vineri, 15 august 2008

Roman in Anglia (I). Church Farm Tunstead

"Hello, how are you! Here is your lunch card. You're number 147". Totul parea promitator: multi tineri (desi cam pustiu la ora aceea), cladiri ingrijite, drum de pietris pana la office, cateva caravans... Ajunsesem dupa doua sau trei zile cu trenul de la Iasi la Bucuresti, cu autocarul de la Bucuresti la Londra, si dupa aceea vreo ora-doua cu un alt autocar pana la Norwich, un autobuz pana in Wroxham si taxi pana la ferma. Mai eram cu cineva plecat din Iasi si mi-am cautat cazare intr-una din camerele fermei. O camera cu patru paturi, suprapuse doua cate doua, intr-un sir de baraci dar facute din materiale destul de moderne... o camera care - desi nu era frig afara - imi dadea senzatia de raceala. Un pat era deja ocupat, mi-am ales unul gol de jos si m-am dus sa fac un dus. Pana la dusuri trebuia sa mergi si sa vii de acolo pe afara, lucru pe care il faceam in viteza, mai ales peste cateva luni, in toamna.

M-am intors in camera. Pe cadrul usii a aparut un tanar de culoare, musculos, indesat si cu capul mare, tuns cam ca Bart Simpson. "Hi, I'm Karim. Where are you from?" "I'm from Romania, and you?" "I'm from Ghana". Am aflat ca era a doua oara in Anglia la munca. Eu dorisem din tot sufletul sa revin in Anglia, pentru ca in anul anterior fusesem cu bursa in Birmingham. Mi-a placut foarte mult si am facut totul sa ma reintorc. Inclusiv sa vin la munca in agricultura, in Anglia rurala... eu, un city boy. Biiiig mistake:) Nu sunt rasist, dar nu prea imi convenea ca stau cu un negru in camera. Ma rog, am ajuns sa il cunosc si - desi nu eram pe aceeasi lungime de unda - parea un tanar de treaba. Plus ca mi-a salvat pielea o data, mai tarziu. In acceasi dupa-amiaza a aparut un tanar care in prima zi l-am vazut doar dormind. L-am gasit dormind in camera, si a dormit pana a doua zi. Ne intrebam daca nu e bolnav. Cand s-a trezit am aflat ca e italian, ne-a povestit ca il cheama Roberto, are 18 ani, a venit in Anglia pentru ca se certase cu prietena lui si avusese bani doar de bilet de avion. A ales sa vina la aceasta ferma pentru ca i-o recomandase profesorul de geografie sau de engleza. Nu stia foarte multa engleza si se bucura cand ii spuneam ca poate sa vorbeasca in italiana, pentru ca "noi, romanii", intelegem italiana si cand vorbea in limba lui natala era extrem de vesel si deschis. In engleza era alta persoana, care vorbea rar, preocupata la cuvinte si incruntata. Pentru drumul pana la ferma trebuise sa caute sa faca bani prin Londra, si vreo saptamana s-a oferit la tot felul de job-uri pe care le gasea in timp ce se plimba pe strada. La un moment dat s-a oferit sa ajute la descarcatul unor lazi cu fructe dintr-un camion si cei de acolo l-au placut, i-au dat un pat unde sa doarma, si toata perioada a fumat joint-uri cu ei, ceea ce explica de ce a dormit o zi intreaga - nu numai de la oboseala:)

Inspre apusul soarelui, un amic pe care il cunoscusem in Iasi, inainte de a pleca, m-a intrebat daca nu vreau sa merg la munca. Macar sa vad cum e, inainte sa ma apuc serios de treaba, a doua zi. "Hai!". S-a dus si a vorbit cu supervisor-ul si s-a intors cu raspunsul. Am urcat langa el intr-un van, in spate, pe o bancheta de lemn, langa ceilalti care prinsesera aceasta oportunitate de a mai castiga cateva lire pe ziua aceea. Tot el mi-a explicat ce fel de capsuni trebuie sa culeg: pentru ca sunt pentru supermarket, de vandut proaspete, trebuie alese coapte, fara pete, si fara sa aiba forme neregulate. Am retinut lucrul acesta si rau am facut, pentru ca am gasit rar capsuni (si atunci si mai tarziu) care sa fie "perfecte": unele erau coapte dar ciugulite de pasari, altele erau frumoase dar necoapte, iar altele erau coapte, fara sa fie lovite, dar aveau o forma de "creasta de cocos". Oricum, am mers putin printre randuri, stil "mersul piticului", m-am minunat ce frumoase sunt plantele de capsuni ce ieseau din plasticul pus peste pamant, pe sub care trecea furtunul de plastic ce le uda, m-am mirat de atentia care se da lucratorilor cand se pun paie intre randuri... etc.

Ne-am intors si ne-am dus in "Club"(asa scria de-asupra usii), un fost hambar transformat in bar si sala de mese. Ne-am alaturat unui grup de oameni care radeau si care stateau in jurul unuia mai in varsta ("Hai sa te prezint unui inginer de aici, ca tu stii engleza si o sa ii placa sa vorbeasca cu tine"). "Hello, how are you!" "Hello, you seem to speek English well, how come I've missed you until now?" "I've just arrived, sir" "Oh, this is why. Cheers!" "Cheers!". Nu era greu sa te remarci daca vorbeai engleza bine, pentru ca cei din Europa de Est aveau invariabil accent rusesc.

In fiecare seara, daca nu aveai un job stabil inca, trebuia sa fii atent cand se aduceau tabelele de la office, si sa mergi la panoul iluminat, sa iti cauti numarul (147, tineti minte, nu?) si sa vezi ce ai de facut a doua zi. One-four-seven, one-four-seven, one-four-seven... aha! "E bine la fresh?" "Da, e bine, culegi capsuni ca in dupa-amiaza asta. E bine, se pot face bani buni. Multi vor la fresh, dar nu sunt pusi".

Dupa aceea ne-am intors in "club", am mai stat putin si am mers la culcare. Am dormit fara patura si perna, pentru ca trebuia ori sa le ai cu tine, ori sa le cumperi de acolo. Bani avusesem doar de drum. Maine, o noua zi pe taram englez. Bucuria se amesteca cu putina ingrijorare, pentru ca erau semne care imi aratau ca la International Farm Camp (IFC) Tunstead nu venisem la o bursa de studii. Eram unul dintre primii "capsunari" romani, asa cum sunt numiti acum cei care muncesc in alte tari, in agricultura.

Prezentarea - pe scurt - a Tunstead International Camp, asa cum apare pe site-ul lor => click aici

Cititi mai mult:
Roman in Anglia (II) - Munca => click aici
Roman in Anglia (III) - Oamenii => click aici

13 comentarii:

Traznet spunea...

hehe.. foarte nostalgica prezentarea ta. am fost acolo acum 12 ani si 4 persoane :) (am fost nr 143 ), si era la fel cum spui. se pare ca nu s-a schimbat mare lucru pe acolo. existau un Roger - manager, un big si un little John, un Wayne - ginerele lui Place - big boss, un director Alan Chambers parca - cu o fiica, care acum 12 ani arata impecabil - Joanna (Jo). Am plecat tot din Iasi - eram student pe vremea aia, de la Bucuresti am mers direct Frankfurt, vize alea alea, apoi am schimbat autocarul si am ajuns in Londra, autogara Victoria. Dupa inca 3 ore de mers am ajuns la Norwich, de unde am luat autobuzul catre Wroxham, care ne-a lasat exact in fata la magazinul Roys. De acolo cu un taxi, in 10 min eram la ferma. Frumoase timpuri. Acolo mi-am consumat una dintre marile mele iubiri cu o bulgaroaica superba. Am incercat sa ma duc si anul urmator, dar nu m-au mai chemat..:( fusesem troublemaker pe acolo ( nu prea am suportat sclavia, si ma certam mereu cu ei - rasa ariana). As vrea acolo din nou. Peace.

hector spunea...

Am fost acolo in 2007 si 2008 si a fsot foarte frumos. Am avut si mare noroc deoarece m-au pus superveiser de la inceput si acolo am avut mai multe iubiri(cu rusoaice si bulgaroaice). ce fain a fost. o experienta de viata frumoasa. in 2008 tot roger era manager, dar am inteles ca e ultimul lui an. anu asta plec din nou pt ca pt o perioada de cateva luni cat sunt mare sef pe acolo e foarte misto si cu banii sunt multumit de asemenea.

Marius Bojor spunea...

Jo Chambers era faina. Nici nu cred ca avea 18 ani atunci cand spui tu.

Anonim spunea...

vad ca n-ai mai trecut de ceva vreme pe aici... ma gandesc ca te-a rapit si oe tine vreo iubire de vara. eu vreau doar cand ai timp sa scrii despre viata ta de student in anglia, sfaturi si oportunitati
Ms! Cristina

Marius Bojor spunea...

Am mai trecut, dar o perioada m-a rapit o raceala:)

Anonim spunea...

da.. ce vremuri in 1998..totul exact cum stiam.Am rezistat 3 luni in Tunstead si am facut de nenumarate ori drumul pe jos de la Roys la ferma. Fiindca am fugit din Camp, nu m-am mai putut intoarce acolo, dar in 2000 am reusit sa ajung iar. Am plecat din Tunstead luat de Ion din Maramures si "Mugurel". Ne-au dus la munca pe bani mai multi in Boston. Eram cam 5-6 romani in Boston in 1998. In 2000 erau peste 100 si parca tot Maramuresul era acolo. O experienta deosebita. Lucian-Iasi, Cristina-Iasi, Ciprian-acum Galati, Bila, Claudia din Brasov-acum stabilita in Anglia,Claudia din Galati -acum Canada, Codrina,va salut.

Anonim spunea...

Iti multumesc pt postarile tale despre ferma. Am dat intamplator peste blogul tau cautand informatii despre aceasta ferma, unde merg si eu anul acesta, mai precis in luna iulie. Mult noroc in ceea ce faci!

alex spunea...

Buna...Am trimis aplicatie la ferma din Norwich..Anglia...International Farm Camp...as vrea mai multe informatii..daca stie cineva care a fost acolo sau care merge...Vreau sa stiu daca e ceva serios...Id ul meu miana_alex..Va multumesc

Cristian spunea...

Salut,
Pe blogul meu am pus trimiteri catre articolele tale (ai scris mai mult de 3??).
Cu voia ta, am sa pun linkuri si pe forumul Softpedia, la sectiunea emigrare.
Daca ai chef, intra acoo si mai spune-ne una/alta.

Eu am stat 1 an in Londra, am reusit sa povestesc si ceva din experienta mea de emigrant.

Bafta! :-)

Marius Bojor spunea...

Va doresc multa bafta, tuturor celor care merg in Church Farm Tunstead! Va sugerez sa nu va puneti in vorba cu nici unul de la office, nici cu supervisor-ii englezi, pentru ca nu o sa mai primiti nici o slujba mai acatarii pana la sfarsit, decat daca vad ei ca muriti de foame! Va puteti imprieteni cu cei de la office facandu-le cadouri!... Vedeti cam ce le place sau le trebuie si dati-le discret... nu stiu ce ar putea fi: o bricheta Zippo, ceva de baut, nu stiu... aflati voi. Am o rugaminte pentru cei care ajung acolo: caut sa dau de o fata din Finlanda care a fost acolo in 1996. O chema Mariaa (sau Maaria) - au fost doua fete cu acelasi nume in acel an... daca puteti face rost de adresa lor/ei, as fi recunoscator - era o fata pe care o simpatizam, dar nu mai stiu nimic despre ea. Intrebati pentru mine? Dar spuneti ca o fata intreaba, ca sa nu se prinda cei de la office:)

vlad spunea...

am primit si eu aplicattion form si brosura si ma intreb de ce cer ei damage deposit inainte de a ajunge acolo.

intr-o romanie plina de tepari sufli si in iaurt dupa ce te-ai fript in supa.as vrea mai multe informatii daca ma puteti ajuta careva..id vlees87vld...mersi

Geutzu spunea...

Salutare...

E misto ca ai scris peripetia asta Marius, aici a devenit locul de intalnire a tuturor celor care pleaca, sau au fost la Tunstead.

Saptamana viitoare plec si eu, vreau sa stiu cine mai merge anul asta daca a fost cineva mai recent cum e pe acolo.... Hector mai esti sef acolo ? :)

Cine vrea sa imi povesteasca experienta pe care a trait-o la tunstead ID meu este geutzu_00@yahoo.com

Anonim spunea...

am fost in 2012 o sapt la ferma asta si nu mi a convenit deloc nici multora d la ferma de aceea am si plecat ,faci bani putini intre 10 si 40 d lire maxim si p langa asta iti da si day off d vreo 3 ori p sapt nu prea au d munca,faci bani doar cat sa ti platesti chiria si sa nu mori d foame in rest nu ramai cu nimic ,cautati-va alta ferma asta e sfatul meu poate anii trecuti a mers treaba dar acu e dezastru