In 1979 eram in clasa intai, ceea ce inseamna ca am prins destul din anii '70, nu?. Mai ales ca i-am prins practic si dupa 1980, pentru ca ceea ce reprezenta moda acelor vremuri in alte tari ajungea dupa vreun an - doi - trei in Romania, daca nu si mai mult, dar ajungea.
Ce au insemnat anii '70 pentru mine? In afara de copilarie, au insemnat si lucrurile care ma inconjurau. A insemnat casetofonul cu casete - compact tape cassetes - si muzica acelor ani: Goombay Dance Band cu "Marrakech", Ottawan cu "Haut Le Mains", Boney M cu "The Rivers of Babylon", ABBA, Joe Dassin... A insemnat pantalonii evazati, pardesiele si maletele din poliester care faceau scantei electrostatice cand le scoteam... A insemnat Argentina Campeon del Mundo.... Au insemnat pantofii Adidas refuzati la export pe care ne-am mirat sa ii gasim un timp limitat la raionul sport de la Moldova - fiecare din bloc isi cumparasera: eu aveam Adidas Rekord si fratele meu avea Stadion. Anii '70 au insemnat - din cate imi mai aduc aminte - Mannix, Un serif la New York, Samanta, Daktari, Om bogat, om sarac... Veronica, serialul Ulise, Liniile Maritime Onedin (unde vazusem ca englezii beau ceai cu lapte si mi-am facut si eu un ceai de tei si mi-am pus lapte... nu a fost bun...) - anii '70 au insemnat sa iti termini treaba sau sa lasi totul ca sa nu pierzi serialul de la TV. Au insemnat fiecare joi cu familia stransa in jurul televizorului, cu lumina stinsa, urmarind genericul de la Dallas. Anii '70 au insemnat cofetaria cu rezervoarele acelea cu suc de lamaie... Au insemnat produsele acelor timpuri: bomboanele de ciocolata cu aroma de migdale, iepurasii din plastic transparent plini cu bomboane, parfumul in sticluta de plastic in forma de masinuta... Anii '70 au insemnat vacanta in hoteluri noi pe litoral. Au insemnat imaginile cu cartiere muncitoresti nou construite, cu alei noi, cu copacei subtiri proaspat plantati, unde fiecare de-abia isi cunostea noii vecini si isi muta mobila in camionul Carpati sau Bucegi. Au insemnat un oras cu putine masini. Anii '70 au insemnat poze alb-negru, cu marginile taiate zimtat. Anii '70 au insemnat uniforma de soim al patriei. Au insemnat numarul de telefon cu 5 cifre. Dacia 1100, Dacia 1300, IMS. Almanahul Femeia. Case demolate si joaca printre ruine. Anii '70 au insemnat cutremurul si cele doua replici ale lui, care au facut la noi acasa sa cada cartile si vazele jos din biblioteca. Au insemnat pantofii cu toc pentru barbati si freza cu parul peste urechi... camasa cu guler ascutit.
De fapt si de drept, anii '70 au insemnat anii copilariei mele si uneori sunt nostalgic dupa ei...
=== Poza e de mai tarziu. Eram in pijama pentru ca tocmai ma trezisem si fratele meu nu avea pe cine sa isi testeze blitz-ul de la aparatul foto Smena. Am pus-o pentru ca doar pe asta o aveam scanata in calculator cu mine cand eram mic. O poza care nu mi-a placut, pana de curand:). ===
Cam acum un an mi-am facut cont pe eBay.com, mai mult ca sa ma uit la produsele care imi plac si sa am senzatia ca pot licita. Nu aveam 100% in intentie sa cumpar ceva, insa preturile de pe eBay transformate in lei erau foarte bune, chiar si cu pretul transportului adaugat. Chiar daca multi de acolo vand lucruri pentru ca au credinta ca zicala "one man's garbage is another's treasure", pe eBay poti gasi aproape orice. In afara de avantajul cursului dolar/euro/leu, mai ai si avantajul timpului de incheiere al licitatiei, pentru ca americanii nu stau noaptea sa liciteze si nu ai multi concurenti cand astepti sa se termine o licitatie - adica in timpul cand in Romania este o ora absolut rezonabila. Insa ca o licitatie sa se termine noaptea pentru americani, ar trebui ca si momentul postarii obiectului pe eBay sa fie tot noaptea... dar se mai intampla. Ca exemplu, pe eBay.de, nu gasesti produse ale caror licitatie sa se incheie noaptea.... nemtii isi fac treaba in timpul orelor de program. In rest, "inchis".
Ma uitam atunci pe eBay la un barometru vechi. Imi doream unul, mi-a placut cel pe care pusesem ochii si l-am licitat la pretul de vreo 15 dolari. Adica vreo 300.000 de lei vechi. Acum trebuia sa platesc:). Am intrebat la Western Union daca pot sa trimita bani intr-un anumit cont. Nu pot. Am comunicat cu persoanele care vindeau barometrul si le-am rugat sa mai astepte putin pana reusesc sa gasesc o modalitate de plata. Au acceptat.
M-am mai documentat si i-am intrebat pe toti prietenii mei din strainatate daca au cont de PayPal. Pana la urma am zis sa incerc sa fac un cont de PayPal. Toata lumea stia ca daca esti din Romania nu poti sa iti faci cont de PayPal, insa cand am ajuns la drop-down-list-ul din care trebuia sa iti alegi tara, aparea si Romania.... am completat toate informatiile si... mi-am facut cont de PayPal. Pentru el ai nevoie de o adresa de e-mail si carte de credit de unde vei plati prin PayPal, automat, cand vei decide sa faci o plata. Prin PayPal se plateste accesand contul dumneavoastra de pe paypal.com si introducand numarul de ordine al licitatiei de pe ebay, si vi se va incarca pretul la care ati castigat licitatia, sau prin introducerea adresei de e-mail pe care ati primit-o de la cel caruia trebuia sa ii faceti o plata (in situatia unor plati pentru obiecte care nu le-ati achizitionat de pe ebay.com).
Asa ca va sugerez sa va uitati pe eBay sa vedeti ce produse v-ar place, sa vedeti la ce preturi se gasesc (preturile sunt absolut convenabile, indiferent daca e vorba de haine, parfumuri, antichitati, militaria, pietre pretioase la 1 dolar siragul, ceasuri vintage, ceasuri noi etc.) si sa va ganditi daca doriti sa va faceti cont de eBay si de PayPal. Ar trebui sa fiti atenti la lista de calificative al celui care vinde, la explicatia pe care au dat-o cei care au lasat calificative negative, iar inainte sa licitati sa il intrebati pe cel care vinde daca trimite produse in Romania si sa il intrebati la ce pret. Aflati si cat costa trimiterea postala asigurata sau cu tracking number, pentru ca pe drum coletele mai dispar si riscati sa nu primiti ceea ce ati comandat si sa ramaneti si fara bani (conform politicii eBay, daca nu ati primit un produs, puteti solicita returnarea banilor sau un produs similar, insa nu e o discutie placuta cu cel care a vandut produsul, mai ales daca e vorba de ceva unicat). Iarasi, asigurati-va ca cel care vinde accepta plata prin PayPal. Mi-am adus aminte acum ca avand un cont pe eBay, cu aceleasi username si parola puteti intra si pe site-urile eBay din tari individuale, iata lista aici: click.
Taxele vamale.
De obicei, coletele venite din afara UE (SUA, China, etc.) ajung in Iasi la Oficiul Postal 13, unde este si birou de Vama (undeva prin zona Fundatiei vizavi de statia de tramvai). De obicei deschid coletele pentru a se asigura ca inauntru sunt marfurile pe care ati spus ca le asteptati. Coletele din cadrul Uniunii Europene sosesc la Oficiul Postal 1, adica in Cuza Voda. Acolo nu te intreaba nimic de continutul coltelui, de taxe vamale etc. - este ca orice colet primit din tara.
In general si teoretic se plateste vama pentru obiectele mai scumpe de 100USD/60Euro. Asa era cand cursul euro/dolar nu era asa mare. Insa puteti verifica daca pentru ceea ce urmeaza sa primiti se platesc taxe vamale si cat, pe urmatorul site al Uniunii Europene, care se cheama "Consultare TARIC" si este in romana. Insa in situatia in care trebuiesc platite taxe vamale, veti avea nevoie de o firma de comisionariat vamal, care va face actele, va calcula taxele vamale... in concluzie veti avea bataie mare de tot de cap.
Si cam atat. Astept sa imi spuneti ce v-ati luat de pe eBay.:)
P.P.S. Am spus mai sus ca este nevoie de o carte de credit pentru a-ti face un cont PayPal. Pentru a-l face nu este nevoie, ci doar pentru a-l valida. Daca cunoasteti pe altcineva cu un cont de PayPal si cu o carte de credit, puteti sa ii dati lui banii, el sa ii puna in cont si sa primiti bani de la el prin PayPal. Insa in cazul acesta veti plati niste anumite taxe la PayPal pentru ca vi se face o plata prin card.
Gardianul: Ipoteza socanta: casele de pariuri, banuite ca au stins nocturna la Iasi: Se pare ca agentiile de pariuri din tara si strainatate ar fi implicate in oprirea acestui meci pentru a nu fi nevoite sa achite sume imense in cazul in care se adevereau previziunile pariorilor. (...)„Stiu ca au pariat multi pe Poli, tocmai ca aveau incredere in echipa, asa cum am si eu incredere in ea”, a fost declaratia misterioasa a primarului Gheorghe Nichita. Cazul «Nocturna» ajunge pe masa Consiliului Local.
Gardianul: Disney poate ramane fara drepturi asupra lui Mickey Mouse : Personajul de desen animat Mickey Mouse, care valoreaza 3.000 de milioane de dolari, este pe cale sa devina bun public, dupa ce un fost angajat al Disney a remarcat cateva neregularitati in scrierea creditelor pentru filmele create de companie in anii ’20.
Cotidianul:Promoţie rusească: cumperi două maşini şi primeşti una gratis: ASBT Auto, unul dintre dealerii Lada în România, a găsit o formulă inedită de a-şi găsi noi clienţi. Oferă la fiecare două comenzi de maşină, indiferent de modelul ales, un autoturism gratis. Promoţia este valabilă până la 31 august, dar perioada ar putea fi prelungită dacă numărul de clienţi va fi pe măsura aşteptărilor.
Nu am sa comentez aici prea mult. Cand exagerarea mijloacelor de publicitate de pe ambalaj sare calul la produsele peste care dau din timp in timp (alea pe care mi le permit si sa le cumpar, si sa vi le arat;), am sa va arat diferentele. Pana la urma au fost bune:)
La 101 ani de la 1907, cineva a fost in sfarsit improprietarit cu vreo trei metri de teren in centrul Iasului:) Sau... cineva cu Hummer a fost prevazator si si-a imprejmuit locul de parcare. Sau... cineva se va apuca sa construiasca un chiosc. Sau... acesta este padocul pentru caini comunitari: convenabil, in centru, nu costa mult, nu necesita personal si cainii, chiar daca nu stau chiar in imprejmuire, sunt prin zona, oricum. Sau cei de la Moldova Mall vor sa inceapa constructia de extindere a magazinului cu un supermarket (ar avea nevoie, sa atraga mai multi cumparatori in Mall). Sau cineva... Mai propuneti voi, ca nu mi-am dat seama care e explicatia acelei imprejmuiri.
Pe Mona Musca inca o simpatizez un pic, insa doar la un procent infim din simpatia pe care i-o purtam alaturi de alti romani inainte de decizia CNSAS. Romanii au suferit in comunism, iar o vina (mica, mare - istoria ne va spune; sigur nu toata vina) cade si asupra celor care au dat informari Securitatii sub forma de materie prima.
Trecand la declaratia Monei Musca, ati remarcat motivul pentru care dansa nu mai candideaza? "Nu candidez nici ca independent. Mi-am pierdut increderea in modul in care functioneaza in Romania unele institutii; institutii care ar trebui sa asigure identitatea unui stat democratic, cum ar fi Parlamentul, partidele politice, justitia si Guvernul." Dar in Presedintie?
Consilierii sai - daca ii are - sau poate chiar domnia sa, au/a scos un speech care trebuie predat la scolile de comunicare politica alaturi de cel al lui Bill Clinton ("I misled people, including my wife. I deeply regret that."). Dupa ce ne-a pus la punct pe toti ("am gresit, dar toate au o limita si o masura"), consultantii i-au spus: "nu te victimiza, fii demna dar ferma (cliseu, dar merge aici), ataca aceleasi lucruri pe care opinia publica le dezaproba si asa vom reusi sa te scoatem, asa coboram de pe scena si ne asezam si noi alaturi de publicul care huiduie - raman restul pe scena care sa fie huiduiti in continuare; nu ataca presedintia, armata, biserica, pentru ca in acestea romanii au incredere. schimba atentia opiniei publice de la problema ta la problemele societatii romanesti".
Acum, dupa declaratia doamnei Musca, va fi interesant de vazut stilul de fuga al PD-L-ului de informatiile potrivit carora el insista ca Mona Musca sa candideze...:) "Nu noi am vrut, ea ne batea la cap!" - "Dog did it", cum ar spune pisica.
Tot interesant este si partea din declaratia Monei Musca unde spunea, referindu-se la PD-L: "apreciez acest partid si o buna parte din liderii sai":). Funny. Adica nu toti liderii PD-L sunt de apreciat? Care-s aia care nu pot fi apreciati?:)
As fi curios care e legatura de fapt dintre aprecierile pozitive ale lui Emil Boc fata de Mona Musca, de zilele trecute, atacul Elenei Udrea fata de Mona Musca, de pe blogul Doamnei si declaratia de astazi a Monei Musca.
Mona Musca si-a anuntat prin aceasta declaratie intrarea in perioada de penitenta - probabil urmatorii 4 ani - pentru ca romanul uita si iarta, insa dupa ce crede ca ti-ai ispasit pedeapsa. In 4 ani se pot schimba multe. Cred ca va candida din nou, insa cel mai probabil in 2012, cand isi va fi recapatat "increderea in modul cum functioneaza unele institutii".
Cat despre declaratie... hmmm... eu care ma asteptam initial ca doamna Musca sa ne spuna ca nu mai candideaza din cauza ca nu mai poate da declaratia pe proprie raspundere cum ca nu a colaborat cu Securitatea.
Marius da de inteles ca situatia actuala, in care importul de masini la mana a doua a crescut cu 30% in luna iulie in Iasi, este una care era de evitat.
Eu nu gasesc un lucru rau ca iesenii isi cumpara masini la mana a doua din Uniunea Europeana, atata timp cat libera circulatie a marfurilor este unul dintre principiile Pietei Unice. Taxa de poluare are si ea rolul ei, insa din pacate se adauga unei liste de peste 100 de alte taxe fiscale. Controversa initala si-a avut rostul ei - a adus lipsa de popularitate primului ministru - insa acum romanii stiu cat este taxa pe care trebuie sa o plateasca si invata ce au de facut pentru a-si cumpara o masina la mana a doua din Germania.
Orice masina la mana a doua care a meritat sa fie adusa din Germania e mai buna decat o rabla care inca circula (sau poate nu) pe strazile Iasului, si trebuie tinut cont de faptul ca cei care au mers atata timp cu o rabla e din cauza ca nu au avut alte posibilitati si cei care isi permit si-ar alege oricand o masina noua mai degraba decat una SH, chiar si numai pentru mirosul de masina noua...
Citisem undeva ca media (!!!) costului masinilor la mana a doua introduse in Polonia dupa aderarea acesteia era de 200 de Euro (!!).
=== Imaginea de mai sus este creatia publicitara pentru un dealer BMW de masini la mana a doua si spune: "You know you're not the first".
23 august 1944 a fost ziua cand Romania a trecut de partea Aliatilor si a inceput sa lupte impotriva Germaniei naziste. Toate tarile din Uniunea Europeana sarbatoresc intr-un fel sau altul infrangerea Germaniei naziste, sau evenimente derulate impotriva Germaniei naziste: debarcarea din Normandia, parasutarea soldatilor englezi in Olanda, etc., nu numai ziua de 9 mai 1945,"VE - Victory in Europe Day".
Am fost si eu "convocat" la defilari, trebuia sa ne trezim dimineata in vacanta de vara, si sa fim prezenti (7.30 sau 8.00?) in fata scolii la inceput, iar dupa ce aflam locul unde trebuia sa repetam, ne intalneam acolo pentru ore intregi de repetitii... nu mai stiu ce repetam, nu mai tin minte de ce era atat de important sa se faca repetitii, stiu doar ca pe 23 august eram intr-un balcon ce dadea spre strada mare, a unor copii din vecini si vedeam de acolo defilarea. Daca mai aveau vreun binoclu prin casa, era si mai mare distractia. Dupa defilare strangeam bucati de polistiren colorat in rosu, galben etc. care mai ramaneau in urma oamenilor si ne faceam barcute pe care le "lansam" pe balti.
In acest weekend este "Bank Holiday Weekend" in Anglia, adica englezii profita de un weekend prelungit datorat faptului ca odata pe an, bancile sunt inchise intr-o zi de luni - Bank Holiday - si cum economia depinde de banci... toata lumea e libera. Asociez asadar Bank Holiday cu 23 august si cred ca nu despre sarbatorirea as fi de acord de fapt, ci cu ziua libera. Dar mai degraba as putea vorbi despre zilele nationale ale Americii si Frantei. Ele sunt vara... bun, evenimentele pe care le sarbatoresc ei atunci au avut loc pe 4 respectiv 14 iulie, dar oamenii se bucura de ziua lor nationala pentru ca e vara, e soare, fac gratar, se intalnesc cu prietenii, se uita la artificii in America si la defilare in Franta...macar din punctul asta de vedere era mai bine cand ziua nationala a Romaniei era pe 23 august. Stiu ca dragii de comunisti au preluat aceasta zi pentru a-si marca inceputul castigarii puterii, insa acesta este inca un exemplu de eveniment confiscat de un partid si asta nu inseamna ca 23 august este o sarbatoare comunista. 1 decembrie inseamna stat in casa, frig afara si emisiuni lungi la ProTV care te fac ca pana la sfarsitul zilei sa ciocnesti un paharel de tuica sau de vin cu ecranul, la indemnul lui Tabara sau a Andreei Esca, insa - poate eram copil - era mai frumos faptul ca ziua nationala era in mijlocul verii.
Cred ca 23 august ar trebui sarbatorit din nou, si prin "a sarbatori" ma gandesc la zi libera. Daca 1 mai este liber, 23 august de ce nu ar fi?
P.S. Domnul Liviu Bratescu, cercetator, are o postare interesanta pe aceasta tema. Va invit sa o cititi.
=== Imaginea am scanat-o din "Almanahul Scanteia 1984". Scuzati mustata, insa nu m-am putut abtine candva, in timp. Nu cu acest gen de excese (zic de cultul personalitatii, nu de mustata;) ar trebui sarbatorit 23 august, insa cred ca e timpul sa redesenam locul acestei zile in istorie, cu atat mai mult cu cat artistii nostri au ajuns sa deseneze zvastici prin New York si li se pare ca acea controversa din presa le confirma statutul de artisti valorosi, dar inca neintelesi.
Desi are CV-ul postat pe blog, tot nu stim de unde a aparut Elena Udrea si incotro merge. Stim in schimb ca are pareri, in continuare, insa prefera sa le impartaseasca celor care tasteaza numele ei dupa trei de "w".
"Am constatat cu oarecare regret ca, pe masura ce urci in politica si in ierarhia unui partid ai mai putina libertate de exprimare. Intervin constrangerile firesti ale consecintelor pe care spusele tale le pot avea, prima dintre ele fiind angajarea partidului." - spune Elena Udrea pe blogul sau. Atata timp cat nu avea nici o functie in partid, putea fi goarna lui Traian Basescu, ca nu implica pe nimeni decat guritza domniei sale, insa acum probabil ca a fost mustruluita pentru iesirile ei necontrolate si i s-a "recomandat" sa puna surdina. Cum puteau sa ii justifice faptul ca trebuie sa isi puna surdina? Spunandu-i ca nu se cade ca din functia in care este sa iasa cu tot felu de gaguri, "ca pana acum".
"...m-am abtinut de multe ori de la a opina asupra unui subiect pana cand acesta nu a fost dezbatut in partid." "S-a abtinut" equals "nu mi s-a mai dat nici o misiune" intr-o traducere pentru telespectatorii care citesc in Braille.
Vorbind despre Mona Musca, Elena Udrea ne povesteste din parerile domniei sale: "sanctionarea colaborarii cu Securitatea fiind o masura legala menita sa dea satisfactie celor care au trait drama regimului securisto-comunist..." sa intelegem ca domnia sa, pionera blonda din randul intai de la scoala din comuna nu a "trait drama regimului securisto-comunist"? Ea a trait numai capitalism, adica numai cu bucuriile regimului securisto-comunist? Drama regimului securisto-comunist a fost traita de toti cetatenii Romaniei timp de 50 de ani, nu doar de cei care au mers la Canal, si "satisfactia" trebuie sa le fie oferita tuturor acestora, vii sau morti, prin demascarea celor care - necunoscuti atunci - isi inmuiau tocul in calimara cu otrava pentru a primi o banana necoapta in plus pe an.
In final, ne dam seama de motivul postarii Doamnei. Blogul este personal, deci nu implica raspunderea functiei de secretar general al PD-L. "Asa cum mai degraba i s-a reprosat lipsa de sinceritate decat colaborarea in sine cu Securitatea, la fel i s-ar putea reprosa la un moment dat, mai degraba lipsa de onestitate in asumarea dorintei de a reveni in politica decat revenirea insasi." Doamna Udrea o ataca rau de tot in aceasta postare pe doamna Musca. Care sa fie miza? Miza este lupta pe locuri intre PD-L si PLD si ciocnirea se face intre persoane notorii din grupare, ca altfel nu ar avea rost... doamna Udrea a simtit nevoia sa ii dea un ghiont Monei Musca: "haidi bre, candidezi sau nu? nu ne mai tine aici sa nu stim ce sa facem cu tine".
Insa e clar ca revenirea Monei Musca se va face (in PD-L dar bucata PLD sau independent) in aceeasi echipa formata din colegii de club care nu au trait drama regimului, dupa chipul si asemanarea sefului lor descurcaret si jucator. Insa cum sa iti aduci aminte ca a fost vreodata un regim comunist in Romania, cand geanta ta (nu vorbesc de cele din poza de mai sus)face cat toata marfa dintr-un Shop si cat toate tigarile straine ("Kent, Salem, Camel avem") si spray-urile Impluse din cateva campusuri universitare?
P.S. Presedintele Norvegiei a fost Vidkun Quisling, colaborator nazist care a avut functia de Ministerpräsident (in germana; echivalentul primului ministru, presedinte al consiliului de ministri) din 1942 pana la sfarsitul razboiului.
Haideti sa refacem greseala celor de la Institutul Cultural Roman de a accepta prezenta zvasticii in cadrul expozitiei lor si sa punem poneiul romanesc inapoi la locul lui: adevaratul ponei romanesc este cel cu secera si ciocanul, nu cel cu zvastica.
P.S. Daca respectivul ponei a reprezentat arta in mintea celui care s-a jucat cu zvastica pe crupa lui, atunci sa va spun ca poneiul respectiv este o jucarie care se cheama My Little Poney si demersul artistic s-a rezumat in a trage doua linii imbarligate, cu negru, repet, pe o jucarie. "Artistului" i-as recomanda o excursie la Oświęcim, prin 1940. Care va sa zica la Auschwitz pentru vorbitorii de limba germana. Iarasi... daca asta e arta....
Foto:http://www.igu.ro/ Mai intai a fost modelul de palmieri si cruci pe pereti. Dupa aia a urmat modelele cu triunghiuri colorate suprapuse. Dupa aia mileurile. Capsunile si strugurii tricotati prinsi de cheile de la dulapul din dormitor. A urmat pestele de sticla (care apropo, este cel mai tare exemplu de vanzari fara publicitate din Romania). Spray-urile goale in vitrina. Yala automata chinezeasca grena. Nici nu imi dau seama de unde se puteau cumpara florile si fructele din plastic pe care foarte multi si le cumparau - cele mai tari erau florile din plastic puse in vaza, care le bagai in priza si se aprindeau. Pirogravura. Kashtan, Majak, Rostov. Papura in coltul sufrageriei. Unii si-au facut cate un "colt folcloric" in casa, si au inclus un stergar rosu prins la mijloc, niste oale si farfurii de lut si niste linguri si furculite din lemn. Vizoarele shmechere, din metal. Dansatoarea blonda cu fusta ridicata putin in fatza, picioarele usor in "V", mainile intinse in lateral si capul pe spate. Soneria care canta. Telecolor. Eurocolor. TV rusesc. Neckermann, Otto. Bibelouri cu pescarii chinezi. Farfuriile din portelan cu margini dantelate. Balerina si caleashca. Usile din lemn masiv. Inchiderea holului din fatza apartamentului cu inca o usa. Balcoanele inchise cu glasvand... se vede la acestea ca erau doar cativa meseriasi priceputi in ale glasvandurilor, pentru ca exista orase intregi cu balcoane inchise cu geamuri ca de autobuz, cu cheder gros. Masa de sufragerie extensibila. Scaunelele care se bagau unul in celalalt. Coltarul de bucatarie. Mobila de sufragerie poloneza. Jaluzelele de aluminiu. Jaluzelele de plastic. Gresia si faianta. Usa la intrare din metal. Termopanele. Halogenele. Zidul de la bucatarie spart. Mobila din PAL. Culorile tari la case. Soarele din lut pe peretele din bucatarie. Acum - fiecare isi face casa si si-o umple de tehnologie. Bineinteles, si la tehnologie este moda: toti vor home cinema, plasma si frigidere cat mai mari, argintii daca se poate.
Mai stiti vreo moda care i-a bantuit pe romani cand era vorba de amenajari interioare, pe care am sarit-o?
P.S. Daca va lipseau pescarii chinezi, ii gasiti pe amazon.com. Daca nu ma credeti => click aici:)
Chiria la ferma se platea la office vineri dupa-amiaza pentru saptamana care urma, si tot atunci primeai salariul pe saptamana care trecuse si iti primeai bonurile de mic-dejun pentru urmatoarele zile. Deja trecusem de la etapa in care plateam vineri vreo 5 lire, luni vreo 2, marti vreo 3, la etapa in care plateam vineri pentru saptamana care trecuse. Asa, ca sa ii determin sa imi dea ceva mai bun de lucru. Pana atunci strangeam bani pentru chirie si nu mancam, dar acum mancam si plateam la o saptamana dupa. M-am gandit ca asa ar face un occidental, adica are grija mai intai de "number one".
Pe de alta parte, chiria era la nivelul unei camere in oras, in situatia in care primeai doar un pat suprapus intr-o baraca. Insa in chirie era inclusa si cotizatia de membru in "Club". Ha? Ce club? A, stai, ca pe bar scrie "Club". "Bine, nu mai vreau sa platesc cotizatia de membru al Clubului." "Nu se poate, pentru ca in Club se ia masa si nu ai mai putea intra." "Bine, atunci vreau sa renunt la micul dejun si sa imi reduceti din chirie." "Micul dejun e gratuit."
Orice am incercat pentru a reduce chiria nu a avut succes. Insa pentru asta m-au si luat la ochi si mi-au dat muncile cele mai rele. Am plivit rubarba pe o ploaie aproape torentiala, pe sub o pelerina din cauciuc pe care o luasem "sa fie" de acasa. Am fost inchiriati la alte ferme ca sa plivim campurile de sfecla de zahar pentru concursul "cel mai frumos camp de sfecla de zahar". Am sortat cartofi pe o banda printre englezi obsedati sexual. Am ascultat poantele porcoase ale supervisor-ilor englezi si am ras zgomotos la ele. Am vazut cand un supervisor englez i-a desertat 5 ladite pline cu mure - munca unei ore intregi - unui rus pentru ca nu erau asezate cum spusese el. Am vazut cum politia engleza statea cu portbagajul deschis pentru cateva ladite de capsuni, in situatia in care noi stiam ca in occident nu se primesc shpagi. Am fost alaturi de un iesean care se rasturnase noaptea cu masina nou luata, un Golf, din cauza ca nu a mai rezistat si a mers cu ea baut din discoteca, iar asigurarea incepea de a doua zi. A trebuit sa plece din ferma, sa munceasca intr-o alta fabrica, la negru. Am cules capsuni la foc automat, departe de casa, flamand, langa familii de englezi care isi beau ceaiul la un picnic pe paiele dintre randurile de capsuni - iesisera la cules de capsuni in weekend, de distractie, urmand ca sa plateasca la kg capsunile pe care le-au ales. Cand ii vedeam imi rasuna in urechi refrenul "Strawberry Fields Forever"...
Se mai intamplau si lucruri amuzante, dar cred ca erau amuzante din cauza ca eram mai tineri. In mijlocul campului de sfecla de zahar am gasit o minge de golf, desi cel mai apropiat teren de golf era la doua mile. Alta data am stat si ne-am odihnit intr-un grajd stand pe paie, destul de mult, pentru ca picura afara si supervisor-ul era de treaba: "It's rainin', right?" "Oh, yeah, it's raining cats and dogs" si cand am reluat lucrul, cineva de la o casa din apropiere ne-a dat niste supa calda pe care am mancat-o pe capota tractorului. Intr-o alta pauza de la plivit, am iesit pe straduta de langa camp, trei oameni, imbracati in salopetele albe de hartie, ne-am tras glugile peste cap, mansetele peste manusile de cauciuc, si investigam unul un copac, unul asfaltul strazii, altul se uita la cer... bineinteles ca toti cei care treceau pe acolo cu masina se uitau in spate si se intrebau ce molima a dat pe la ei.
Spusesem in prima postare ca negrul din Ghana, Karim, mi-a salvat pielea odata. Se intampla ca niste ieseni sa fi venit mai tarziu si am stat la taclale cu ei pe o banca in fata unei baraci, pana tarziu. Tot razand si band bere, ne-am gasit sa radem de un negru care mergea la baie, noaptea. Pe unul dintre noi l-a frapat faptul ca era un negru masiv, insa din panalonii scurti ii ieseau doua picioare ca doua betze si i-a trebuit sa ne spuna la toti: "Ia uite ce picioare are negrul ala" "Ha ha ha". Peste vreo saptamana, "negrul ala" vine la mine si imi spune: "Vezi ca zilele trecute vroiam sa te atac" "Ha...aaaa?!?!" - am facut eu cu o voce gatuita. "Am trecut pe langa voi pe banca si ati spus ceva de un n...." Necazul facuse ca "negru" in romana sa sune ca un cuvant extrem de similar insa jignitor pentru negri. I-am spus ca il intelegeam 100% daca "ma ataca", dar nu am spus nimic jignitor, ca "negru" nu e jignitor in romana, ci el inseamna "black", ca am prieteni negri (?), si ii explicam toate astea in timp ce ma uitam la figura lui (era ras in cap) si ii tineam mana pe brat. Bratul era de doua ori mai gros ca picioarele de care ne amuzasem cu cateva zile inainte. "Nu te-am atacat pentru ca i-am spus lui Karim ce s-a intamplat si el mi-a spus ca esti prietenul lui si ca nu esti rasist". Scapasem de o bataie data de un negru musculos. Eram prietenul lui Karim pentru ca, de exemplu, vroia odata sa isi puna un colier la gat. Statea in fatza unei oglinzi si ma rugase sa ii leg colierul de margele la spate. I-am spus ca daca tot are oglinda in fatza, data viitoare cand nu o sa mai fie nimeni in preajma sa il ajute, il poate lega in fatza uitandu-se in oglinda, si dupa aia sa il intoarca. El a spus atunci: "Vezi, unde sunt doua capete, intotdeauna apar idei bune".:) Karim nu era foarte destept, insa era de treaba, muncitor si toy-boy-ul unei englezoaice de vreo 50 de ani de pe acolo. Cand a plecat acasa mi-a lasat "mostenire" cizmele lui de lucru, cu vreo doua numere mai mici decat purtam eu. Dupa vreo saptamana ori ma obisnuisem, ori se largisera, insa erau foarte bune:)
In vara ajunsesera multi occidentali, si mi-am dat seama ca "International" vine de la ei, iar partea de "Farm Camp" de la est-europeni si negri, care duceau toata munca. Daca noi mergeam pe camp la ora 6 dimineata, la ora 8 inca mai apareau spanioli cu un coshulet in mana, umbland ca Scufita Rosie printre randurile de capsuni, cu ochii mici de somn si o parte din ei renuntau la 8.30... Noi nu ne permiteam sa facem asa ceva.
Am mai intalnit in ferma englezi. Unii venisera intr-un grup mai mare, si ne intrebam ce e cu ei. Dupa cateva zile, am intrat in vorba cu unii care pareau putin mai sanatosi la cap, si am aflat ca - desi toti beau cot la cot - ei erau asistentii sociali care aveau grija de restul, niste delincventi pe cale de reabilitare. Unii dintre noi deja banuisera ceva, pentru ca le disparusera ustensilele de bucatarie cand au gatit pe langa unii dintre ei:). In schimb asistentii sociali erau de treaba si stiau tot felul de lucruri interesante intr-un bar, cum ar fi "cocktail-ul" Snake Bite Black, in care amestecai cidru si bere in parti egale, peste care turnai sirop de coacaze. Denumirea ii venea de la siropul de coacaze (blackberry) si de la faptul ca te imbatai destul de repede:).
Un alt personaj englez cu care m-am inteles era un inginer de acolo, care ajunsese fortat de imprejurari sa lucreze in acea ferma si care se certase si el cu cei de la office si din cauza asta ii faceau diverse mizerii, cum ar fi sa il trimita sa inchida usile peste tot, cand el tocmai vorbea cu fiica lui pe care nu o vazuse de vreo 10 ani si cu viitorul lui ginere, iar ei venisera sa il anunte ca se casatoresc intr-o saptamana. Din cauza ca era foarte de treaba, cand mergea sa faca cumparaturi, inginerul ma mai intreba daca vreau sa ma ia si pe mine. Prima oara am avut surpriza sa aflu ca el mergea la cumparaturi pe motocicleta, un Triumph cu rezervorul galben. Eu nu mai mersesem pe motocicleta de mic, si nu prea ma descurcam: stateam pe locul din spate, si cand accelera mi se ridicau picioarele in sus de era sa cad pe spate, iar cand punea frana dadeam cu casca mea de casca lui.
Deosebit de amuzanti erau doi cehi care erau gay. Erau amuzanti pentru ca pateau diverse lucruri din cauza lipsei de inteligenta, iar unul dintre ele despre care imi aduc aminte a fost acela cand in club s-a proiectat un film despre extraterestri, facut si regizat ca si cum ar fi o transimise live despre atacul lor asupra Pamantului. Orasele lumii cadeau sub laserele extraterestrilor; nu trecuse filmul de jumatate, iar cehii erau amandoi in cabina de telefon, sunand sa anunte acasa despre atacul extraterestrilor asupra lumii si sa vada daca ai lor sunt ok. Alti cehi in schimb erau cultivati si destul de similari noua ca aspiratii si pregatire.
Tot similari noua mi s-au parut turcii. Cel mai bine ne-am inteles cu niste turci care venisera dintr-un orasel - nu mai tin minte care - insa ne distram bine cu ei. Erau inteligenti si faceam poante similare. La un moment dat ii spuneam unuia dintre ei ce cuvinte credeam eu ca vin din turceste si el le repeta in turca: geamgiu, ibric, ilic... pezevenchi. "No, no, you are pezevenchi"... "You are, not me". Bun, eu stiam ca in romana "pezevenchi" inseamna "nastrusnic". De la el am aflat ca inseamna "pimp", "peste" si sunt atent sa nu il folosesc cand sunt turci prin preajma. Dar asta mi-a aratat ca multi romani erau "pezevenchi" pentru turcii care veneau in Tarile Romane, probabil... si ei credeau ca sunt "nastrusnici":). Un alt turc din Istanbul spunea ca el, musulman fiind, nu are voie sa atinga alcool nici cu pielea... si din cauza asta are o placere foarte mare cand se da cu aftershave, ca stie ca face ceva interzis.
De acolo, finlandezii mi-au mai placut. Ei - inalti, blonzi, cu ochelari, finutzi. Ele - blonde sau shatene cu ochii deschisi la culoare, unele cuminti si la locul lor, altele nebunatice care beau si se drogau in baie. Italienii - amatori de distractie. Grecii (erau doi si poate din cauza asta) - retrasi si opaci. Spanioloaicele - frumoase dar cam "barbate". Englezoaicele - unele extrem de grase si urate si cateva dragute.
Cu bulgarii ne mai simpatizam. In primul rand din cauza ca eram vecini pe harta, in al doilea rand pentru ca avem culturi asemanatoare, pe de alta parte romanii si bulgarii erau supervisori pe acolo, si - asta am aflat-o in tabara si cred ca si bulgarii la fel - le placea limba romana. Puteau sta mult timp doar sa asculte niste romani vorbind. Nu stiu cum le suna romana, insa unii dintre ei invatasera destul de multe cuvinte in romana. Alte cuvinte le invatasera de nevoie si le spuneau romanilor inapoi: "Ah, you are shmeker... very very shmeker":).
In tabara, pe romani ii urau cel mai tare cei din spatiul ex-sovietic. In fiecare seara se adunau si cantau din chitara, iar unul dintre cantece, cu versuri proprii, era "Fuck Romania". Cred ca ii urau pe romani din cauza ca erau cativa supervisori, sau casieri, si pentru ca din toata Europa de Est, doar romanii nu stiau rusa, pentru ca nu fusese limba obligatorie la scoala, ca in restul tarilor. Cehii, polonezii, bulgarii, etc. au invatat rusa la scoala pana in 1989, si rusii se intelegeau cu ei. Cu romanii - ioc.
Cam atat. Ar mai fi foarte multe de povestit; si asa am plictisit jumatate din utilizatorii de internet cu aceste povestiri lungi, insa vroiam sa le spun si a mai ramas destul de povestit si alta data, insa nu pe blog. Ca o concluzie, m-am tratat destul de repede de xenofobie fata de englezi: cu ceva terapie si ajutor din partea familiei, in doi ani mi-a trecut:). Glumesc... insa intr-adevar nu am mai vrut sa aud de englezi si de capsuni vreo doi ani.
Revenire: Era sa uit ceea ce mi s-a parut amuzant, si de fapt mi-a inchis sederea in Anglia de atunci - ultima de altfel pana acum. Dupa 4 luni de munca in agricultura (10, 12 ore pe zi cand era de lucru), dupa ceva foame (slabisem vre 25 de kg), imi sparsesem ochelarii de doua ori (din cauza unui surub imi tot cadea lentila: odata mi i-am facut si a costat 25 de lire; a doua oara ma uitam la o vedere pe care cred ca o scriam acasa si deodata imaginea s-a modificat, in timp ce am vazut lentila cazand cu incetinitorul inspre podea unde a disparut sub forma a vreo trei colturi de sticla - nu am mai vrut de data asta sa cheltui atatia bani), cu parul ceva mai lung (nu m-am tuns pentru ca la munca purtam parul sub sapca), ajung pe aeroportul din Londra (Gatwick, cred). Ofiterul de la vama se uita la pasaport, vede un tip tuns scurt, ceva mai rotunjel, si cu ochelari. Se uita la mine. Se uita iar in pasaport: "You don't look the same." "That's me alright: lost some weight, my glasses broke... it's me". Ofiterul de vama se intorese cu un zambet, dupa ce imi pusese stampila de tranzit si imi dadea pasaportul inapoi: "This is what London does to people, right. Have a nice trip."
==== In deschiderea postarii este un filmulet facut probabil de doi "scapati" de la ferma: nu au indraznit sa se apropie, dar au tinut sa o filmeze si sa posteze pe youtube.com sub titlul "Church Farm, Tunstead, Norfolk. Modern concentration camp". Cred ca tot est-europeni sunt:)
==== Cititi mai mult: Roman in Anglia (I) - Church Farm Tunstead => click aici Roman in Anglia (II) - Munca => click aici
Intru destul de des pe listenlive.eu pentru a asculta 1-3 posturi englezesti care emit live pe net. La adresa de mai sus sunt posturi de radio din intreaga Europa - daca vrei sa ascultati un anume post de radio pe care l-ati ascultat si v-a placut cat ati fost pe undeva prin UE. Eu ascult BRMB si Galaxy din Birmingham (Top 40) si Chill (cu muzica chillout).
Adaug site-ul acesta la gecotv.ro, site cu televiziuni din Romania, "deconspirat" de Florin Ghetau mai demult. Aici se pot vedea posturi tv din alte judete (cand am fost in vizita in Timisoara mi-a placut un reportaj intr-o comuna din Timis de la Alfa Omega TV), posturi pentru care in mod normal trebuie sa platesti (HBO), posturi TV la care vrei sa vezi ce se mai intampla cat esti plecat din tara (OTV:) sau GSPTV, unde ar trebui sa vezi Liga Frutti Fresh, sau cum s-o mai chema acum. Nu sunt sigur ca toate aceste posturi tv functioneaza cand traficul pe site este mare din cauza ca sunt multi online, dar merita incercat.
Munca la International Farm Camp (Church Farm) Tunstead era grea. Era grea pentru cei care nu erau obisnuiti cu munca atat de grea, sau pentru cei care beneficiile unei munci atat de grele erau mai mari decat efortul. Pentru mine a fost o munca grea, de la inceput si pana la sfarsit, mai ales datorita strictetii conditiilor de munca si a supervisor-ilor.
Va spusesem in postarea anterioara ca fusesem repartizat la cules (to pick-a pickui:) capsuni fresh. Dupa prima zi eram frant: dupa opt ore de mersul piticului printre randuri, ma dureau spatele, coatele, genunchii si nici nu facusem prea multi bani. Trebuiau culese capsuni "perfecte" in cate 10 caserole, care urmau sa fie puse in cate o lada de plastic ca acelea pentru paine de la noi, si pentru fiecare lada din acelea, pline cu capsuni, primeai 1,25 lire sterline (la vremea aceea, adica acum peste 10 ani). Nu cred ca am cules vreodata mai mult de 5 lazi mari cu capsuni (v-am spus ca eu, ca fraierul, chiar numai capsuni "perfecte" culegeam), ceea ce face ca recordul castigurilor mele sa ajunga undeva pe la 7,5 lire pe zi. Poate odata am facut 10 lire, dar poate. Cel mai tare la "pickuit" capsuni proaspete (era totusi o munca pe care unii o cautau, pentru ca nu erai normat la cati poti castiga pe zi) era un bulgar, caruia lumea ii spunea Angel, si strangea bani pentru a emigra in Canada. Pe un camp cules prima oara in acel sezon a facut 80 de lire pe zi. Peste cateva saptamani am apucat sa fiu la cei care primeau lazile cu capsuni si dadeau banii pe ele in acelasi moment cu Angel, si am vazut ca din vreo 5-6 lazi, ii respinsesera cateva caserole pentru ca avea paie prin ele, capsuni de forma crestei de cocos, etc. Atunci - tarziu - mi-am dat seama cat de mult greseam cand culegeam numai capsuni "de poza". L-am urmarit pe Angel si am vazut ca i se miscau mainile pe sub frunzele de capsuni ca doi catei care se harjoneau, asa de repede culegea.
In fine, chiar daca vazusem cum pot sa culeaga unii capsuni, tot era prea grea aceasta munca si l-am intrebat pe supervisor-ul englez, Big John (i se spunea Big John pentru a nu fi confundat cu un alt John, mai tanar; un domn de treaba, dar care nu putea lua decizii referitoare la ce joburi sa dea si cui) daca nu as putea primi altceva de munca, pentru ca nu ma descurc la cules capsuni. Raspunsul lui m-a lasat fara cuvinte: "Ai incercat sa culegi cu amandoua mainile?". El nu stia ca din cauza ca ma dureau spatele si genunchii (cat mi-am dorit o genunchera in vremea aia!) culesesem capsuni in toate pozitiile pe care le-am putut: intins pe o parte, intins pe cealalta, stand turceste, in genunchi etc.. L-am auzit mai tarziu tot pe Big John vorbind cu un alt englez, ca "dupa doua saptamani se obisnuiesc si nu-i mai doare spatele".
Pentru ca poate lumea este curioasa, capsunile englezesti erau mari - cele mai mari pe care le-am vazut vreodata - insa fara gust. Bun, miroseau a capsuni, dar nu erau gustoase, parca erau umplute cu seringa cu apa. Din cand in cand mai mancam una-doua capsuni, mai de foame, mai de sete... odata revenit in tara, vreo doi ani nu m-am apropoiat de capsuni...:)
Pana la urma am trecut la cules de rubbish: capsuni prea coapte, care erau culese din sere, pentru gem. Nu va zic ce temperatura era in serele acelea; va spun doar ca iesind la o zapuseala de peste 30 de grade de afara, noua ni se parea racoare. Aici, desi munca era mai usoara, plata nu era foarte buna.
Dupa un timp, toata ferma a intrat in amorteala. Prin luna august, se terminasera de cules capsunile si nu se copsesera restul fructelor. Fusese o iarna de sase luni in acel an si a dat peste cap o parte din recolte. Multa lume din tabara nu avea de lucru, insa trebuia sa plateasca chiria. Din aceasta cauza, am facut diverse munci prin ferma, sau "inchiriat" la alte ferme.
Intr-o seara m-am vazut pe tabel "147 feed one in factory, night shift". Nu stiam ce inseamna feed one, dar urma sa aflu in noaptea urmatoare: din teancul de ladite cu capsuni rubbish trebuia sa iau cate una, sa urc pe o scarita, si sa o vars intr-un rezervor in care erau spalate si din care cadeau pe un belt - o banda rulanta, unde erau alese de altii. Era o munca ok, platita la ora, in care munca se termina cand se terminau capsunile, si singurul lucru greu era urcatul laditelor pe scara si faptul ca nu aveai pauza decat 10 minte la 2 ore, si in acele 10 minute trebuia sa gasesti pe cineva care sa iti tina locul, urmand ca atunci cand pleaca el in pauza, sa ii tii locul lui, adica sa faci si munca ta si a lui in acelasi timp. Unii mai stateau cate 15 minute la tigara aia, dar erau mustruluiti ori de colegi, ori de supervisori. Tot ca parte grea a acestui job era ca atunci cand ieseai la tigara, auzeai muzica din discoteca care era tinuta in "club" in noptile zilelor de marti si vineri, si iti parea rau ca ai pierdut distractia, pentru ca discoteca era unul din lucrurile pentru care ti-ai fi dorit sa fii acolo.
La un moment dat, intr-o anume noapte, pe la ora 2, am luat o ladita de sus si ea s-a agatat in restul laditelor, sau a dezechilibrat restul laditelor de pe paletul care nu era bine stivuite, si cateva stive de ladite de capsuni s-au daramat si s-au imprastiat pe podeaua fabricii. M-am gandit ca voi fi concediat pe loc, sau ca va fi ultima mea noapte in job-ul ala, insa supervisor-ul bulgar, un tanar de treaba si care zambea tot timpul, mi-a spus ca e ok, sa le strang si sa le dau drumul in continuare. De data asta scapasem.
Fiecare dintre cei din ferma erau obligati sa faca "kitchen duty" la un moment dat. Fiind o ferma - la care se muncea in agricultura - se pleca la lucru foarte de dimineata, cam la 6.30-7.00, astfel incat sutele de oameni care venisera la munca trebuiau hraniti pana sa plece. Ceea ce insemna ca cei care erau de "kitchen duty" trebuiau sa fie treziti la 4.30, pentru ca la 4.45-5.00 sa fie in bucatarie. In afara de ora de trezire si de faptul ca dupa trebuia sa mergi la munca campului, era o treaba placuta. Arabul care era seful bucatariei era maestru in a hrani sute de oameni cu bani relativi putini. Micul dejun consta intr-un bol cu cereale (la care laptele era rationalizat, nu puteai sa iei decat o portie de lapte rece; doar daca nu te vedeau cei de la bucatarie sau aveai "pile" la kitchen duty puteai sa iei mai mult), gem la discretie (era doar o ferma de fructe, nu?), un sandiwch dublu intre trei felii de paine prajita si inca doua felii de paine prajita goala. Umplutura pentru sandwich era o inventie a arabului (nu mai tin minte cum il chema - Ahmed, Ali sau asa ceva) si era de fapt variatiuni pe aceeasi tema: ton cu porumb si maioneza, ton cu paste fierte si maioneza, ton cu porumb, fasole rosie, stafide si maioneza, oua fierte taiate felii si maioneza - ceea ce iti doreai tu, la alegere, dar doar o singura data. Cand primeai mancare trebuia sa lasi un cupon pe care era tiparit numarul tau si ziua respectiva. Cu timpul, din lipsa de bani, ajunsesem sa mananc dimineata fulgi de porumb cu lapte si gem, si imi pastram sandwich-ul acela cu maioneza pentru la pranz, la munca, si imi mai faceam unul cu unt (parca) si gem. Pentru ca un amic de acolo imi spusese ca la munca grea poti rezista daca bei bere si mananci ciocolata, mi-a placut ideea, si seara imi era indeajuns pentru cina o bere si un pachet cu doua batoane de ciocolata Twix. Din timp in timp, daca magazinul din cadrul fermei era deschis si pofta prea mare, imi cumparam o portie de cartofi prajiti de acolo - pe care ii mancam cu o fucrulita de unica folosinta de lemn - mai ales ca primeai o portie de maioneza si ketchup. Mi se pareau cei mai buni cartofi prajiti din lume...
In prima luna nu am iesit din ferma, pentru ca nu am avut de ce. Nu aveam atatia bani incat sa am de ce sa ii cheltui. Cu timpul am inceput sa merg in cel mai apropiat orasel - Wroxham, sa pierd vremea prin magazine si sa imi mai cumpar una-alta. Cetatenii din Wroxham erau obisnuiti cu tinerii din alte tari, insa nu ii priveau cu ochi prea bun, mai ales din cauza celor din fosta Uniune Sovietica, care se exprimau putin cam prea galagios. Insa pentru multi, chiar si pentru romani, Wroxham era echivalent cu occidentul, pentru ca majoritatea isi faceau poze in supermarket, langa rafturile pline cu produse, pentru a se lauda acasa.
In imaginea de la aceasta postare este ferma asa cum arata ea acum. De la aceasta ferma eram dusi cu dubele acolo unde era de lucru. Undeva in stanga am scris ca era o "parcare pentru masinile cumparate", pentru ca cei care isi luau masini nu aveau voie sa le parcheze pe teritoriul fermei, si oricum acea parcare era plina de Lada si Audi 100:).
Cititi mai mult: Roman in Anglia (I) - Church Farm Tunstead => click aici Roman in Anglia (III) - Oamenii => click aici
Tocmai m-a sunat un tip, cu o voce infundata si blazata care mi-a spus ca se numeste Catalin Munteanu si reprezinta firma Nokia (in fundal, zgomot de clape de tastatura apasate la intamplare).
- Sunt Catalin Munteanu, de la firma Nokia si vreau sa stiu cu cine stau de vorba. - Vreau sa stiu de ce m-ati sunat. - Vrem sa va alocam 280 de minute pe telefon. Aveti abonamentul pe persoana fizica, sau pe persoana juridica? (zgomot de degete pe o tastatura veche, care suna mai tare decat astea noi) - Nu conteaza. - Bine, la revedere.
Acum, imi pare rau. Tocmai am pierdut 280 de minute pe telefon pe care le puteam castiga de la Nokia:(. Sunt foarte suparat. Dar de unde sa stiu ca astia de la Nokia sunt atat de fitzoshi si la primul semn de neincredere inchid? Nici macar nu stiam ca Nokia da minute de convorbire... vai, ce suparat sunt...
Va rog sa il sunati voi pe domnul de la Nokia, ca poate voua va da minutele care trebuia sa le iau eu... numarul lui este 0740.484.445. Sunati-l in draci, ca nu se poate sa nu va raspunda. Numai sa fiti atenti ce spuneti, ca sunt fooooaaaarte suspiciosi, nu stiu de ce.
P.S. Acum isi spune Catalin Mateescu si ii "face" pe clientii Vodafone oferindu-le minute gratuite.
Update: NU DATI NUMARUL DE CNP, NICI MACAR ULTIMELE 4 CIFRE DE LA SFARSIT.
Mi-a scris domnul Costel Busuioc. Nu chiar pe pe blog, dar aproape, nu chiar mie, dar - iarasi - aproape. Va reamintesc faptul ca am fost la concertul lui Julio Iglesias cu Costel Busuioc. Imediat ce am ajuns de la concert am ridicat pe YouTube.com filmarea melodiei "Caruso" cantata in duet de cei doi cantareti. In paranteza fie spus, newsiasi.ro a preluat filmarea de pe blogul meu si nu au pomenit sursa... se mai intampla.
Ieri am vizitat pagina de pe YouTube.com cu filmarea facuta de mine si am fost extrem de incantat sa vad ca domnul Costel Busuioc a lasat un mesaj pentru fanii domniei sale prezenti la concertele cu Julio Iglesias, sau mai degraba doar pentru fanii din Iasi, pentru ca doar la filmarea facuta de mine a lasat un comentariu. Este de inteles ca Mr. Costel a vrut sa transmita un mesaj iesenilor - zic eu -, pentru ca bucuria de a fi reusit in viata este relativa la locul de unde ai plecat, validarea acestei reusite vine daca ai reusit in fata celor care erau egalii tai, daca cei la care te raportai te apreciaza acum.
Mesajul domniei sale, lasat pe 12 august 2008 (la mai putin de o luna de la concertul de la Iasi), este urmatorul:
"Aparitia mea alaturi de Julio a fost putin constransa pentru ca ma simteam stanjenit - Eram eu, Costel, alaturi de Julio Iglesias.
Multumesc frumos! Costel Busuioc, Sony BMG"
Emotionant. Multumim si noi pentru impartasirea sentimentelor pe care le-ati avut pe scena!
Eu zic - si nu numai eu - ca aparitia domnului Costel Busuioc in concertul lui Julio Iglesias a fost perfecta, ne-a dat principala bucurie a concertului; ba mai mult, a fost apogeul intregului concert si principalul motiv pentru care au venit atatia ieseni la concert si de aceea am si filmat acel moment.
Domnule Costel Busuioc, va multumesc pentru mesaj si va asteptam la Iasi cu un nou concert personal!
Pentru ca tot v-am vorbit despre Anglia, "some songs from the Official Uk Singles Chart": Rascal and Calvin Harris, Noah & The Whale, Ne-Yo si Rihana. Enjoy!
Dizzee Rascal and Calvin Harris - Dance Wiv Me #3 The Official UK Singles Chart: 10.08.2008
Noah & The Whale - 5 Years Time #7 The Official UK Singles Chart: 10.08.2008
Ne-Yo - Closer #8 The Official UK Singles Chart: 10.08.2008
Rihana - Disturbia #9 The Official UK Singles Chart: 10.08.2008
"Hello, how are you! Here is your lunch card. You're number 147". Totul parea promitator: multi tineri (desi cam pustiu la ora aceea), cladiri ingrijite, drum de pietris pana la office, cateva caravans... Ajunsesem dupa doua sau trei zile cu trenul de la Iasi la Bucuresti, cu autocarul de la Bucuresti la Londra, si dupa aceea vreo ora-doua cu un alt autocar pana la Norwich, un autobuz pana in Wroxham si taxi pana la ferma. Mai eram cu cineva plecat din Iasi si mi-am cautat cazare intr-una din camerele fermei. O camera cu patru paturi, suprapuse doua cate doua, intr-un sir de baraci dar facute din materiale destul de moderne... o camera care - desi nu era frig afara - imi dadea senzatia de raceala. Un pat era deja ocupat, mi-am ales unul gol de jos si m-am dus sa fac un dus. Pana la dusuri trebuia sa mergi si sa vii de acolo pe afara, lucru pe care il faceam in viteza, mai ales peste cateva luni, in toamna.
M-am intors in camera. Pe cadrul usii a aparut un tanar de culoare, musculos, indesat si cu capul mare, tuns cam ca Bart Simpson. "Hi, I'm Karim. Where are you from?" "I'm from Romania, and you?" "I'm from Ghana". Am aflat ca era a doua oara in Anglia la munca. Eu dorisem din tot sufletul sa revin in Anglia, pentru ca in anul anterior fusesem cu bursa in Birmingham. Mi-a placut foarte mult si am facut totul sa ma reintorc. Inclusiv sa vin la munca in agricultura, in Anglia rurala... eu, un city boy. Biiiig mistake:) Nu sunt rasist, dar nu prea imi convenea ca stau cu un negru in camera. Ma rog, am ajuns sa il cunosc si - desi nu eram pe aceeasi lungime de unda - parea un tanar de treaba. Plus ca mi-a salvat pielea o data, mai tarziu. In acceasi dupa-amiaza a aparut un tanar care in prima zi l-am vazut doar dormind. L-am gasit dormind in camera, si a dormit pana a doua zi. Ne intrebam daca nu e bolnav. Cand s-a trezit am aflat ca e italian, ne-a povestit ca il cheama Roberto, are 18 ani, a venit in Anglia pentru ca se certase cu prietena lui si avusese bani doar de bilet de avion. A ales sa vina la aceasta ferma pentru ca i-o recomandase profesorul de geografie sau de engleza. Nu stia foarte multa engleza si se bucura cand ii spuneam ca poate sa vorbeasca in italiana, pentru ca "noi, romanii", intelegem italiana si cand vorbea in limba lui natala era extrem de vesel si deschis. In engleza era alta persoana, care vorbea rar, preocupata la cuvinte si incruntata. Pentru drumul pana la ferma trebuise sa caute sa faca bani prin Londra, si vreo saptamana s-a oferit la tot felul de job-uri pe care le gasea in timp ce se plimba pe strada. La un moment dat s-a oferit sa ajute la descarcatul unor lazi cu fructe dintr-un camion si cei de acolo l-au placut, i-au dat un pat unde sa doarma, si toata perioada a fumat joint-uri cu ei, ceea ce explica de ce a dormit o zi intreaga - nu numai de la oboseala:)
Inspre apusul soarelui, un amic pe care il cunoscusem in Iasi, inainte de a pleca, m-a intrebat daca nu vreau sa merg la munca. Macar sa vad cum e, inainte sa ma apuc serios de treaba, a doua zi. "Hai!". S-a dus si a vorbit cu supervisor-ul si s-a intors cu raspunsul. Am urcat langa el intr-un van, in spate, pe o bancheta de lemn, langa ceilalti care prinsesera aceasta oportunitate de a mai castiga cateva lire pe ziua aceea. Tot el mi-a explicat ce fel de capsuni trebuie sa culeg: pentru ca sunt pentru supermarket, de vandut proaspete, trebuie alese coapte, fara pete, si fara sa aiba forme neregulate. Am retinut lucrul acesta si rau am facut, pentru ca am gasit rar capsuni (si atunci si mai tarziu) care sa fie "perfecte": unele erau coapte dar ciugulite de pasari, altele erau frumoase dar necoapte, iar altele erau coapte, fara sa fie lovite, dar aveau o forma de "creasta de cocos". Oricum, am mers putin printre randuri, stil "mersul piticului", m-am minunat ce frumoase sunt plantele de capsuni ce ieseau din plasticul pus peste pamant, pe sub care trecea furtunul de plastic ce le uda, m-am mirat de atentia care se da lucratorilor cand se pun paie intre randuri... etc.
Ne-am intors si ne-am dus in "Club"(asa scria de-asupra usii), un fost hambar transformat in bar si sala de mese. Ne-am alaturat unui grup de oameni care radeau si care stateau in jurul unuia mai in varsta ("Hai sa te prezint unui inginer de aici, ca tu stii engleza si o sa ii placa sa vorbeasca cu tine"). "Hello, how are you!" "Hello, you seem to speek English well, how come I've missed you until now?" "I've just arrived, sir" "Oh, this is why. Cheers!" "Cheers!". Nu era greu sa te remarci daca vorbeai engleza bine, pentru ca cei din Europa de Est aveau invariabil accent rusesc.
In fiecare seara, daca nu aveai un job stabil inca, trebuia sa fii atent cand se aduceau tabelele de la office, si sa mergi la panoul iluminat, sa iti cauti numarul (147, tineti minte, nu?) si sa vezi ce ai de facut a doua zi. One-four-seven, one-four-seven, one-four-seven... aha! "E bine la fresh?" "Da, e bine, culegi capsuni ca in dupa-amiaza asta. E bine, se pot face bani buni. Multi vor la fresh, dar nu sunt pusi".
Dupa aceea ne-am intors in "club", am mai stat putin si am mers la culcare. Am dormit fara patura si perna, pentru ca trebuia ori sa le ai cu tine, ori sa le cumperi de acolo. Bani avusesem doar de drum. Maine, o noua zi pe taram englez. Bucuria se amesteca cu putina ingrijorare, pentru ca erau semne care imi aratau ca la International Farm Camp (IFC) Tunstead nu venisem la o bursa de studii. Eram unul dintre primii "capsunari" romani, asa cum sunt numiti acum cei care muncesc in alte tari, in agricultura.
Prezentarea - pe scurt - a Tunstead International Camp, asa cum apare pe site-ul lor => click aici
Cititi mai mult: Roman in Anglia (II) - Munca => click aici Roman in Anglia (III) - Oamenii => click aici
Lansez aici o licitatie de subiecte. Dati-mi voi, vizitatorii blogului, un subiect despre care sa scriu. Promit ca voi scrie pe toate subiectele pe care le voi primi, insa sa nu fie un subiect cu "porcarele":).
Nu vreau sa influentez pe nimeni, astept, sper sa primesc macar un subiect de la voi.
"Georgia has been openly invaded by Russian military forces. Cities and villages throughout Georgia are being bombed. Numerous of civilians are being killed, thousands of people are homeless, material damage to the country’s infrastructure is devastating.
Georgian citizens are against war. We are being punished for our aspiration to become part of the democratic world. Today our choice to become part of the West is threatened. Russian aggression is a challenge to the international community as well. We, the civil society organizations of Georgia call for:
- The World democratic community to take quick and effective measures to stop violence in Georgia;
- Armed forces of the Russian Federation to stop their intervention immediately and leave the territory of Georgia.
- Every minute is critical for the lives of innocent civilians in Georgia.[...]
The statement is open for signing…"
Cred ca societatea civila din Georgia (ca si CSAT, dealtfel) ar trebui sa ia atitudine si fata de presedintele Saakashvilli, nu numai fata de Rusia, pentru ca toata povestea a inceput de la intrarea trupelor georgiene in Osetia de Sud, dupa cum spune cealalta parte, adica Rusia, in "The Moscow Times". Se spunea aseara, la Antena 3, ca Saakashvilli a presupus ca daca armata georgiana are consultanti militari americani, va determina ajutorul SUA intr-o initiativa de reintrare in teritoriul Osetiei de Sud - teritoriu georgian, insa aflat sub acordurile din 1992.
Pe de alta parte, CSAT nu aduce foarte multe lamuriri, nici in primul lor comunicat, nici in al doilea, daca ne aducem aminte ca Georgia e "prietena" domnului presedinte Basescu la Summitul Nato.
De fapt, "prietenia" domnului presedinte Basescu este uitata complet in cazul primului comunicat al CSAT:
"Evoluţia conflictelor îngheţate din zona Caucazului şi a bazinului Mării Negre a constituit o preocupare constantă a politicii externe a ţării noastre. România a atras atenţia în repetate rânduri cu privire la riscul acestor conflicte în planul securităţii regionale."
... si daca "Romania a atras atentia in repetate randuri cu privire la riscul...", de ce domnul Basescu vroia Georgia in NATO? Cred ca datorita motivului care a pornit acest razboi, Georgia e mai departe decat a fost vreodata in ceea ce priveste intrarea in NATO. Nu se mai pune problema primiri Georgiei in NATO pentru extrem de mult timp de-acum incolo.
"Cu privire la situaţia din Georgia, România reafirmă necesitatea respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale acestui stat.
România face un apel la toate părţile, să dea dovadă de responsabilitate şi să înceteze imediat ostilităţile, în vederea creării de condiţii pentru negocieri care să garanteze pacea şi stabilitatea în regiune."
Si atat. Oare in CSAT se stie ca Georgia a incalcat niste tratate internationale, si a intrat pe teritoriul Osetiei de sud? SUA a spus ca "reactia Rusiei este disproportionata", iar Sarkozy a solicitat ca fortele armate "sa reintre in pozitiile initiale". Din comunicatele CSAT nu am inteles ca Romania ia in considerare faptul ca Georgia a incalcat tratatele semnate de ea in 1992. Se pare - poate fi o dezinformare a serviciilor secrete ruse - ca Sakasvilli ar fi incercat sa se sinucida si asta - daca acest fapt e adevarat - ar putea arata faptul ca presedintele Georgiei nu a putut sa acepte si consecintele deciziilor sale.
Ultima ora: Rusia si Georgia au acceptat planul de pace al lui Sarkozy - BBC: "Under the plan, both sides would agree not to use force, and all troops would return to the positions they were in before the conflict began last week."
Aceasta zi de sambata este minunata pentru a incepe sa fim toleranti fata de minoritatile sexuale ;). Am ascultat melodia de mai sus la un post de radio si m-am gandit sa o impartasesc cu voi asa, ca de weekend. Voi o stiati? Se spune despre Katy Perry ca este noua Madonna... nu din cauza ca are aceeasi voce sau pentru ca melodia ar seamana cu stilul Madonnei, ci pentru indrazneala mesajului din titlul melodiei.
Povesteste chiar el: "...deodata, vad steagul Romaniei, tinut de un...negru. Bun, nu-i nimic, nu conteaza ca un negru duce steagul Romaniei - cine stie ce alergator o fi despre care eu nu stiu. Dar si aia din spate sunt negri-negri... Mai sa fie! Toata delegatia Romaniei e formata din negri?"
A venit imediat la mine sa ma intrebe daca am vazut delegatia Romaniei. Nu o vazusem, i-am spus ca nu a fost inca. El: "Ba da, a fost". Eu: "Ba nu, aia nu era Romania"... el: "ba da", eu: "ba nu".
Era Ciad-ul, care are acelasi steag cu al nostru. Dupa aceea a defilat si delegatia Romaniei.
P.S. Ati vazut ca lui Traian Basescu ii place galbenul foarte mult in ultima vreme?
Cred doar ca atunci cand Lucian Flaiser spunea ca "va face tot posibilul sa opreasca orice proiect al Iasului pe fonduri europene, pentru ca stie el ce trebuie facut la Piatra Neamt" se dadea de fapt mare, si mai degraba Gheorghe Flutur l-a anuntat ca Iasul nu va primi mare lucru pentru ca Suceava va fi favorizata. Iata ca de aceasta data Iasul a primit 0 (zero, nulla, nada, niente, zippo, nunca) Euro. Va asigur ca este doar inceputul, si vreau sa atrag atentia ca Lucian Flaiser nu si-a respectat juramantul ca si consilier judetean in Consiliul Judetean Iasi: "Jur sa respect Constituţia şi legile tarii şi sa fac, cu buna-credinţa, tot ceea ce sta în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor judeţului Iaşi.".
Daca, atata timp cat vicepresedintele PD-L Gheorghe Flutur este presedinte al Comitetului Regional de Evaluare Strategica si Corelare (CRESC), iar consilierul acestuia, Lucian Flaiser, este consilier judetean si candidat PD-L pentru Parlament, si acestia fac tot ce le sta in puteri pentru ca Iasul sa nu primeasca bani europeni pe proiecte aprobate anterior, de ce ar vota cineva din Iasi cu PD-L? De ce?
Ceea ce este si mai trist este ca bugetul municipiului Iasi s-a dezumflat in prima secunda dupa ce aceasta decizie a fost luata, pentru ca banii care urmau sa fie dati Iasului erau trecuti ca siguri la veniturile bugetului 2008. Sunt curios cat de dezechilibrat arata acum bugetul local si cum se vor completa acele milioane de euro care nu au mai venit la Iasi, sau de unde se va taia...
Jules Renard. Pe el il stiti pentru ca a scris "Morcoveata". Unele pasaje din carte erau de-a dreptul sumbre, asa cum mi le amintesc eu acum. Erau sumbre pentru ca nu cunosteam umorul subtil al lui Jules Renard. Ce tin minte din "Morcoveata" este momentul cand a venit tatal lui sa il viziteze la internat. Morcoveata s-a apropiat de el si a incercat sa il pupe pe obraz, de bun-venit. Tatal sau s-a dat in spate, in timp ce discuta cu el. Morcoveata iar a incercat sa-l pupe. Tatal lui iar s-a ferit. "Oare nu ma mai iubeste? De ce se fereste cand vreau sa il pup?". Iar a vrut sa il pupe. Tatal lui iar s-a ferit. "Mai baiete, ia-ti tocul de la ureche ca era sa imi scoti ochii de trei ori".:))
Cand eram adolescent sau chiar copil, am luat la citit cartile din biblioteca. Mi-a cazut in mana Jurnalul lui Jules Renard. Inca dupa primele pagini, era cartea de care nu ma desparteam; am citit-o dintr-o rasuflare. Si acum o citesc cu placere (sa vad pe unde mai este). Am vazut pe net ca a aparut o editie noua in 2007, la Nemira, si va recomand din tot sufletul ca atunci cand vedeti acest Jurnal in librarii, sa il luati. Este o carte de vacanta minunata, de citit pe ploaie in casa la semineu, de citit pe fuga in autobuz, la coada la platit factura la telefon... este una din cartile mele preferate.
Va ofer cateva citate din acest Jurnal, care daca ar fi fost scris pe net (stiu ca Internetul a aparut mai tarziu, dar pentru ideea argumentatiei), l-ar fi transformat pe Jules Renard in blogger, si chiar intr-unul fain:
"Nu ma plictisesc nicaieri, caci, dupa mine, a te plictisi inseamna a te insulta pe tine insuti."
"Sufletele ticaloase nu se bizuie decat pe nobletea celorlalti."
"Rusinea de a plange care naste neobrazarea de a rade."
"Cei care spun ca sunt blazati n-au simtit niciodata nimic. Sensibilitatea nu se uzeaza."
"Cuvintele sunt moneda gindirii."
"Un pedant e un om care, in ceea ce priveste intelectul, nu digera bine."
"Cunostea placerea de a face pe prostul cu un imbecil."
"Nu suntem niciodata fericiti: fericirea noastra e doar tacerea nenorocirii."
"Sunt un om fericit, caci am renuntat la fericire."
"Prudenta" nu e decit un eufemism pentru frica."
"Nici un pretext artistic nu-ti permite sa plictisesti oamenii."
"Ignoranta taranului se compune din ceea ce nu stie si din ce crede ca stie."
"Duhoarea unei scoici care putrezeste ajunge pentru a acuza toata marea."
"Cele mai frumoase pagini despre sat s-au scris la oras."
"Cati n-au vrut sa se sinucida si s-au multumit doar sa-si rupa fotografia."
"Burghezii sunt intotdeauna ceilalti."
"Portelanul spart rezista mai mult decât portelanul intact."
"Era atat de urat, incat atunci cand se stramba nu mai era atat de urat."
"La douazeci de ani gandim profund si prost."
"Oamenii fericiti n-au talent."
"Un maturator e mandru cand sta de vorba cu un vizitiu de casa mare."
"Greu nu-i sa fii socialist, ci sa te resemnezi ca n-ai un ban."
Si in limba originala:
"Amitié : mariage de deux êtres qui ne peuvent pas coucher ensemble."
"Je suis sûr que le chat ne pense pas ; pourtant, il a l'air aussi profond que s'il pensait."
"Je ne promets jamais rien, parce que j'ai la mauvaise habitude de tenir mes promesses."
"Le ministre de la guerre a donné sa démission. La guerre est supprimée."
"Le génie est peut-être au talent ce que l'instinct est à la raison."
De-abia acum am gasit cablurile ca sa descarc imaginile cu furtuna de ieri; ziarele o descriu ca cea mai violenta furtuna din ultimii 15 ani. In imagini se vad bucati de gheata si se aud cazand pe pervaz. Cred ca se asemana foarte tare cu o furtuna tropicala. Ceea ce e mai surprinzator decat tot fenomenul meteorologic in sine e ca a durat destul de putin - in jur de 20-30 de minute - si dupa aceea a fost soare.
Ieri a avut loc un Teledon al Realitatii TV; am nimerit peste el exact cand i se lua interviu presedintelui Romaniei, care a avut bunavointa sa sprijine aceasta actiune prin prezenta sa. M-a bucurat ca a raspuns la telefoane cot la cot (aproape la propriu) cu Cristian Adomnitei, ministrul educatiei. Ceea ce nu mi-a placut a fost ca in timp ce i se lua interviul presedintelui, telefonul din fata sa suna, iar cand i s-a spus ca suna oameni care vor sa faca o donatie, replica a fost "lasa, ca se preia de catre altcineva". Al doilea lucru care nu mi-a placut la presedinte a fost faptul ca in secunda doi dupa interviu, cand prezentatorii faceau in fata camerelor un rezumat pentru telespectatori, presedintele s-a ridicat si a plecat prin spatele lor, surprinzandu-i si facandu-i pe Tatulici si Andreea Marin sa se intoarca, pentru a da mana cu el(prezentatori de emisiune fusion, ceva intre "Surprize" si "Galele UTC":). Apreciez in schimb faptul ca unei femei careia i-a promis ca se va ocupa ca pana in decembrie sa aiba casa reconstruita, ii va cumpara materiale de constructie de 300 de milioane de lei vechi, bani care ii mai avea in contul de campanie pentru referendumul de suspendare. Veti intelege mai departe de ce apreciez acest gest.
Tot ieri, a avut loc concertul Iron Maiden, care a fost asteptat de peste 10 ani de fanii din Romania. Presupun ca s-au strans multi bani din acest concert. In cadrul Teledon-ului si la stirile Realitatea TV s-a facut mare tam-tam cu faptul ca firma organizatoare - E!magic Entertainment parca, "impreuna cu trupa Iron Maiden", au donat pentru sinistrati 5.000 de euro. Caaaaat? Mi s-a parut ca prin micimea sumei, astia ne cred bananieri (locuitori ai Republicii Bananiere, care va sa zica), dar acum sunt convins ca initiativa a plecat de la organizatorii romani ai concertului, si zgarcenia nu i-a lasat sa dea mai mult. Oricum ar fi, 5.000 de euro pentru o trupa de milioane de euro mi se pare bani de masline intr-o zi cu mai multe martini-uri decat de obicei.
Ziarele de maine (Libertatea) scriu pe prima pagina ca Cristian Chivu doneaza si el 5.000 de euro pentru sinistratii de pe urma inundatiilor.
Ceea ce ma surprinde este bucuria cu care scriu ziarele despre sumele acestea mici care sunt donate de oameni de milioane de euro. Eu as fi scris, in locul lor: "Chivu doneaza doar 5.000 de euro". Sau: "Iron Maiden si firma organizatoare doneaza doar cate 2.500 de euro fiecare." Ma dezamageste atitudinea acestor oameni "mari" si nu mai explic mai mult decat am spus deja.
Oamenii intr-adevar mari de la teledonul de ieri mi s-au parut tocmai oamenii "mici", cei care au dat telefon pentru a li se incarca factura de telefon si pentru a mai dona si ei 3 euro, 10 euro, 100 de euro. Stiu ca la veniturile unui pensionar, 3 euro este foarte mult - si ar putea fi comparati cu echivalentul a catorva sute de mii de euro pentru asa-zisii oameni "mari".
P.S. Ce a vrut sa insemne oare sloganul teledon-ului, "Romania prinde radacini?". Nu am inteles, ba chiar mi se pare ca expresia "a prinde radacini" are si conotatii negative.
Am vazut ca cineva a cautat cum sa isi scrie numele in chineza. Mai demult am avut si eu aceeasi curiozitate, si va ofer cateva instrumente care sa va ajute sa va "traduceti" numele in japoneza, in chineza, si mai apoi sa va caligrafiati numele in chineza:
Am o rugaminte la cei care acceseaza aceasta postare: foarte multa lume intra aici, si as fi curios care este motivul pentru care cauta sa vada cum se scrie numele lor in chineza si japoneza: este curiozitate? este dorinta de a-l scrie undeva? este dorinta de a-si face un tatuaj? Ma intreb demult si as fi recunoscator daca ati lasa comentariile voastre.
Intrigat de aparitia unui element nou si enervant pe pagina de cautari google, am mai dat si alte cautari si am observat ca acel element (care contine afisarea unui numar de stele, un cos de cumparaturi pe un buton de "checkout") se repeta pe fisierele gasite pe YouTube. Mi-am adus aminte ca o serie de companii de muzica si de filme au dat in judecata Google (de care apartine YouTube) pentru ca a permis incalcarea drepturilor de autor (adica a permis unora ca mine, ca altii, sa urmareasca diverse materiale filmate fara a plati nimic pentru aceasta, desi legea spune ca a viziona parti din materialele purtatoare de drepturi de autor este permisa fara plata vreunui drept de autor).
Oare Google pregateste plata pentru cei care vor sa vizioneze ceva pe YouTube, sau doar un favor companiilor de muzica si filme, ca cei care vor sa cumpere opera originala din care e extras capitolul video de pe YouTube, sa poata si cumpara respectivul film sau respectiva melodie?
Sunt foarte curios, si sper ca testele Google sa treaca mai repede, pentru ca sunt destul de enervante. Pe de alta parte, sper sa nu am un virus sau asa ceva:).
In 1979 eram in clasa intai, ceea ce inseamna ca am prins destul din anii '70, nu?. Mai ales ca i-am prins practic si dupa 1980, pentru ca ceea ce reprezenta moda acelor vremuri in alte tari ajungea dupa vreun an - doi - trei in Romania, daca nu si mai mult, dar ajungea.
