joi, 21 august 2008

Roman in Anglia (III) - Oamenii

Chiria la ferma se platea la office vineri dupa-amiaza pentru saptamana care urma, si tot atunci primeai salariul pe saptamana care trecuse si iti primeai bonurile de mic-dejun pentru urmatoarele zile. Deja trecusem de la etapa in care plateam vineri vreo 5 lire, luni vreo 2, marti vreo 3, la etapa in care plateam vineri pentru saptamana care trecuse. Asa, ca sa ii determin sa imi dea ceva mai bun de lucru. Pana atunci strangeam bani pentru chirie si nu mancam, dar acum mancam si plateam la o saptamana dupa. M-am gandit ca asa ar face un occidental, adica are grija mai intai de "number one".

Pe de alta parte, chiria era la nivelul unei camere in oras, in situatia in care primeai doar un pat suprapus intr-o baraca. Insa in chirie era inclusa si cotizatia de membru in "Club". Ha? Ce club? A, stai, ca pe bar scrie "Club". "Bine, nu mai vreau sa platesc cotizatia de membru al Clubului." "Nu se poate, pentru ca in Club se ia masa si nu ai mai putea intra." "Bine, atunci vreau sa renunt la micul dejun si sa imi reduceti din chirie." "Micul dejun e gratuit."

Orice am incercat pentru a reduce chiria nu a avut succes. Insa pentru asta m-au si luat la ochi si mi-au dat muncile cele mai rele. Am plivit rubarba pe o ploaie aproape torentiala, pe sub o pelerina din cauciuc pe care o luasem "sa fie" de acasa. Am fost inchiriati la alte ferme ca sa plivim campurile de sfecla de zahar pentru concursul "cel mai frumos camp de sfecla de zahar". Am sortat cartofi pe o banda printre englezi obsedati sexual. Am ascultat poantele porcoase ale supervisor-ilor englezi si am ras zgomotos la ele. Am vazut cand un supervisor englez i-a desertat 5 ladite pline cu mure - munca unei ore intregi - unui rus pentru ca nu erau asezate cum spusese el. Am vazut cum politia engleza statea cu portbagajul deschis pentru cateva ladite de capsuni, in situatia in care noi stiam ca in occident nu se primesc shpagi. Am fost alaturi de un iesean care se rasturnase noaptea cu masina nou luata, un Golf, din cauza ca nu a mai rezistat si a mers cu ea baut din discoteca, iar asigurarea incepea de a doua zi. A trebuit sa plece din ferma, sa munceasca intr-o alta fabrica, la negru. Am cules capsuni la foc automat, departe de casa, flamand, langa familii de englezi care isi beau ceaiul la un picnic pe paiele dintre randurile de capsuni - iesisera la cules de capsuni in weekend, de distractie, urmand ca sa plateasca la kg capsunile pe care le-au ales. Cand ii vedeam imi rasuna in urechi refrenul "Strawberry Fields Forever"...

Se mai intamplau si lucruri amuzante, dar cred ca erau amuzante din cauza ca eram mai tineri. In mijlocul campului de sfecla de zahar am gasit o minge de golf, desi cel mai apropiat teren de golf era la doua mile. Alta data am stat si ne-am odihnit intr-un grajd stand pe paie, destul de mult, pentru ca picura afara si supervisor-ul era de treaba: "It's rainin', right?" "Oh, yeah, it's raining cats and dogs" si cand am reluat lucrul, cineva de la o casa din apropiere ne-a dat niste supa calda pe care am mancat-o pe capota tractorului. Intr-o alta pauza de la plivit, am iesit pe straduta de langa camp, trei oameni, imbracati in salopetele albe de hartie, ne-am tras glugile peste cap, mansetele peste manusile de cauciuc, si investigam unul un copac, unul asfaltul strazii, altul se uita la cer... bineinteles ca toti cei care treceau pe acolo cu masina se uitau in spate si se intrebau ce molima a dat pe la ei.

Spusesem in prima postare ca negrul din Ghana, Karim, mi-a salvat pielea odata. Se intampla ca niste ieseni sa fi venit mai tarziu si am stat la taclale cu ei pe o banca in fata unei baraci, pana tarziu. Tot razand si band bere, ne-am gasit sa radem de un negru care mergea la baie, noaptea. Pe unul dintre noi l-a frapat faptul ca era un negru masiv, insa din panalonii scurti ii ieseau doua picioare ca doua betze si i-a trebuit sa ne spuna la toti: "Ia uite ce picioare are negrul ala" "Ha ha ha". Peste vreo saptamana, "negrul ala" vine la mine si imi spune: "Vezi ca zilele trecute vroiam sa te atac" "Ha...aaaa?!?!" - am facut eu cu o voce gatuita. "Am trecut pe langa voi pe banca si ati spus ceva de un n...." Necazul facuse ca "negru" in romana sa sune ca un cuvant extrem de similar insa jignitor pentru negri. I-am spus ca il intelegeam 100% daca "ma ataca", dar nu am spus nimic jignitor, ca "negru" nu e jignitor in romana, ci el inseamna "black", ca am prieteni negri (?), si ii explicam toate astea in timp ce ma uitam la figura lui (era ras in cap) si ii tineam mana pe brat. Bratul era de doua ori mai gros ca picioarele de care ne amuzasem cu cateva zile inainte. "Nu te-am atacat pentru ca i-am spus lui Karim ce s-a intamplat si el mi-a spus ca esti prietenul lui si ca nu esti rasist". Scapasem de o bataie data de un negru musculos. Eram prietenul lui Karim pentru ca, de exemplu, vroia odata sa isi puna un colier la gat. Statea in fatza unei oglinzi si ma rugase sa ii leg colierul de margele la spate. I-am spus ca daca tot are oglinda in fatza, data viitoare cand nu o sa mai fie nimeni in preajma sa il ajute, il poate lega in fatza uitandu-se in oglinda, si dupa aia sa il intoarca. El a spus atunci: "Vezi, unde sunt doua capete, intotdeauna apar idei bune".:) Karim nu era foarte destept, insa era de treaba, muncitor si toy-boy-ul unei englezoaice de vreo 50 de ani de pe acolo. Cand a plecat acasa mi-a lasat "mostenire" cizmele lui de lucru, cu vreo doua numere mai mici decat purtam eu. Dupa vreo saptamana ori ma obisnuisem, ori se largisera, insa erau foarte bune:)

In vara ajunsesera multi occidentali, si mi-am dat seama ca "International" vine de la ei, iar partea de "Farm Camp" de la est-europeni si negri, care duceau toata munca. Daca noi mergeam pe camp la ora 6 dimineata, la ora 8 inca mai apareau spanioli cu un coshulet in mana, umbland ca Scufita Rosie printre randurile de capsuni, cu ochii mici de somn si o parte din ei renuntau la 8.30... Noi nu ne permiteam sa facem asa ceva.

Am mai intalnit in ferma englezi. Unii venisera intr-un grup mai mare, si ne intrebam ce e cu ei. Dupa cateva zile, am intrat in vorba cu unii care pareau putin mai sanatosi la cap, si am aflat ca - desi toti beau cot la cot - ei erau asistentii sociali care aveau grija de restul, niste delincventi pe cale de reabilitare. Unii dintre noi deja banuisera ceva, pentru ca le disparusera ustensilele de bucatarie cand au gatit pe langa unii dintre ei:). In schimb asistentii sociali erau de treaba si stiau tot felul de lucruri interesante intr-un bar, cum ar fi "cocktail-ul" Snake Bite Black, in care amestecai cidru si bere in parti egale, peste care turnai sirop de coacaze. Denumirea ii venea de la siropul de coacaze (blackberry) si de la faptul ca te imbatai destul de repede:).

Un alt personaj englez cu care m-am inteles era un inginer de acolo, care ajunsese fortat de imprejurari sa lucreze in acea ferma si care se certase si el cu cei de la office si din cauza asta ii faceau diverse mizerii, cum ar fi sa il trimita sa inchida usile peste tot, cand el tocmai vorbea cu fiica lui pe care nu o vazuse de vreo 10 ani si cu viitorul lui ginere, iar ei venisera sa il anunte ca se casatoresc intr-o saptamana. Din cauza ca era foarte de treaba, cand mergea sa faca cumparaturi, inginerul ma mai intreba daca vreau sa ma ia si pe mine. Prima oara am avut surpriza sa aflu ca el mergea la cumparaturi pe motocicleta, un Triumph cu rezervorul galben. Eu nu mai mersesem pe motocicleta de mic, si nu prea ma descurcam: stateam pe locul din spate, si cand accelera mi se ridicau picioarele in sus de era sa cad pe spate, iar cand punea frana dadeam cu casca mea de casca lui.

Deosebit de amuzanti erau doi cehi care erau gay. Erau amuzanti pentru ca pateau diverse lucruri din cauza lipsei de inteligenta, iar unul dintre ele despre care imi aduc aminte a fost acela cand in club s-a proiectat un film despre extraterestri, facut si regizat ca si cum ar fi o transimise live despre atacul lor asupra Pamantului. Orasele lumii cadeau sub laserele extraterestrilor; nu trecuse filmul de jumatate, iar cehii erau amandoi in cabina de telefon, sunand sa anunte acasa despre atacul extraterestrilor asupra lumii si sa vada daca ai lor sunt ok. Alti cehi in schimb erau cultivati si destul de similari noua ca aspiratii si pregatire.

Tot similari noua mi s-au parut turcii. Cel mai bine ne-am inteles cu niste turci care venisera dintr-un orasel - nu mai tin minte care - insa ne distram bine cu ei. Erau inteligenti si faceam poante similare. La un moment dat ii spuneam unuia dintre ei ce cuvinte credeam eu ca vin din turceste si el le repeta in turca: geamgiu, ibric, ilic... pezevenchi. "No, no, you are pezevenchi"... "You are, not me". Bun, eu stiam ca in romana "pezevenchi" inseamna "nastrusnic". De la el am aflat ca inseamna "pimp", "peste" si sunt atent sa nu il folosesc cand sunt turci prin preajma. Dar asta mi-a aratat ca multi romani erau "pezevenchi" pentru turcii care veneau in Tarile Romane, probabil... si ei credeau ca sunt "nastrusnici":). Un alt turc din Istanbul spunea ca el, musulman fiind, nu are voie sa atinga alcool nici cu pielea... si din cauza asta are o placere foarte mare cand se da cu aftershave, ca stie ca face ceva interzis.

De acolo, finlandezii mi-au mai placut. Ei - inalti, blonzi, cu ochelari, finutzi. Ele - blonde sau shatene cu ochii deschisi la culoare, unele cuminti si la locul lor, altele nebunatice care beau si se drogau in baie. Italienii - amatori de distractie. Grecii (erau doi si poate din cauza asta) - retrasi si opaci. Spanioloaicele - frumoase dar cam "barbate". Englezoaicele - unele extrem de grase si urate si cateva dragute.

Cu bulgarii ne mai simpatizam. In primul rand din cauza ca eram vecini pe harta, in al doilea rand pentru ca avem culturi asemanatoare, pe de alta parte romanii si bulgarii erau supervisori pe acolo, si - asta am aflat-o in tabara si cred ca si bulgarii la fel - le placea limba romana. Puteau sta mult timp doar sa asculte niste romani vorbind. Nu stiu cum le suna romana, insa unii dintre ei invatasera destul de multe cuvinte in romana. Alte cuvinte le invatasera de nevoie si le spuneau romanilor inapoi: "Ah, you are shmeker... very very shmeker":).

In tabara, pe romani ii urau cel mai tare cei din spatiul ex-sovietic. In fiecare seara se adunau si cantau din chitara, iar unul dintre cantece, cu versuri proprii, era "Fuck Romania". Cred ca ii urau pe romani din cauza ca erau cativa supervisori, sau casieri, si pentru ca din toata Europa de Est, doar romanii nu stiau rusa, pentru ca nu fusese limba obligatorie la scoala, ca in restul tarilor. Cehii, polonezii, bulgarii, etc. au invatat rusa la scoala pana in 1989, si rusii se intelegeau cu ei. Cu romanii - ioc.

Cam atat. Ar mai fi foarte multe de povestit; si asa am plictisit jumatate din utilizatorii de internet cu aceste povestiri lungi, insa vroiam sa le spun si a mai ramas destul de povestit si alta data, insa nu pe blog. Ca o concluzie, m-am tratat destul de repede de xenofobie fata de englezi: cu ceva terapie si ajutor din partea familiei, in doi ani mi-a trecut:). Glumesc... insa intr-adevar nu am mai vrut sa aud de englezi si de capsuni vreo doi ani.

Revenire:
Era sa uit ceea ce mi s-a parut amuzant, si de fapt mi-a inchis sederea in Anglia de atunci - ultima de altfel pana acum. Dupa 4 luni de munca in agricultura (10, 12 ore pe zi cand era de lucru), dupa ceva foame (slabisem vre 25 de kg), imi sparsesem ochelarii de doua ori (din cauza unui surub imi tot cadea lentila: odata mi i-am facut si a costat 25 de lire; a doua oara ma uitam la o vedere pe care cred ca o scriam acasa si deodata imaginea s-a modificat, in timp ce am vazut lentila cazand cu incetinitorul inspre podea unde a disparut sub forma a vreo trei colturi de sticla - nu am mai vrut de data asta sa cheltui atatia bani), cu parul ceva mai lung (nu m-am tuns pentru ca la munca purtam parul sub sapca), ajung pe aeroportul din Londra (Gatwick, cred). Ofiterul de la vama se uita la pasaport, vede un tip tuns scurt, ceva mai rotunjel, si cu ochelari. Se uita la mine. Se uita iar in pasaport: "You don't look the same." "That's me alright: lost some weight, my glasses broke... it's me". Ofiterul de vama se intorese cu un zambet, dupa ce imi pusese stampila de tranzit si imi dadea pasaportul inapoi: "This is what London does to people, right. Have a nice trip."


====
In deschiderea postarii este un filmulet facut probabil de doi "scapati" de la ferma: nu au indraznit sa se apropie, dar au tinut sa o filmeze si sa posteze pe youtube.com sub titlul "Church Farm, Tunstead, Norfolk. Modern concentration camp". Cred ca tot est-europeni sunt:)

====
Cititi mai mult:
Roman in Anglia (I) - Church Farm Tunstead => click aici
Roman in Anglia (II) - Munca => click aici

11 comentarii:

Nataly spunea...

Salut sunt Natalia din Moldova am citit cu mare placere istoria ta. cam asa ceva am patit si eu cind am fost in 2004 si 2005.Momente de neuitat(frumoase si nu prea).

Marius Bojor spunea...

Iti multumesc Natalia. La cativa ani dupa ce am fost acolo, am cautat informatii pe net si singurele erau cele oficiale, despre cat de frumoasa si distractiva este International Student Farm Camp din Tunstead. Lucrurile nu au stat chiar asa... tin minte cat de usor imi inchipuiam freezer-ul explodand ca in filmele americane, cat de mult as fi vrut sa ii vad pe arogantii de englezi de la office in situatii rele... insa cel mai rau a fost ca acolo m-am simtit intr-adevar pe cont propriu, fara nici un ajutor.

Anonim spunea...

Multumesc pentru povestioara,Marius! Mi se pare o super idee sa impartasesti oamenilor ceea ce ai trait ,cu bune si rele,pentru cei interesati e un punct de plecare extraordinar. Bravo!
PS:desi post-ul e vechi eu abia acum il citesc pt ca mi-am pus in cap sa plec din tara in primavara si cel mai mult mi-as dori ca destinatie UK(nu neaparat agricultura)! Acum ma mai gandesc! Marius,Alexandria,TR

mihaela spunea...

Interesant,multumesc pt poveste nu a fost plictisitoare, si ma bucur ca ai avut curaj sa o impartasesti cu noi...eu tocmai am primit o brosura de la ei...

Anonim spunea...

Interesant,multumesc pt poveste nu a fost plictisitoare, si ma bucur ca ai avut curaj sa o impartasesti cu noi...eu tocmai am primit o brosura de la ei...

yanys spunea...

mihaela dami add la id-ul meu yanys89 sa vb ceva de ferma asta sau cei care pleaca anu acesta la ferma add me yanys89

Anonim spunea...

salut sunt catalin ! plec la aceasta ferma pe 20 iulie ! mai este cineva care pleaca atunci sau anul acesta !? cei care ma pot ajuta cu diferite informatii si putem sa mai vb despre cum este acolo .... catalinn20@yahoo.com ! va multumesc

Anonim spunea...

Pai din ce ne- a povestit Marius aici,seamana mai mult a supravietuire...Nu ne-ai spus totusi daca ai facut ceva banuti sau nu

Marius Bojor spunea...

Nu am facut bani:) Am plecat cu ideea de a revedea Anglia si cu gandul ca poate am sa reusesc sa ma intorc de acolo macar cu o motocicleta de-a lor. Visele s-au spulberat pe rand, dar sigur:). In primul rand am plecat de acasa fara sapun, sampon, pasta de dinti... pentru ca deh, "merg la munca, fac bani si imi cumpar de acolo". Am gresit. Prima luna m-am spalat cu substante cosmetice de imprumut. Altfel, inginerul de acolo isi vindea motocicleta Triumph din 1968, restaurata intr-adevar, cu 2000 de lire. Eu nu reuseam sa imi platesc chiria in ferma la care munceam. Pe de alta parte, nu imi luasem bilet de intoarcere, ceea ce era o problema... 3 luni m-am simtit blocat in acea ferma, dar cred ca daca aveam bilet de intoarcere il foloseam cu mult mai devreme. Am reusit in septembrie sa strang 105 lire pentru biletul de avion inapoi, cumparat cu reducere pentru studenti (printr-un card de 5 lire de la Universitatea din Norwich)... cea mai fericita zi din viata mea, sa vad biletul de avion Londra-Bucuresti in mana. Cu ce castig m-am intors acasa? Cu o vizita de 3 zile in Scotia (pe care as vrea sa o mai revad, mai ales Edinburgh), cu ceva lucruri - cateva haine mai faine, CD-uri "originale", o combina Sony care inca mai merge - si cu o experienta de viata interesanta, dar pe care n-as mai repeta-o. N-as mai repeta-o chiar daca o bulgaroaica mi-a spus in romana sa o iau la mine acasa... eu doar vroiam sa ma duc pe mine inapoi la ai mei:)

sorin balaban spunea...

Fix asa a fost acolo , sclavagism cu cetateni care in tarile lor erau studenti la diverse facultati ; iar ei , englezii se mirau cum draq de noi suntem la facultate - la stat si stim atat de multe ; din istorie , geografie ; - alte domenii/ cum de ne pricepem si la reparat de aragaze dar si de masini / spre deosebire de noi - ca nu stiau unde i romania , nu era mare bai - dar ptr ei austria si australia erau same country 😂😂😂.....eu am fugit deacolo , si am avut tot felul de aventuri prin alte parti ......tin minte ce scumpe erau tigarile 😂😂🙊

Adrian Savin spunea...

Bună Marius ! Eu am un prieten în Norfolk ce dorește să mă ajute să lucrez la IFC TUNSTEAD. Urmează să primesc contractul pe e-mail. Am citit povestea si experienta ta la fermă. Au trecut mulți ani de atunci, însă ce sfaturi mi-ai da în plus față de ce am citit cu atenție ?
Și eu sunt moldovean, din Odobești (Jud. Vrancea)