpuri pe care nu le traiesti decat o data in viata. Tot uitandu-ma la soldati, mi-am dat seama ca cel la care era cana o tinea cam de mult timp. Cand m-am uitat la el, mi-am dat seama ca adormise cu cana in mana:).

25 decembrie 1989

Am stat pana pe la 4 dimineata pe strada, cand, intr-un final, am plecat si ultimii 3 acasa. Cu cei din filtru care nu erau vecinii mei nu m-am mai vazut niciodata. Seara, am aflat ca "Ceausescu fusese prins". Afara ningea cu fulgi mari si ma gandeam la ce destin a avut si omul asta, dar cu un sentiment de usurare ca urmarirea lui se terminase si cu unul de curiozitate referitor la ceea ce urmeaza sa se intample cu el. Nu stiam ca fusese deja impuscat - asa cum nimeni nu stia inca. Era seara in care urma ca toata Romania sa stea lipita de televizoare ca sa vada caseta cu "dictatorul si sinistra lui sotie", si care pana la urma s-a dat a doua zi.

Am stat pana noaptea la un vecin, pana cand, dezamagit din cauza ca era foarte tarziu in noapte si acel anunt se tot repeta, m-am dus la culcare. Explicatiile cum ca acea caseta se afla intr-un dulap de la care s-a pierdut cheia acopereau faptul ca era necesar timp pentru ca fetele celor din juriu sa fie decupate si minciunile incepeau deja sa isi reia locul la televiziune.

3 comentarii:

Marius Parciu spunea...

dar ce credeati despre "cei doi sinistri"? e adevarat ca nimeni nu spera/credea ca vom iesi de sub stapanirea sa?

Marius Bojor spunea...

Nimeni nu credea ca vom scapa de Ceausescu, si de aceea Nicu era vazut ca o alternativa asteptata. Ba mai mult, lumea era chiar dezamagita cand la congresul al XIV-lea al PCR nu s-a facut transferul catre Nicu, asa cum se astepta toata lumea. De aceea, faptul ca Nicolae Ceausescu nu a gestionat mai bine acea criza a oferit o bresa care a fost folosita de cei care vroiau sa il inlature si de catre popor.

empedocles spunea...

Eram la pationar impreuna daca nu ma inshel.... :)