Romanul a fost fascinat de cinema si de TV inca de la inceput. Tot ceea ce a vazut acolo a incercat sa imite, asa cum a crezut el mai bine. Daca era film "cu karate", dupa 90 de minute romanul stia deja karate - mai multe stiluri. Daca era film indian, spectatorul roman stia deja toate melodiile, la ultima samantza sparta in dinti la teatrul de vara. Daca era film cu Superman, romanul stia deja sa mute muntii si sa zboare, insa nu incerca pentru ca nu vroia. In Romania a lipsit inainte de 1989 comertul generat de filme. Dupa ce mergeai la "Omul Paianjen", nu aveai de unde sa cumperi costumul sau papusa "Omul Paianjen", asa ca nu puteai sa iti arati afectiunea fata de anumite personaje decat... scriindu-le numele pe pereti: Brusli, Mapetz, Cichi Cian...:)Un consilier local din Anglia (dadusem mai demult peste filmele lui pe YouTube) a pornit razboi impotriva taggers-ilor, adica a celor care isi lasa numele sub forma unui desen. Am pomenit de aces lucru pentru ca se afla in acelasi cerc de interes cu desenul de mai sus, nu pentru ca fotografia ar reprezenta o proba incriminatoare impotriva tagger-ului Brusli:)
Identificarea tagger-ilor ar fi usurata tocmai de faptul ca isi lasa numele pe pereti, si cred ca si in Iasi ar trebui inceputa o astfel de campanie. Voi credeti ca tagger-ii din Iasi ar trebui identificati si avertizati sa nu isi mai lase numele si/sau amendati? Ati intalnit astfel de tag-uri prin oras? Intr-una din datile viitoare voi vorbi despre stencil-urile din Iasi:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu