Am trecut astazi pe langa cineva care cerea unei vanzatoare - de la una din insulele acelea cu alune, bomboane, fructe uscate etc. - niste... ceva (de fapt nu am fost atent ce isi dorea acel om); insa, trecand pe langa el, l-am auzit fara sa vreau: "Dati-mi si mie niste...". M-am mai gandit de cateva ori asupra subiectului si m-am intrebat: care este de fapt rolul particulei "...si..." din cererea adresata unui vanzator? "Vreau si eu o franzela, va rog.", "Dati-mi si mie o maslina si 50 de scobitori." In ce limba straina se mai intampla asa ceva? "Give me too some peanuts, please"... "Donnez-moi aussi quelque cacahuètes"... astea sunt cereri prin care spui ca la ceea ce ai cerut deja sa se adauge si alunele alea, nu?
Logica nu justifica sa anunti ca esti urmatorul pe langa cei dinainte care au primit ceva de la standul unde este stapan vanzatorul. Logica spune ca ar trebui sa ceri pur si simplu: "Dati-mi ziarul X va rog...", "vreau fermoarul ala...". Cred ca aceasta particula, "si" arata ca "si eu trebuie sa primesc ce au primit ceilalti dinainte"; ii spune vanzatorului ca "daca altii dinainte au primit masline, uite ca imi trebuie si mie una, nu ai ce face, stiu ca ai masline, ca i-am vazut pe ceilalti primind de la tine"...
"Si"-ul asta din cererea de a fi servit de un vanzator este atat o obisnuinta a comunismului - unde puteai sa nu primesti ceea ce iti doreai pentru ca, desi exista, era sub tejghea - insa daca cereai "si tu" insemna ca stii ca vanzatorul are pe acolo pe undeva ceea ce ii ceri. Daca cereai "si tu" portocale, era o incercare de a ii spune vanzatorului ca stii ca la altii "a dat", insa era si este si o recunoastere a faptului ca vanzatorul era stapanul marfurilor lucrurilor de dupa tejghea: daca vrea iti da, si tot el hotaraste calitatea marfii pe care o vei primi.
"Si mie" indulceste imperativul "da-mi" si astfel te asiguri ca vanzatorul este jignit la minim de apucaturile tale pline de nevoie si dorinta... vanzatorul nu trebuie sub nici o forma sa fie deranjat de cererea ta - sau trebuie deranjat cat mai putin - pentru ca vanzatorul poate hotari intr-o secunda daca saliva pe care pofta a pregatit-o pentru ce ai vazut in tejghea pleaca singura in jos sau insotita de ceea ce ai fi putut primi daca erai putin mai umil cand te adresai omului aflat in fata raftului.
Cititi-mi si mie postarea, va rog!;)
Foto: O imagine extrem de rara a unei banane adevarate:)
Sursa: www.igu.ro/latrecut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu